M’Cheyne Bible Reading Plan
Căderea Ierusalimului, distrugerea Casei Domnului şi exilul poporului
25 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată oştirea sa. Ei şi-au aşezat tabăra înaintea cetăţii şi au zidit întărituri de jur împrejurul ei. 2 Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de-al unsprezecelea an al domniei regelui Zedechia. 3 În ziua a noua a lunii a patra[a], foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul ţării nu mai avea nimic de mâncare. 4 Atunci s-a pătruns în cetate, astfel că toţi ostaşii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii[b] înconjurau cetatea. Ei au luat-o pe drumul spre Araba[c], 5 însă oştirea caldeenilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată oştirea lui se împrăştiase de lângă el. 6 Ei l-au capturat pe rege şi l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentinţă împotriva lui. 7 Ei i-au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i-au scos ochii, l-au legat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon.
8 În ziua a şaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an[d] al domniei împăratului Nebucadneţar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. 9 El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui şi tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. 10 Toată oştirea caldeenilor care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. 11 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului şi restul mulţimii. 12 Totuşi căpetenia gărzilor a lăsat în ţară câţiva oameni săraci ca să lucreze viile şi câmpurile.
13 Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum şi piedestalele şi „marea“ din bronz care erau în Casa Domnului şi au dus bronzul la Babilon. 14 Au luat vasele, lopeţile, mucarniţele, farfuriile şi toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba. 15 Căpetenia gărzilor a mai luat cădelniţele şi cupele – tot ce era de aur sau de argint. 16 Cei doi stâlpi, „marea“ şi piedestalele, toate aceste unelte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 17 Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coţi[e] şi avea deasupra un capitel de bronz. Înălţimea capitelului era de trei coţi[f], capitelul având de jur împrejur o reţea şi rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu reţeaua lui, era la fel.
18 Căpetenia gărzilor i-a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Ţefania, următorul preot în rang şi pe cei trei paznici ai porţii. 19 Din cetate a luat un ofiţer care avea în subordine ostaşi şi încă cinci oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiţi în cetate; l-a mai luat pe scribul conducătorului oştirii, care recruta bărbaţi din poporul ţării şi pe încă şaizeci de bărbaţi din poporul ţării, care fuseseră găsiţi tot în cetate. 20 Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21 Acolo, la Ribla, în ţara Hamat, împăratul Babilonului a pus să fie omorâţi. Astfel a fost dus Iuda în captivitate, departe de ţara lui.
Guvernarea lui Ghedalia peste Iuda
22 Nebucadneţar, împăratul Babilonului, l-a pus conducător peste poporul rămas în ţara lui Iuda, – pe care el îl lăsase acolo –, pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Şafan. 23 Când toţi conducătorii oştirii şi oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l-a pus pe Ghedalia să conducă, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, în Miţpa. Aceştia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Kareah, Seraia, fiul netofatitului Tanhumet şi Iaazania, fiul unui maacatit. 24 Ghedalia le-a jurat lor şi oamenilor lor astfel: „Nu vă temeţi de slujitorii caldeenilor! Rămâneţi în ţară, slujiţi împăratului Babilonului şi vă va fi bine!“
25 Dar în luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, care era din familia regală, a venit împreună cu zece oameni şi l-a ucis pe Ghedalia. Ei i-au ucis, de asemenea, şi pe iudeii şi pe caldeenii care erau cu el la Miţpa. 26 Atunci tot poporul, de la mic la mare, şi conducătorii oştirii au fugit în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.
Eliberarea lui Iehoiachin din temniţă
27 În al treizeci şi şaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak[g], împăratul Babilonului, în cel dintâi an al domniei lui, l-a eliberat din temniţă pe Iehoiachin, regele lui Iuda. 28 I-a vorbit cu bunătate şi i-a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 29 Iehoiachin şi-a schimbat hainele de întemniţat şi pentru tot restul vieţii sale a mâncat la masa împăratului. 30 Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin, în toate zilele vieţii lui.
Melhisedek, preotul Dumnezeului celui Preaînalt
7 Acest Melhisedek, rege al Salemului, preot al Dumnezeului celui Preaînalt, l-a întâlnit pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor şi l-a binecuvântat, 2 iar Avraam i-a dat zeciuială din toate. Numele lui înseamnă, în primul rând, „Rege al dreptăţii“[a], apoi, de asemenea, el este şi „Rege al Salemului“, adică „Rege al păcii“[b], 3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, şi astfel, fiind asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru totdeauna.[c]
4 Înţelegeţi deci cât de mare a fost acesta, căruia chiar şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din cea mai bună parte din pradă! 5 Acelora dintre fiii lui Levi, care sunt preoţi, li se cere, potrivit Legii, să adune zeciuiala de la oameni, adică de la fraţii lor, chiar dacă ei se trag din Avraam. 6 Însă acest om, deşi nu aparţinea genealogiei lor, totuşi a adunat zeciuiala de la Avraam şi l-a binecuvântat, pe el, care avea promisiunile. 7 Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8 Într-un caz, zeciuielile sunt primite de oameni care sunt muritori, în altul – de cel despre care se depune mărturie că trăieşte. 9 Şi, într-un sens, prin Avraam, chiar Levi, cel care primeşte zeciuiala, a dat zeciuială, 10 pentru că el urma să fie urmaşul lui Avraam, dar încă nu se născuse atunci când Melhisedek l-a întâlnit pe strămoşul său.
Isus, asemenea lui Melhisedek
11 Acum, dacă desăvârşirea ar fi fost posibilă prin preoţia levitică, pentru că poporul a primit Legea sub această preoţie, ce nevoie ar fi fost să mai vorbim despre un Alt Preot, Care să vină potrivit rânduielii lui Melhisedek, şi nu potrivit rânduielii lui Aaron? 12 Atunci când este schimbată preoţia, este necesară şi o schimbare a Legii. 13 Cel despre Care sunt spuse aceste lucruri a aparţinut unei alte seminţii, din care nimeni n-a slujit la altar. 14 Acum, este clar că Domnul nostru S-a ridicat din Iuda, iar, în legătură cu această seminţie, Moise n-a spus nimic cu privire la preoţi. 15 Acest lucru este mult mai evident atunci când vine un Alt Preot, la fel ca Melhisedek, 16 Unul Care nu a devenit preot prin porunca unei legi pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. 17 Căci este depusă următoarea mărturie:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.“[d]
18 Pe de o parte, porunca veche a fost dată la o parte, deoarece a fost slabă şi fără vreun beneficiu, 19 pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârşit, iar, pe de altă parte, este asigurată o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Şi aceasta nu s-a făcut fără jurământ! Căci ei au devenit preoţi fără să depună un jurământ, 21 dar El a devenit preot cu jurământ, prin Cel Ce I-a spus:
„Domnul a jurat
şi nu-I va părea rău:
«Tu eşti preot în veci.»“
22 În consecinţă, Isus a devenit garantul unui legământ mai bun. 23 Într-adevăr, preoţii au fost mulţi la număr, pentru că erau împiedicaţi de moarte să-şi continue lucrarea. 24 Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoţie permanentă. 25 De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin[e] pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăieşte veşnic ca să mijlocească pentru ei.
26 Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărţit de păcătoşi şi înălţat deasupra cerurilor. 27 Spre deosebire de alţi mari preoţi, El nu are nevoie să aducă jertfe în fiecare zi – mai întâi pentru păcatele Sale, iar apoi pentru ale poporului – pentru că a făcut aceasta o dată pentru totdeauna, atunci când S-a jertfit pe Sine. 28 Legea îi desemnează ca mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii, însă cuvântul jurământului care a venit mai târziu, după Lege, desemnează un Fiu, Care a fost făcut desăvârşit pentru totdeauna.
1 Cuvintele lui Amos, unul dintre păstorii din Tekoa, – ceea ce a văzut el cu privire la Israel, pe vremea lui Uzia, regele lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Iehoaş[a], regele lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului[b]. 2 El a zis:
„Domnul răcneşte din Sion
şi glasul Lui răsună din Ierusalim.
Păşunile păstorilor jelesc[c],
iar vârful Carmelului este uscat.
Judecată împotriva vecinilor lui Israel: împotriva Aramului
3 Aşa vorbeşte Domnul:
«Pentru trei nelegiuiri ale Damascului,
ba chiar pentru patru, nu-Mi voi retrage mânia,
pentru că a treierat Ghiladul
cu treierătoarea de fier.
4 Voi trimite foc în Casa lui Hazael,
care va mistui fortăreţele lui Ben-Hadad.
5 Voi sfărâma zăvoarele Damascului;
îl voi nimici pe cel ce locuieşte[d] în câmpia Aven[e]
şi pe cel ce ţine sceptrul în Bet-Eden.
Poporul lui Aram va merge în captivitate la Chir, zice Domnul.»
Judecată împotriva Filistiei
6 Aşa vorbeşte Domnul:
«Pentru trei nelegiuiri ale Gazei,
ba chiar pentru patru, nu-Mi voi retrage mânia,
pentru că a dus în exil comunităţi întregi,
ca să le dea pe mâna Edomului.
7 Voi trimite foc în zidurile Gazei,
care îi va mistui fortăreţele.
8 Îl voi nimici pe locuitorul din[f] Aşdod
şi pe cel ce ţine sceptrul în Aşchelon,
Îmi voi întoarce mâna împotriva Ekronului,
iar rămăşiţa filistenilor va pieri, zice Stăpânul Domn.»
Judecată împotriva Tirului
9 Aşa vorbeşte Domnul:
«Pentru trei nelegiuiri ale Tirului,
ba chiar pentru patru, nu-Mi voi retrage mânia,
pentru că a dus în exil comunităţi întregi, dându-le Edomului
şi nu şi-a adus aminte de legământul frăţesc[g].
10 Voi trimite foc asupra zidurilor Tirului,
care îi va mistui fortăreţele.»
Judecată împotriva Edomului
11 Aşa vorbeşte Domnul:
«Pentru trei nelegiuiri ale Edomului,
ba chiar pentru patru, nu-Mi voi retrage mânia,
pentru că l-a urmărit cu sabia pe fratele său,
înăbuşindu-şi îndurarea,
pentru că s-a lăsat mereu condus de mânie
şi nu şi-a înăbuşit furia.
12 Voi trimite foc în Teman,
care va mistui fortăreţele Boţrei.»
Judecată împotriva amoniţilor
13 Aşa vorbeşte Domnul:
«Pentru trei nelegiuiri ale amoniţilor,
ba chiar pentru patru, nu-Mi voi retrage mânia,
pentru că a spintecat pântecele femeilor însărcinate din Ghilad,
ca să-şi lărgească hotarul.
14 Voi aprinde un foc pe zidurile Rabei,
care îi va mistui fortăreţele
în mijlocul strigătelor de război din ziua bătăliei,
în mijlocul vijeliei din ziua furtunii.
15 Regele[h] lor va merge în exil
împreună cu căpeteniile sale», zice Domnul.
Psalmul 144
Al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
şi degetele pentru război,
2 Binefăcătorul[a] meu, Fortăreaţa mea,
Întăritura mea, Izbăvitorul meu,
Scutul meu, Cel în Care mă încred,
Cel Care-mi supune poporul![b]
3 Doamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el,
ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?
4 Omul este ca un abur,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară;
atinge munţii, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei;
aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ţi mâna din înălţime!
Scapă-mă şi izbăveşte-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbeşte nimicuri[c]
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
9 Dumnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou,
Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,
10 Ţie, Care le dai regilor biruinţa,
Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!
11 Numai scapă-mă, izbăveşte-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbeşte nimicuri
şi a căror dreaptă este înşelătoare!
12 Atunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante
bine crescute,
fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi
care susţin[d] un palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade;
turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile
şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;
14 vitele noastre vor fi bine hrănite;[e]
nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri,
nici de înrobire,
nici de ţipăt pe uliţele noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.