M’Cheyne Bible Reading Plan
Fiii lui David
3 Fiii lui David care i s-au născut la Hebron au fost următorii:
Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;
Daniel, al doilea, fiul lui Abigail, carmelita;
2 Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheşurului;
Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;
3 Şefatia, al cincilea, fiul lui Abital;
Itream, al şaselea, fiul soţiei lui David numite Egla;
4 şase fii i s-au născut la Hebron. El a domnit acolo timp de şapte ani şi şase luni, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani.
5 Fiii care i s-au născut la Ierusalim au fost:
Şamua[a], Şobab, Natan, Solomon – în total patru – născuţi din Batşeba[b], fiica lui Amiel[c],
6 apoi Ibhar, Elişua[d], Elifelet, 7 Nogah, Nefeg, Iafia, 8 Elişama, Eliada şi Elifelet – în total nouă. 9 Toţi aceştia au fost fiii lui David, în afară de fiii născuţi de ţiitoare. Tamar era sora lor.
Regii lui Iuda
10 Urmaşii lui Solomon au fost: Roboam;
fiul său, Abia;
fiul său, Asa;
fiul său, Iehoşafat;
11 fiul său, Iehoram[e];
fiul său, Ahazia;
fiul său, Ioaş;
12 fiul său, Amaţia;
fiul său, Azaria;
fiul său, Iotam;
13 fiul său, Ahaz;
fiul său, Ezechia;
fiul său, Manase;
14 fiul său, Amon;
fiul său, Iosia.
15 Fiii lui Iosia au fost: Iohanan, întâiul lui născut; Iehoiachim, al doilea născut; Zedechia, al treilea născut; Şalum, al patrulea născut.
16 Urmaşii lui Iehoiachim au fost: fiul său, Iehoiachin[f], şi fiul acestuia[g], Zedechia.
Urmaşii lui David după exil
17 Urmaşii lui Iehoiachin au fost: Asir[h], – cu fiul lui, Şealtiel, – 18 apoi Malchiram, Pedaia, Şenaţar, Iekamia, Hoşama şi Nedabia.
19 Fiii lui Pedaia au fost: Zerub-Babel şi Şimei.
Fiii lui Zerub-Babel au fost: Meşulam şi Hanania, – Şelomit era sora lor, – 20 apoi Haşuba, Ohel, Berechia, Hasadia şi Iuşab-Hesed – în total cinci.
21 Urmaşii lui Hanania au fost: Pelatia, Isaia;
fiul acestuia din urmă, Refaia;
fiul acestuia, Arnan;
fiul acestuia, Obadia;
fiul acestuia, Şecania[i].
22 Urmaşii lui Şecania au fost Şemaia şi fiii lui Şemaia: Hatuş, Igal, Bariah, Nearia şi Şafat – în total şase.
23 Fiii lui Nearia au fost: Elioenai, Ezechia şi Azrikam – în total trei.
24 Fiii lui Elioenai au fost: Hodaiva, Eliaşib, Pelaia, Akub, Iohanan, Delaia şi Anani – în total şapte.
Alţi urmaşi ai lui Iuda
4 Fiii lui Iuda au fost: Pereţ, Heţron, Carmi, Hur şi Şobal.
2 Lui Reaia, fiul lui Şobal, i s-a născut Iahat,
iar lui Iahat – Ahumai şi Lahad. Aceştia au alcătuit clanurile ţoratiţilor.
3 Fiii[j] lui Etam au fost: Izreel, Işma şi Idbaş. Sora lor se numea Haţlel-Poni.
4 Penuel a fost tatăl lui Ghedor,
Ezer a fost tatăl lui Huşa.
Aceştia au fost urmaşii lui Hur, întâiul născut al lui Efrata şi tatăl[k] lui Betleem.
5 Aşhur, tatăl lui Tekoa, a avut două soţii: Hela şi Naara.
6 Naara i-a născut pe Ahuzam, pe Hefer, pe Temeni şi pe Ahaştari. Aceştia au fost fiii
născuţi de Naara.
7 Fiii Helei au fost: Ţeret, Ţohar[l] şi Etnan.
8 Din Coţ provin Anub, Haţoveva şi clanurile lui Aharhel, fiul lui Harum.
9 Iabeţ a fost mai renumit decât fraţii săi. Mama lui îl numise Iabeţ[m], zicând: „L-am născut cu mari dureri.“ 10 Iabeţ L-a chemat pe Dumnezeul lui Israel, zicând: „Oh, de m-ai binecuvânta şi mi-ai lărgi hotarele! Fie mâna Ta cu mine şi păzeşte-mă de rău ca să nu ajung în durere!“ Şi Dumnezeu i-a dat ceea ce ceruse.
11 Lui Chelub, fratele lui Şuha, i s-a născut Mehir, care a fost tatăl lui Eşton.
12 Lui Eşton i s-a născut Bet-Rafa, Paseah şi Tehina, întemeietorul cetăţii Nahaş[n]. Aceştia sunt bărbaţii care provin din Reca.
13 Fiii lui Chenaz au fost Otniel şi Seraia.
Fiii lui Otniel au fost Hatat şi Meonotai[o].
14 Lui Meonotai i s-a născut Ofra,
iar lui Seraia – Ioab, întemeietorul Văii Meşteşugarilor[p], căci erau
meşteşugari.
15 Fiii lui Caleb, fiul lui Iefune, au fost: Iru, Ela şi Naam.
Fiul lui Ela a fost Chenaz.
16 Fiii lui Iehalel-El au fost: Zif, Zifa, Tiria şi Asarel.
17 Fii lui Ezra au fost: Ieter, Mered, Efer şi Ialon.
Una din soţiile[q] lui Mered i-a născut pe Miriam, pe Şamai şi pe Işbah, tatăl lui Eştemoa.
18 (Soţia lui iudeică îi născuse pe Iered, tatăl lui Ghedor, pe Heber, tatăl lui Soco, şi pe Iekutiel, tatăl lui Zanoah.)
Aceştia au fost fiii Bitiei, fiica lui Faraon, cu care s-a căsătorit Mered.
19 Fiii soţiei lui Hodia, sora lui Naham, au fost tatăl garmitului Cheila şi maakatitul Eştemoa[r].
20 Fiii lui Simon au fost: Amnon, Rina, Ben-Hanan şi Tilon.
Fiii lui Işi au fost: Zohet şi Ben-Zohet.
21 Urmaşii lui Şela, fiul lui Iuda, au fost: Er, tatăl lui Leca, Lada, tatăl lui Mareşa, clanurile ţesătorilor de in subţire din Bet-Aşbea, 22 Iochim şi bărbaţii din Cozeba, Ioaş, Saraf, cel care a stăpânit peste Moab, şi Iaşubi-Lehem.
(Aceste date sunt vechi.) 23 Ei erau olari şi locuiau în Netaim şi în Ghedera. Ei locuiau acolo împreună cu regele şi erau în slujba lui.
Urmaşii lui Simeon
24 Urmaşii lui Simeon au fost: Nemuel, Iamin, Iarib, Zerah, Saul;
25 fiul acestuia, Şalum;
fiul acestuia, Mibsam;
fiul acestuia, Mişma.
26 Urmaşii lui Mişma au fost: Hamuel, fiul său;
fiul acestuia, Zacur;
fiul acestuia, Şimei.
27 Şimei a avut şaisprezece fii şi şase fiice, dar fraţii lui nu au avut mulţi fii; prin urmare, întregul lor clan nu a devenit atât de numeros precum fiii lui Iuda.
28 Ei au locuit în Beer-Şeba, Molada, Haţar-Şual,
29 Bilha, Eţem, Tolad,
30 Betuel, Horma, Ţiklag,
31 Bet-Marcabot, Haţar-Susim, Bet-Biri şi Şaarayim.
Acestea au fost cetăţile lor până în perioada domniei lui David.
32 Printre aşezările lor mai erau şi Etam, Ayin, Rimon, Tochen şi Aşan, – cinci cetăţi, – 33 precum şi toate aşezările din împrejurimile acestor cetăţi până la Baalat[s].
Acestea au fost aşezările lor şi înscrierile lor genealogice.
34 Meşobab, Iamlek, Ioşa, fiul lui Amaţia,
35 Ioel, Iehu, fiul lui Ioşibia,
fiul lui Seraia,
fiul lui Asiel,
36 Elioenai, Iaakova, Ieşohaia, Asaia, Adiel, Iesimiel, Benaia
37 şi Ziza,
fiul lui Şifi,
fiul lui Alon,
fiul lui Iedaia,
fiul lui Şimri,
fiul lui Şemaia
38 – aceştia, menţionaţi pe nume, au fost conducători în clanurile lor. Familiile lor au devenit o mare mulţime. 39 Ei s-au dus înspre intrarea Ghedorului, până la răsăritul văii, ca să caute păşune pentru turmele lor. 40 Au găsit păşune grasă şi bună; ţinutul era larg, liniştit şi paşnic. Locuitorii care au fost înainte acolo proveneau din Ham. 41 Aceştia, menţionaţi pe nume, au venit pe vremea lui Ezechia, regele lui Iuda, şi le-au atacat corturile, iar pe meuniţii pe care i-au găsit acolo i-au nimicit[t], după cum se vede şi astăzi, şi s-au aşezat ei în locul lor, deoarece acolo era păşune pentru turmele lor. 42 Dintre aceştia, adică dintre simeoniţi, au plecat spre muntele Seir cinci sute de bărbaţi, având drept căpetenii pe Pelatia, pe Nearia, pe Refaia şi pe Uziel – toţi fii ai lui Işi. 43 Au nimicit rămăşiţa amalekiţilor care scăpase şi au locuit ei acolo până în ziua de azi.
Închinarea în Tabernacul
9 Primul legământ a avut reguli pentru închinare şi pentru un Loc Sfânt pe pământ. 2 A fost construit primul cort, în care erau sfeşnicele, masa şi pâinea prezentării; acesta a fost numit „Locul Sfânt“. 3 Însă dincolo de a doua draperie era cortul numit „Locul Preasfânt“, 4 în care se aflau altarul de aur pentru tămâie şi Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aron care înmugurise şi Tablele Legământului. 5 Deasupra erau heruvimii Slavei[a], umbrind locul ispăşirii[b]. Nu putem vorbi acum în detaliu despre aceste lucruri.
6 După ce au fost făcute astfel de pregătiri, preoţii intrau periodic în primul cort pentru a-şi îndeplini sarcinile, 7 însă numai marele preot intra în al doilea, şi chiar şi el numai o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului. 8 Duhul Sfânt a arătat prin aceasta că încă nu era deschisă calea către Locul Preasfânt atâta timp cât primul cort încă exista. 9 Aceasta este o ilustraţie a timpului prezent, arătând că atât darurile, cât şi jertfele care erau aduse nu puteau să ducă la desăvârşire conştiinţa celui care se închina. 10 Acestea sunt în legătură numai cu mâncarea, cu băutura şi cu diferite ceremonii de purificare; sunt reguli exterioare, care există până la vremea stabilirii noii ordini.
Sângele lui Cristos
11 Însă atunci când Cristos, ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a intrat în cortul mai mare şi perfect care nu este făcut de mâini – adică nu este parte a acestei creaţii – 12 nu cu sânge de capre şi de viţei, ci cu propriul Lui sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, obţinând astfel o răscumpărare veşnică. 13 Dacă sângele caprelor şi al boilor şi stropirea cu cenuşa unei juninci îi sfinţeşte pe cei pângăriţi (având în vedere curăţirea trupului), 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veşnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăţi conştiinţa noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!
15 De aceea, El este mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca aceia care sunt chemaţi să poată primi moştenirea veşnică promisă, întrucât a avut loc o moarte care-i răscumpără din neascultările comise sub primul legământ. 16 Unde este un legământ, trebuie să se dovedească faptul că cel care l-a făcut a murit. 17 Căci un legământ intră în vigoare numai când cineva moare, pentru că un legământ nu este în vigoare atâta timp cât cel care l-a făcut este încă viu. 18 De aceea, nici chiar primul legământ n-a intrat în vigoare fără sânge, 19 pentru că, atunci când fiecare poruncă le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, el a luat sânge de viţei şi de capre, cu apă, lână cărămizie şi isop, şi a stropit sulul însuşi şi tot poporul, 20 spunând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu.“[c] 21 În acelaşi fel a stropit cortul şi obiectele folosite la închinare. 22 Potrivit Legii, aproape totul este curăţit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 Aşadar, a fost necesar să fie curăţite cu aceste jertfe copiile lucrurilor cereşti, dar lucrurile cereşti înseşi aveau nevoie de jertfe mai bune decât acestea. 24 Nu este ca şi cum Cristos ar fi intrat într-un loc sfânt făcut de om, o imagine a celui adevărat, ci El a intrat chiar în ceruri, ca să Se înfăţişeze acum pentru noi în prezenţa lui Dumnezeu. 25 Nu că El trebuia să Se jertfească din nou şi din nou, aşa cum marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou şi din nou de la crearea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârşitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 27 Aşa cum fiecare dintre oameni trebuie să moară o dată, iar după aceea urmează judecata, 28 la fel şi Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în legătură cu păcatul, ci pentru a-i mântui pe cei care-L aşteaptă cu nerăbdare.
Vina şi pedeapsa Israelului
3 „Israeliţilor, ascultaţi acum acest cuvânt pe care l-a rostit Domnul împotriva voastră, împotriva întregului clan pe care Eu l-am scos din ţara Egiptului:
2 «Numai pe voi vă cunosc[a]
dintre toate clanurile pământului;
de aceea vă voi şi pedepsi
pentru toate fărădelegile voastre.
3 Merg oare doi oameni împreună,
dacă nu s-au înţeles la aceasta?
4 Oare răcneşte leul în pădure
când nu are pradă?
Oare se aude glasul leului tânăr din vizuina lui,
dacă nu a prins ceva?
5 Oare cade pasărea în cursa de pe pământ,
dacă nu i s-a întins un laţ?
Se ridică oare laţul de la pământ
fără să se fi prins ceva în el?
6 Dacă sună cornul în cetate,
oare nu tremură poporul?
Dacă vine o nenorocire în cetate,
oare nu Domnul a dat-o?
7 Căci Stăpânul Domn nu face nimic
fără să-Şi descopere hotărârea
robilor Săi, profeţii.
8 Leul a răcnit –
cine nu se va teme?
Stăpânul Domn a vorbit –
cine ar putea să nu profeţească?
9 Proclamaţi în fortăreţele Aşdodului
şi în fortăreţele ţării Egiptului astfel:
‘Adunaţi-vă pe munţii Samariei
şi uitaţi-vă la numeroasele tulburări din mijlocul ei
şi la asuprirea care este în ea!’
10 Nu ştiu să facă dreptate, zice Domnul,
ei, care strâng în fortăreţele lor lucruri luate prin asuprire şi jaf.»
11 De aceea, aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Un duşman va înconjura ţara,
îţi va doborî puterea,
iar fortăreţele tale vor fi jefuite!»
12 Aşa vorbeşte Domnul:
«Aşa cum păstorul scapă din gura leului
doar două picioare sau o bucată de ureche,
tot aşa vor fi izbăviţi şi israeliţii,
cei ce stau în Samaria, pe marginea patului,
şi în Damasc, pe canapea.[b]
13 Ascultaţi şi mărturisiţi împotriva Casei lui Iacov, zice Stăpânul Domn, Dumnezeul Oştirilor[c].
14 În ziua când îl voi pedepsi pe Israel pentru nelegiuirile lui,
voi aduce pedeapsa şi asupra altarelor din Betel;
coarnele altarului vor fi retezate
şi vor cădea la pământ.
15 Voi surpa reşedinţa de iarnă
şi reşedinţa de vară.
Palatele împodobite cu fildeş vor fi distruse,
iar casele cele mari vor fi spulberate, zice Domnul.»
Psalmul 146
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Suflete al meu, laudă-L pe Domnul!
2 Îl voi lăuda pe Domnul toată viaţa mea;
Îi voi cânta Dumnezeului meu cât timp voi fi!
3 Nu vă încredeţi în cei mari,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4 Când îl părăseşte duhul, se întoarce în ţărână
şi în aceeaşi zi îi pier toate planurile.
5 Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
şi a cărui nădejde este în Domnul, Dumnezeul lui,
6 Creatorul cerurilor şi al pământului,
al mării şi a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul adevărului pe veci,
7 Cel Ce susţine cauza celor asupriţi,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul Care eliberează prizonierii,
8 Domnul Care deschide ochii orbilor,
Domnul Care îi îndreaptă pe cei încovoiaţi,
Domnul Care îi iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul Care îi poartă de grijă străinului,
sprijină orfanul şi văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10 Domnul împărăţeşte pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generaţie în generaţie!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Psalmul 147
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Cât de bine este să-I cântăm Dumnezeului nostru;
cât de plăcută şi de potrivită este lauda!
2 Domnul zideşte Ierusalimul şi-i
strânge pe deportaţii lui Israel.
3 El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate.
5 Domnul nostru este mare şi plin de putere;
înţelepciunea Sa nu are margini!
6 Domnul îi ridică pe cei smeriţi,
dar pe cei răi îi apleacă până la pământ.
7 Închinaţi-vă Domnului cu mulţumire,
cântaţi-I Dumnezeului nostru din liră!
8 El acoperă cerul cu nori,
pregăteşte ploaia pentru pământ
şi face să răsară iarba pe munţi.
9 El le dă hrană vitelor
şi hrăneşte puii de corb când aceştia strigă.
10 Nu în puterea calului Îşi găseşte El plăcerea;
nu de puterea omului se bucură;
11 ci Domnul Îşi găseşte plăcerea în cei ce se tem de El,
în cei ce nădăjduiesc în îndurarea Lui.
12 Laudă-L pe Domnul, Ierusalime,
laudă-L pe Dumnezeul tău, Sioane!
13 Căci El întăreşte zăvoarele porţilor tale
şi îţi binecuvântează fiii în mijlocul tău.
14 El dă pace hotarelor tale
şi te satură cu cel mai ales grâu.
15 El trimite pe pământ porunca Sa;
Cuvântul Lui aleargă cu iuţeală.
16 El dă neaua ca lâna
şi presară bruma ca cenuşa.
17 El azvârle gheaţa în bucăţi,
– cine poate sta înaintea frigului Său? –
18 dă poruncă şi aceasta se topeşte,
Îşi pune vântul să sufle şi apele curg!
19 A făcut cunoscut Cuvântul Său lui Iacov
şi a descoperit hotărârile şi judecăţile Sale lui Israel!
20 Totuşi, El n-a făcut aşa cu nici un alt neam
şi ele nu cunosc judecăţile Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.