Chronological
Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu
40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!
zice Dumnezeul vostru.
2 Vorbiţi blând Ierusalimului
şi strigaţi-i
că truda lui s-a sfârşit,
că vina lui este ispăşită,
căci a primit din mâna Domnului
pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“
3 „Un glas strigă în pustie:
«Pregătiţi calea Domnului,[a]
neteziţi în deşert
un drum pentru Dumnezeul nostru![b]
4 Orice vale va fi înălţată
şi orice munte şi deal va fi aplecat;
orice râpă va deveni netedă
şi orice povârniş se va preface în câmpie.
5 Atunci se va arăta slava Domnului,
şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,
căci gura Domnului a vorbit.»
6 Un glas zice: «Strigă!»
«Ce să strig?», am întrebat eu.
«Orice făptură este ca iarba
şi toată gloria[c] ei este ca floarea de pe câmp!
7 Iarba se usucă, iar floarea cade
când suflarea Domnului vine peste ea!»
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade,
însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.
9 Suie-te pe un munte înalt,
Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere,
Ierusalime, aducător de veşti bune![d]
Înalţă-l, nu te teme!
Spune cetăţilor lui Iuda:
«Iată-L pe Dumnezeul vostru!»
10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,
stăpânind prin braţul Său.
Plata Lui vine cu El
şi răsplata Lui Îl însoţeşte.
11 El Îşi va paşte turma ca un păstor;
Îşi va strânge mieii în braţe,
îi va lua la piept
şi va călăuzi blând oile care alăptează.
12 Cine a măsurat apele în palma lui
şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?
Cine a cântărit munţii cu cântarul
şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul Domnului
şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
Cine L-a învăţat cunoaşterea
şi I-a arătat cărarea priceperii?
15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată,
sunt considerate ca praful de pe cântar.
Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.
16 Libanul nu ajunge pentru foc,
nici animalele lui pentru arderea de tot.
17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui;
mai puţin decât nimic
şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.
18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu?
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă
şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur
şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta,
alege un lemn ce nu putrezeşte
şi îşi caută un meşter iscusit
pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.
21 Nu ştiţi?
N-aţi auzit?
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?
22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului,
ai cărui locuitori par nişte lăcuste.
El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin
şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic,
iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi,
de abia sunt semănaţi,
de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ,
că El şi suflă peste ei, uscându-i,
iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.
25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna?
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi:
Cine a creat toate acestea?
El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una,
chemându-le pe nume.
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui,
că nici una nu lipseşte.
27 De ce spui, Iacove,
de ce zici, Israele:
«Calea mea este ascunsă de Domnul
şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii?
N-ai auzit?
Domnul este Dumnezeul cel Veşnic,
creatorul marginilor pământului.
El nu oboseşte, nici nu osteneşte,
iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit
şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni,
tinerii se vor împiedica şi vor cădea,
31 dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,
se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,
vor alerga şi nu vor osteni,
vor umbla şi nu vor obosi.
Domnul, Ajutorul lui Israel
41 «Ascultaţi-Mă în tăcere, ţinuturi de lângă mare,
iar popoarele să-şi înnoiască puterea!
Să se apropie şi să vorbească!
Să ne înfăţişăm împreună la judecată!
2 Cine l-a stârnit pe acela de la răsărit,
chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?[e]
El îi dă în stăpânire neamurile
şi îi supune regi;
cu sabia îi preface în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
3 Îi urmăreşte, mergând în siguranţă
pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.
4 Cine a făcut şi a împlinit aceasta,
chemând, de la început, generaţie după generaţie?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.»
5 Ţinuturile de lângă mare văd aceasta şi se înfioară;
marginile pământului tremură;
ei se apropie şi sosesc.
6 Oamenii se încurajează între ei,
spunându-şi: «Fii tare!»
7 Artizanul îl încurajează pe bijutier,
iar cel ce netezeşte cu ciocanul, pe cel ce loveşte nicovala.
El zice despre îmbinare: «Este bună!»,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8 «Dar tu, Israele, robul Meu,
tu, Iacove, pe care te-am ales,
tu, sămânţă[f] a lui Avraam, prietenul Meu,
9 tu, pe care te-am adus de la marginile pământului
şi te-am chemat din colţurile sale cele mai îndepărtate,
zicându-ţi: ‘Tu eşti robul Meu!’,
pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat!
10 Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
şi te voi sprijini cu dreapta Mea izbăvitoare!
11 Da, umiliţi şi făcuţi de ruşine
vor fi toţi cei furioşi pe tine;
ca un nimic vor ajunge şi vor pieri
toţi cei ce ţi se opun.
12 Te vei uita după ei, după duşmanii tăi,
dar nu-i vei mai găsi,
fiindcă nimiciţi de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
şi-ţi zic: ‘Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14 Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămăşiţă firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!’», zice Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15 «Iată, te voi face o sanie ascuţită de treierat,
nouă şi cu două rânduri de dinţi!
Vei treiera munţii şi-i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16 Le vei vântura şi le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăştia.
Dar tu te vei bucura în Domnul
şi cu Sfântul lui Israel te vei preamări.
17 Săracii şi nevoiaşii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!
18 Pe dealurile pleşuve voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor – izvoare;
voi preface pustia într-un iaz,
şi pământul uscat – în izvoare de apă.
19 În pustie voi planta
cedri, salcâmi, mirt şi măslini;
în deşert voi planta laolaltă
chiparoşi, ulmi şi pini,
20 pentru ca toţi să vadă şi să cunoască,
să chibzuiască şi să înţeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
Sfântul lui Israel le-a creat!»
21 «Apăraţi-vă cauza!», zice Domnul.
«Aduceţi dovezi!», zice Împăratul lui Iacov.
22 «Aduceţi-vă idolii să ne spună
ce se va întâmpla!
Spuneţi-ne despre profeţiile voastre din trecut,
pentru a le putea judeca
şi pentru a le afla împlinirea!
Sau spuneţi-ne lucrurile care se vor întâmpla!
23 Faceţi-ne cunoscut viitorul,
şi vom şti că sunteţi dumnezei!
Faceţi ceva – bine sau rău –
ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească!
24 Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic,
iar lucrarea voastră este fără nici o valoare;
o urâciune este cel ce vă alege.»
25 «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit –
pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
şi cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte
sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’?
Nimeni n-a vestit-o,
nimeni n-a proclamat-o,
nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’
şi am trimis un aducător de veşti bune Ierusalimului.
28 Mă uit şi nu este nimeni –
nu este printre ei nici unul care să sfătuiască,
nici unul care să răspundă atunci când îl întreb.
29 Iată că toţi sunt falşi,
lucrările lor sunt un nimic,
iar chipurile lor sunt vânt şi deşertăciune.
Robul Domnului
42 Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin,
Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El,
iar El va arăta neamurilor dreptatea.
2 Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul
şi nu-l va face să se audă pe drum.
3 Nu va rupe trestia zdrobită
şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă,
ci cu credincioşie va aduce dreptatea.
4 El nu va slăbi, nici nu se va descuraja
până nu va aşeza dreptatea pe pământ.
Şi în Legea Lui vor nădăjdui ţinuturile de lângă mare!»
5 Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul
Care a creat cerurile şi le-a întins,
Care a desfăşurat pământul împreună cu resursele lui,
Care dă suflare oamenilor de pe el
şi suflet celor ce umblă pe el:
6 «Eu, Domnul, Te-am chemat prin dreptate.
Te voi ţine bine de mână;
Te voi păzi şi Te voi face
un legământ pentru popor
şi o lumină pentru neamuri,
7 ca să deschizi ochii orbilor,
să eliberezi pe prizonieri din captivitate
şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric.
8 Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu!
Nu-Mi voi da slava altuia
şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor!
9 Iată! Cele dintâi lucruri s-au împlinit
şi acum vestesc altele noi;
înainte să se împlinească
vi le fac cunoscute.»
Un cântec de laudă Domnului
10 Cântaţi Domnului un cântec nou!
Cântaţi-I laudele de la marginile pământului,
voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea,
ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor!
11 Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei,
aşezările locuite de Chedar!
Să strige de bucurie locuitorii din Sela,
să strige de pe vârfurile munţilor!
12 Să-L slăvească pe Domnul
şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare!
13 Domnul mărşăluieşte ca un viteaz;
asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna:
strigă, scoate un strigăt de luptă
şi triumfă asupra duşmanilor săi.
14 «Am tăcut pentru multă vreme,
am păstrat tăcerea şi am rămas retras,
dar acum, ca o femeie care naşte,
voi geme, voi gâfâi şi voi icni.
15 Voi pustii munţii şi dealurile,
le voi usca toată verdeaţa!
Voi preface râurile în uscat
şi voi seca iazurile!
16 Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei,
pe cărări neştiute de ei îi voi conduce!
Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină,
iar povârnişurile în teren neted!
Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei;
nu-i voi părăsi!
17 Dar cei ce se încred în idoli,
cei ce zic chipurilor cioplite: ‘Voi sunteţi zeii noştri!’
vor fi alungaţi, acoperiţi de ruşine.
Neascultarea lui Israel
18 Ascultaţi, surzilor!
Priviţi, orbilor, şi vedeţi!
19 Cine este orb, dacă nu robul Meu
şi surd ca mesagerul pe care l-am trimis?
Cine este orb ca cel dedicat Mie,
orb ca robul Domnului?
20 Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă;
auzi bine, dar nu asculţi cu adevărat.»
21 Domnul a dorit, în numele dreptăţii Sale,
să-Şi înalţe Legea şi s-o facă glorioasă.
22 Dar acest popor este prădat şi jefuit;
prinşi în capcană în gropi sunt cu toţii
şi ascunşi în temniţe;
au devenit o pradă pe care nu este nimeni s-o scape,
ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: «Dă-l înapoi!»
23 Cine dintre voi însă învaţă din lucrurile acestea?
Sau cine ia seama la cele ce stau să se împlinească?
24 Cine l-a dat pe Iacov pradă tâlharilor
şi pe Israel pe mâna jefuitorilor?
Oare nu Domnul,
împotriva Căruia am păcătuit?
Ei n-au vrut să umble pe căile Lui,
nici să se supună Legii Lui.
25 De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui
şi ferocitatea războiului;
i-a înconjurat cu flăcări, dar tot n-au înţeles;
i-a mistuit, dar tot n-au luat în seamă
Domnul, singurul Izbăvitor al lui Israel
43 Dar acum, aşa vorbeşte Domnul,
El, Care te-a creat, Iacove;
El, Care te-a modelat, Israele:
«Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat;
te-am chemat pe nume, eşti al Meu.
2 Când vei trece prin ape, voi fi cu tine;
când vei trece prin râuri, ele nu te vor îneca,
iar când vei umbla prin foc, nu vei fi ars
şi flacăra nu te va mistui.
3 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.
Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta,
Cuş[g] şi Seba în schimbul tău.
4 Pentru că eşti preţios în ochii Mei
şi onorat şi pentru că te iubesc,
voi da oameni pentru tine
şi neamuri în schimbul vieţii tale.
5 Nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Îţi voi aduce urmaşii[h] de la răsărit
şi te voi aduna de la apus!
6 Voi zice nordului: ‘Dă-le drumul!’
şi sudului: ‘Nu-i mai ţine!
Adu-i pe fiii Mei de departe
şi pe fiicele Mele de la marginile pământului –
7 pe toţi cei ce poartă Numele Meu,
pe cei pe care i-am creat pentru slava Mea,
pe cei pe care i-am modelat şi i-am făcut.’»
8 Adu-l pe poporul orb, dar care are ochi,
pe poporul surd, dar care are urechi!
9 Să se adune toate neamurile
şi să se strângă popoarele!
Care dintre ele[i] a vestit aceasta
şi care dintre ele ne-au prezis lucrurile care s-au întâmplat?
Să-şi aducă martori care să dovedească că au dreptate,
astfel ca ceilalţi să audă şi să poată zice: «Da! Este adevărat!»
10 «Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul,
voi şi Robul Meu pe Care L-am ales,
ca să cunoaşteţi, să Mă credeţi,
şi să înţelegeţi că Eu sunt.
Înaintea Mea nu a fost modelat nici un Dumnezeu
şi nici după Mine nu va fi.
11 Eu, Eu sunt Domnul
şi în afară de Mine nu este alt Mântuitor.
12 Eu am vestit, am mântuit şi am proclamat
şi nu sunt străin între voi.[j]
Voi Îmi sunteţi martori, zice Domnul,
că Eu sunt Dumnezeu.
13 Da, din zilele străvechi Eu sunt.
Nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea!
Când Eu lucrez, cine se poate împotrivi?»
Credincioşia Domnului şi necredincioşia lui Israel
14 Aşa vorbeşte Domnul,
Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel:
«De dragul vostru voi trimite o armată invadatoare împotriva Babilonului
şi îi voi sili pe toţi caldeenii[k] să fugă
cu corăbiile cu care se mândresc acum.
15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru,
Creatorul lui Israel, Împăratul vostru.»
16 Aşa vorbeşte Domnul,
Cel Care a făcut o cale prin mare
şi o cărare prin apele vijelioase,
17 Cel Care a scos care şi cai,
împreună cu o puternică oştire.
Ei rămân culcaţi, neputându-se ridica;
sunt fără vlagă, stinşi ca un muc de lumânare:
18 «Uitaţi lucrurile care au fost!
Nu vă mai gândiţi la cele din vechime!
19 Iată-Mă pe cale de a face ceva nou;
acum se iveşte, nu-l recunoaşteţi?
Voi face o cale în pustie
şi râuri în deşert.
20 Animalele sălbatice, şacalii şi bufniţele,
Mă vor slăvi,
căci dau apă în pustie
şi râuri în deşert,
pentru a da de băut poporului Meu, alesul Meu,
21 poporul pe care Mi l-am alcătuit
ca să vestească lauda Mea.
22 Totuşi tu, Iacove, nu M-ai chemat,
ci te-ai plictisit[l] de Mine, Israele!
23 Nu Mi-ai adus oi drept arderi de tot
şi cu jertfele tale nu M-ai onorat.
Eu nu te-am împovărat cu daruri de mâncare
şi nu te-am obosit cerându-ţi tămâie.
24 Nu mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argintul tău,
nici nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale,
ci M-ai împovărat cu păcatele tale,
M-ai obosit cu nedreptăţile tale.
25 Eu, da, Eu sunt Cel Ce-ţi şterg nelegiuirile, de dragul Meu,
şi nu-Mi voi mai aminti de ele.
26 Aminteşte-Mi faptele şi hai să ne judecăm împreună!
Apără-ţi cauza, ca să fii dovedit drept!
27 Întâiul tău strămoş a păcătuit,
iar mijlocitorii[m] tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.
28 De aceea i-am dezonorat pe conducătorii Sfântului Lăcaş,
l-am dat spre nimicire[n] pe Iacov,
şi batjocurii – pe Israel.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.