Chronological

Judecata Domnului asupra lui Ahazia

1 După moartea lui Ahab, Moab s-a răsculat împotriva lui Israel. ² S-a întâmplat că Ahazia a căzut prin grilajul odăii lui de sus din palatul Samariei şi a zăcut la pat. Atunci a trimis nişte mesageri, zicându-le: „Duceţi-vă şi întrebaţi-l pe Baal-Zebub^[a], zeul Ekronului, dacă mă voi vindeca de boala aceasta.“

³ Dar un înger^[b] al Domnului i-a zis lui Ilie^[c] tişbitul: „Scoală-te, du-te să-i întâlneşti pe mesagerii regelui Samariei şi spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeţi să-l întrebaţi pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? ⁴ De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“ Apoi Ilie a plecat. ⁵ Când mesagerii s-au întors la rege, el i-a întrebat:

– De ce v-aţi întors?

⁶ – Ne-am întâlnit cu un om, i-au răspuns ei, care ne-a zis astfel: „Întoarceţi-vă la regele care v-a trimis şi spuneţi-i: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de ai trimis să-l întrebe pe

Baal-Zebub, zeul Ekronului? De aceea nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!’»“

⁷ – Cum arăta bărbatul care v-a întâlnit şi care v-a spus aceste cuvinte? i-a întrebat el.

⁸ – Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins la mijloc cu o curea de piele, i-au răspuns ei.

– Este Ilie tişbitul, a zis el.

⁹ Atunci a trimis la el o căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia a venit la Ilie, care stătea pe vârful unui deal şi i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori!

¹⁰ Dar Ilie i-a răspuns căpeteniei:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. ¹¹ Apoi regele a trimis o altă căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Căpetenia i-a zis:

– Omule al lui Dumnezeu, regele îţi porunceşte să cobori repede!

¹² Dar Ilie i-a răspuns:

– Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi.

Atunci s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni care erau împreună cu el. ¹³ Regele a trimis o a treia căpetenie peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai acestuia. Această a treia căpetenie s-a dus şi s-a plecat pe genunchi înaintea lui Ilie şi l-a implorat zicându-i: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, pune preţ pe viaţa mea şi pe viaţa acestor cincizeci de slujitori ai tăi! ¹⁴ Ştim că focul care s-a coborât din ceruri le-a mistuit deja pe primele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor, dar acum, pune preţ pe viaţa mea!“

¹⁵ Atunci îngerul Domnului i-a zis lui Ilie: „Însoţeşte-l şi nu te teme de el!“ Ilie s-a dus îndată împreună cu el la rege. ¹⁶ El i-a zis regelui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Nu este în Israel Dumnezeu al Cărui cuvânt să-L poţi întreba de trimiţi mesageri să-l întrebe pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? Pentru că ai făcut aceasta, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri cu siguranţă!»“

¹⁷ Ahazia a murit potrivit Cuvântului Domnului pe care l-a rostit Ilie. Pentru că nu avea nici un fiu, în locul lui a devenit rege Ioram^[d]. Era al doilea an al domniei lui Iehoram, fiul lui Iehoşafat, regele lui Iuda.

¹⁸ Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahazia, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“?

Înălţarea lui Ilie la cer

2 Când a vrut Domnul să-l ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie şi Elisei^[e] ieşeau împreună din Ghilgal.

² Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite până la Betel.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au coborât împreună la Betel.

³ Fiii profeţilor^[f], care erau la Betel, l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine^[g]?

– Da, ştiu, le-a răspuns Elisei, dar tăceţi!

⁴ Apoi Ilie i-a zis lui Elisei:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Ierihon.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că s-au dus împreună la Ierihon.

⁵ Profeţii care erau la Ierihon l-au întâmpinat pe Elisei şi i-au zis:

– Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de lângă tine?

– Da, ştiu, a răspuns el, dar tăceţi!

⁶ Apoi Ilie i-a zis:

– Rămâi aici, te rog, pentru că Domnul mă trimite la Iordan.

– Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi, i-a răspuns Elisei.

Aşa că au plecat împreună. ⁷ Cincizeci de bărbaţi dintre profeţi au venit şi s-au oprit la o anumită distanţă înaintea lor. Amândoi stăteau pe malul Iordanului. ⁸ Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, iar apele s-au despărţit într-o parte şi într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.

⁹ După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:

– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?

– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.

¹⁰ Ilie i-a răspuns:

– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.

¹¹ Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. ¹² Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. ¹³ Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. ¹⁴ După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. ¹⁵ Când au văzut lucrul acesta, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieşit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ. ¹⁶ Ei i-au zis:

– Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoşi. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.

– Să nu-i trimiteţi, le-a răspuns el.

¹⁷ Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis:

– Trimiteţi-i!

I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. ¹⁸ Elisei îi aştepta la Ierihon şi când s-au întors la el, le-a zis:

– Nu v-am spus să nu vă duceţi?

Vindecarea apelor de la Ierihon

¹⁹ După aceea, bărbaţii din cetate i-au zis lui Elisei:

– Stăpâne, după cum vezi, aşezarea cetăţii este bună, dar apele sunt rele şi pământul este sterp.

²⁰ – Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el, le-a zis el.

Şi ei i-au adus. ²¹ Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec aceste ape şi niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“ ²² Şi apele au rămas vindecate până în ziua de azi, potrivit cuvântului rostit de Elisei.

Pedepsirea tinerilor batjocoritori

²³ De acolo Elisei s-a dus la Betel. În timp ce mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate şi şi-au bătut joc de el, strigându-i: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!“ ²⁴ El s-a uitat în spate, i-a văzut şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit din pădure două ursoaice şi au sfâşiat patruzeci şi doi dintre aceşti copii. ²⁵ De acolo Elisei s-a dus la muntele Carmel, iar după aceea s-a întors în Samaria.

Campania lui Ioram împotriva moabiţilor

3 Ioram^[h], fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doisprezece ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu cum făcuse tatăl său şi mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal^[i], pe care-l făcuse tatăl său. ³ El însă a săvârşit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a depărtat de ele.

⁴ Meşa, regele Moabului, era crescător de oi şi era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. ⁵ Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s-a răsculat împotriva regelui lui Israel. ⁶ Regele Ioram a ieşit atunci din Samaria şi a numărat întregul Israel. ⁷ Pe urmă a trimis un mesaj lui Iehoşafat, regele lui Iuda, zicând:

– Regele Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?

– Vin, a răspuns el. Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi. ⁸ Pe ce drum vom merge? a întrebat el.

– Pe drumul prin pustia Edomului, a răspuns Ioram.

⁹ Regele Israelului, regele lui Iuda şi regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de şapte zile, n-a mai fost apă pentru oştire şi animale. ¹⁰ Atunci regele Israelului a zis:

– Ah! Domnul i-a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului?

¹¹ Dar Iehoşafat a zis:

– Nu este aici nici un profet al Domnului prin care să-L întrebăm pe Domnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care obişnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie^[j].

¹² Iehoşafat a zis:

– Cuvântul Domnului este cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoşafat şi regele Edomului s-au dus la el. ¹³ Elisei i-a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şi la profeţii mamei tale!

– Nu! a răspuns regele Israelului, căci Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâinile Moabului.

¹⁴ Elisei a zis:

– Viu este Domnul Oştirilor^[k], al Cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iehoşafat, regele lui Iuda, pe tine nici nu te-aş băga în seamă şi nici nu m-aş uita la tine. ¹⁵ Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu o harfă.

În timp ce cântăreţul cânta, mâna Domnului a coborât peste Elisei ¹⁶ şi el a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Faceţi în această vale groapă lângă groapă, ¹⁷ pentru că – aşa vorbeşte Domnul – deşi nu veţi vedea vânt sau ploaie, valea se va umple cu apă şi veţi bea atât voi, cât şi vitele şi animalele voastre. ¹⁸ Însă acesta este doar un lucru mărunt pentru Domnul, astfel că El va da şi pe Moab în mâinile voastre. ¹⁹ Voi veţi nimici toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia fiecare copac bun, veţi astupa izvoarele de apă şi veţi strica cu pietre fiecare ogor bun.»“

²⁰ În dimineaţa următoare, în timp ce se aducea jertfa, a început să vină dintr-odată apă de pe drumul dinspre Edom, şi pământul s-a umplut de apă. ²¹ Atunci toţi moabiţii, când au auzit că regii vin să lupte împotriva lor, i-au chemat pe toţi aceia care erau în stare să poarte armele, tineri şi bătrâni, şi au stat la hotar. ²² Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, soarele strălucea deasupra apelor şi moabiţii au văzut în faţa lor apele roşii ca sângele. ²³ „Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s-au luptat între ei şi s-au omorât unii pe alţii! Acum, la pradă, Moab!“ ²⁴ Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliţii s-au ridicat şi i-au bătut pe moabiţi până când aceştia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în ţară şi i-au ucis pe moabiţi. ²⁵ Le-au distrus cetăţile şi toţi bărbaţii au aruncat pietre în toate ogoarele, umplându-le astfel cu pietre. Au astupat toate izvoarele de apă şi au tăiat toţi copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile^[l] cetăţii Chir-Hareset, însă prăştiaşii au înconjurat-o şi au cucerit-o.

²⁶ Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să-şi croiască drum până la regele Edomului, dar n-au putut. ²⁷ Atunci a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui şi l-a adus ca ardere de tot pe zidul cetăţii. O mare indignare l-a cuprins pe Israel.^[m] Drept urmare Israel s-a retras din Moab, întorcându-se acasă.

Înmulţirea uleiului văduvei

4 Soţia unuia dintre fiii profeţilor i s-a plâns lui Elisei, zicându-i:

– Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.

² Elisei a întrebat-o:

– Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?

– Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu ulei.

³ – Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine. ⁴ Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.

⁵ Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna ulei în ele. ⁶ Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:

– Mai adu-mi un vas!

– Nu mai este nici unul, i-a zis el.

Atunci uleiul a încetat să mai curgă.

⁷ După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“

Învierea fiului sunamitei

⁸ Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. ⁹ Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. ¹⁰ Să facem pe acoperiş o odaie mică cu pereţi şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“

¹¹ Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie şi s-a odihnit acolo. ¹² Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe şunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o şi ea a venit. ¹³ Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ţi răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oştirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“^[n]

¹⁴ – Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei.

– Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soţul ei este bătrân.

¹⁵ – Cheam-o! i-a zis Elisei.

El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.

¹⁶ – La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei.

– Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!

¹⁷ Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei.

¹⁸ Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii, ¹⁹ i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“ ²⁰ După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit. ²¹ Ea s-a ridicat şi a aşezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat.

²² L-a chemat pe soţul său şi i-a zis:

– Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.

²³ Dar el a întrebat-o:

– De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă^[o], nici Sabat.

Ea i-a răspuns:

– Fii pe pace!

²⁴ Şi după ce a înşeuat măgăriţa, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îţi voi spune!“ ²⁵ Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Priveşte! Aceasta-i șunamita! ²⁶ Aleargă dar ca să-i ieşi în întâmpinare şi întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soţul ei şi cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“ ²⁷ După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.“ ²⁸ Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu mă amăgeşti?“ ²⁹ Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluţi şi, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să aşezi toiagul meu pe faţa copilului.“ ³⁰ Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat şi a urmat-o. ³¹ Ghehazi s-a dus înainte, a aşezat toiagul pe faţa băieţelului, dar el n-a scos nici un sunet şi n-a dat nici un semn de viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei şi i-a zis: „Băieţelul nu s-a trezit!“ ³² Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băieţelul era aşezat mort în patul lui. ³³ A intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. ³⁴ Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe copil. S-a întins peste el, punându-şi gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului şi mâinile lui pe mâinile copilului, şi trupul copilului s-a încălzit. ³⁵ Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori, după care şi-a deschis ochii. ³⁶ Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe şunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!“ ³⁷ Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul său.

Dregerea mâncării otrăvite

³⁸ Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce fiii profeţilor primeau învăţătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe ciorbă pentru profeţi!“ ³⁹ Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt. ⁴⁰ Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel:

– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!

Şi n-au putut să mănânce din ea.

⁴¹ –Aduceţi făină! a zis Elisei.

El a aruncat făină în oală şi a zis:

– Daţi-le acum oamenilor să mănânce!

Şi n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Înmulţirea pâinii

⁴² A venit un om din Baal-Şalişa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade şi spice proaspete într-un sac. Elisei a zis:

– Dă-le oamenilor să mănânce!

⁴³ Dar slujitorul său a zis:

– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?

– Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci aşa vorbeşte Domnul: „Vor mânca şi va mai şi rămâne!“

⁴⁴ Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.