Chronological

Domnia lui Ahaz peste Iuda

28 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept înaintea Domnului, aşa cum făcuse David, strămoşul său, ² ci a umblat în căile regilor lui Israel. El a făcut chipuri turnate pentru baali, ³ a adus tămâie în valea Ben-Hinom şi i-a trecut chiar şi pe fiii săi prin foc^[a], potrivit obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care le izgonise Domnul dinaintea israeliţilor. ⁴ De asemenea, el a adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. ⁵ Domnul, Dumnezeul său, l-a dat pe mâna regelui Aramului. Arameii l-au învins şi i-au luat o mulţime de prizonieri pe care i-au adus la Damasc. Apoi Domnul l-a dat şi pe mâna regelui lui Israel, din partea căruia a suferit o mare înfrângere. ⁶ Pekah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi, în Iuda, o sută douăzeci de mii de războinici, pentru că Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. ⁷ Zicri, un războinic efraimit, l-a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azrikam, conducătorul palatului, precum şi pe Elkana, al doilea om după rege. ⁸ Israeliţii au luat de la fraţii lor două sute de mii de prizonieri: femei, fii şi fiice. De asemenea, au mai luat de la ei multă pradă şi au adus prada la Samaria.

⁹ Acolo era un profet al Domnului, cu numele de Oded. El a ieşit înaintea oştirii care sosea în Samaria şi a zis: „În mânia Sa faţă de cei din Iuda, Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, i-a dat în mâinile voastre, dar voi i-aţi ucis cu o furie care a ajuns până la ceruri. ¹⁰ Iar acum vă gândiţi ca oamenii luaţi din Iuda şi din Ierusalim să vă slujească ca sclavi şi sclave. Dar oare voi nu sunteţi vinovaţi faţă de Domnul, Dumnezeul vostru? ¹¹ Acum, ascultaţi-mă şi daţi drumul prizonierilor aduşi dintre fraţii voştri, căci mânia cea aprigă a Domnului este peste voi!“ ¹² Totodată nişte bărbaţi dintre căpeteniile lui Efraim, şi anume Azaria, fiul lui Iehohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce veneau de la război. ¹³ Ei le-au zis astfel: „Nu-i aduceţi aici pe prizonierii aceştia, căci altfel Domnul ne va învinui! Vreţi să adăugăm şi mai mult la păcatele şi greşelile noastre, când vina noastră este deja atât de mare, iar apriga Lui mânie este peste Israel?“ ¹⁴ Războinicii au lăsat prizonierii şi prada înaintea căpeteniilor şi a întregii adunări. ¹⁵ Apoi, oamenii care au fost menţionaţi pe nume s-au ridicat şi i-au sprijinit pe prizonieri. Din prada luată, i-au îmbrăcat pe toţi cei goi. I-au îmbrăcat, i-au încălţat, i-au hrănit, le-au dat să bea, i-au uns, i-au purtat pe măgari pe toţi cei obosiţi şi i-au adus la Ierihon, Cetatea Palmierilor, la cei de-un neam cu ei. După aceea ei s-au întors în Samaria.

¹⁶ În vremea aceea, regele Ahaz a trimis după ajutor la împăraţii Asiriei. ¹⁷ Edomiţii au venit iarăşi, au învins pe Iuda şi au luat prizonieri. ¹⁸ Filistenii au năvălit în cetăţile lui Iuda din zona deluroasă^[b] şi din Neghev^[c], au cucerit Bet-Şemeş, Aialon, Ghederot, Soho cu satele dimprejurul ei, Timna cu satele dimprejurul ei, precum şi Ghimzo cu satele dimprejurul ei şi s-au aşezat în ele. ¹⁹ Domnul a umilit Iuda din cauza lui Ahaz, regele lui Israel^[d], pentru că acesta a lăsat fără frâu nelegiuirea în Iuda şi a fost necredincios fără măsură faţă de Domnul. ²⁰ Tiglat-Pileser^[e], împăratul Asiriei, a venit la el, dar mai mult i-a adus necaz decât să-l sprijine. ²¹ Ahaz a despuiat de aur Casa Domnului, palatul său şi casele conducătorilor săi şi l-a dăruit împăratului Asiriei, însă acest lucru nu i-a fost de nici un folos. ²² În vremea strâmtorării sale, a fost şi mai necredincios faţă de Domnul. Acesta a fost regele Ahaz! ²³ A jertfit zeilor Damascului, cei care l-au înfrânt, deoarece el spusese: „Zeii regilor din Aram i-au ajutat pe aceştia, deci le voi jertfi şi eu ca să mă ajute şi pe mine!“ Însă tocmai aceşti zei au fost cauza pierzării lui şi a întregului Israel. ²⁴ Ahaz a strâns vasele din Casa lui Dumnezeu, a tăiat în bucăţi vasele din Casa lui Dumnezeu, a închis porţile Casei lui Dumnezeu şi a zidit altare în toate ungherele Ierusalimului. ²⁵ A zidit înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie zeilor şi L-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lui.

²⁶ Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, de la început până la sfârşit, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. ²⁷ Ahaz s-a culcat alături de părinţii lui şi l-au înmormântat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormântul regilor lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

Domnia lui Ahaz peste Iuda

16 Ahaz, fiul lui Iotam, regele lui Iuda, a devenit rege în al şaptesprezecelea an al domniei lui Pekah, fiul lui Remalia. ² Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept înaintea Domnului, Dumnezeul lui, cum făcuse strămoşul său David, ³ ci a umblat în căile regilor lui Israel. El l-a trecut chiar şi pe fiul său prin foc^[a], potrivit obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care le izgonise Domnul dinaintea israeliţilor. ⁴ De asemenea, el a adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.

⁵ Atunci Reţin, regele Aramului, şi Pekah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, au pornit război împotriva Ierusalimului. L-au asediat pe Ahaz, dar nu l-au putut învinge. ⁶ În vremea aceea, Reţin, regele Aramului, a readus Elatul sub stăpânirea Aramului, izgonindu-i pe iudei. Astfel edomiţii^[b] s-au întors la Elat şi au locuit acolo până în ziua de azi.

⁷ Ahaz a trimis nişte soli la Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, ca să-i spună:

⁸ Ahaz a luat argintul şi aurul care se aflau în Casa Domnului şi în vistieriile palatului regelui şi le-a trimis ca dar împăratului Asiriei. ⁹ Împăratul Asiriei l-a ascultat. Şi astfel împăratul Asiriei a înaintat împotriva Damascului şi l-a capturat. Apoi i-a dus pe locuitori în captivitate la Chir şi l-a ucis pe Reţin. ¹⁰ Regele Ahaz a plecat la Damasc pentru a-l întâlni pe Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei. Când a văzut altarul care era în Damasc, regele Ahaz a trimis preotului Urie copia şi modelul altarului împreună cu toate măsurile lui. ¹¹ Preotul Urie a zidit un altar întocmai după modelul trimis din Damasc de regele Ahaz; şi preotul Urie l-a terminat înainte de întoarcerea regelui din Damasc. ¹² Când s-a întors regele din Damasc şi a văzut altarul, s-a apropiat de el şi a adus jertfe pe el^[c]. ¹³ A adus pe altar arderile de tot şi darurile de mâncare, a turnat darurile de băutură şi a vărsat sângele jertfelor pentru pace^[d]. ¹⁴ A îndepărtat dinaintea Casei altarul de bronz care era înaintea Domnului, pentru a nu fi între noul altar şi Casa Domnului şi l-a aşezat la nord de noul altar. ¹⁵ Regele Ahaz i-a dat următoarea poruncă preotului Urie: „Să aduci pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea de tot a regelui şi darul lui de mâncare, arderea de tot a întregului popor din ţară, darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură; să torni pe el tot sângele arderilor de tot şi tot sângele jertfelor. Iar altarul de bronz îl voi folosi pentru a căuta călăuzire!“ ¹⁶ Şi preotul Urie a făcut totul aşa cum i-a poruncit regele Ahaz.

¹⁷ Regele Ahaz a sfărâmat panelele piedestalelor şi a îndepărtat bazinele de pe ele. A dat jos şi „marea“ de pe boii de bronz care erau sub ea şi a aşezat-o pe o pardoseală de piatră. ¹⁸ La dorinţa împăratului Asiriei a îndepărtat din Casa Domnului atât arcada Sabatului^[e], care fusese construită în interiorul Casei^[f], cât şi intrarea de afară a regelui^[g].

¹⁹ Celelalte fapte pe care le-a făcut Ahaz, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? ²⁰ Ahaz s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.

Domnia lui Osea peste Israel. Căderea Samariei

17 Osea, fiul lui Ela, a început să domnească peste Israel, la Samaria, în al doisprezecelea an al domniei lui Ahaz, regele lui Iuda, şi a domnit timp de nouă ani. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, însă nu ca regii lui Israel de dinaintea lui. ³ Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a ridicat împotriva lui şi astfel Osea a devenit vasalul lui şi i-a plătit tribut. ⁴ Împăratul Asiriei a descoperit însă o uneltire a lui Osea, care îi trimisese soli lui So, monarhul Egiptului^[h], şi nu-i mai aducea tributul anual împăratului Asiriei. Prin urmare, împăratul Asiriei l-a prins şi l-a aruncat în temniţă. ⁵ Împăratul Asiriei a străbătut toată ţara şi a mărşăluit împotriva Samariei, pe care a asediat-o timp de trei ani. ⁶ În al nouălea an al domniei lui Osea, împăratul Asiriei a cucerit Samaria şi i-a dus pe israeliţi în captivitate în Asiria. El i-a pus să locuiască în Halah şi în Gozan, pe râul Habor şi în cetăţile mezilor.

Cauzele desfiinţării regatului lui Israel

⁷ Acestea s-au întâmplat din cauză că poporul Israel a păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lor, Care i-a scos din ţara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, monarhul Egiptului. Ei s-au închinat înaintea altor dumnezei ⁸ şi au urmat atât obiceiurile neamurilor pe care Domnul le-a izgonit dinaintea israeliţilor, cât şi obiceiurile rânduite de regii lui Israel. ⁹ Israeliţii au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeul lor, fapte care nu erau drepte. Ei şi-au zidit înălţimi în toate cetăţile lor, de la turnurile străjerilor până la cetăţile fortificate. ¹⁰ Şi-au ridicat stâlpi sacri şi aşere^[i] pe orice deal înalt şi sub orice copac verde. ¹¹ Au ars tămâie pe toate înălţimile, la fel ca neamurile pe care le-a izgonit Domnul dinaintea lor şi au făcut lucruri rele, mâniindu-L pe Domnul. ¹² Ei au slujit idolilor deşi, Domnul le spusese: „Să nu faceţi lucrul acesta!“^{[j] 13} Domnul a avertizat pe Israel şi pe Iuda prin toţi profeţii Săi şi prin toţi văzătorii, zicându-le: „Întoarceţi-vă de la căile voastre rele şi păziţi poruncile şi hotărârile Mele, potrivit cu toată Legea pe care am poruncit-o strămoşilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei, profeţii!“ ¹⁴ Dar ei nu L-au ascultat, ci au fost încăpăţânaţi asemenea strămoşilor lor care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. ¹⁵ Ei I-au respins hotărârile, legământul încheiat cu strămoşii lor şi mărturiile pe care li le-a dat El, umblând după lucruri de nimic^[k] şi devenind ei înşişi de nimic. Ei s-au luat după neamurile care erau în jurul lor, cu toate că Domnul le-a poruncit să nu se asemene cu ele. ¹⁶ Ei au renunţat la toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, şi şi-au turnat ca idoli doi viţei şi un stâlp al Aşerei^[l]. S-au închinat întregii oştiri a cerurilor şi i-au slujit lui Baal. ¹⁷ Au trecut prin foc^[m] pe fiii şi pe fiicele lor, s-au îndeletnicit cu ghicirea^[n] şi cu vrăjitoria şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L.

¹⁸ De aceea Domnul s-a mâniat foarte tare pe Israel şi l-a îndepărtat din prezenţa Lui, astfel încât n-a mai rămas decât seminţia lui Iuda. ¹⁹ Însă nici Iuda nu a păzit legământul Domnului, Dumnezeul lui, ci s-a luat după obiceiurile rânduite de Israel. ²⁰ Domnul i-a lepădat atunci pe toţi urmaşii lui Israel, i-a smerit^[o], i-a dat pe mâna jefuitorilor şi, în cele din urmă, i-a izgonit din prezenţa Lui. ²¹ Căci atunci când El îl despărţise pe Israel de Casa lui David, ei îl puseseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a înstrăinat pe Israel de Domnul şi l-a făcut să săvârşească un mare păcat. ²² Israeliţii au continuat să săvârşească toate păcatele pe care le-a făcut Ieroboam şi nu s-au depărtat de ele, ²³ până ce Domnul l-a îndepărtat pe Israel din prezenţa Sa, aşa cum vestise prin toţi robii Săi, profeţii. Şi astfel Israel a fost luat de pe teritoriul său şi dus în captivitate în Asiria, unde a rămas până în ziua de astăzi.

Colonizarea Samariei

²⁴ Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvayim şi i-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul israeliţilor. Ei au luat în stăpânire Samaria şi au locuit în cetăţile ei. ²⁵ Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul şi, prin urmare, Domnul a trimis împotriva lor nişte lei care au ucis pe câţiva dintre ei. ²⁶ Atunci i-au zis împăratului Asiriei: „Popoarele pe care le-ai adus pentru a locui în cetăţile Samariei, nu cunosc Legea Dumnezeului acestei ţări. El a trimis împotriva lor nişte lei şi au fost ucise de ei pentru că nu cunosc Legea Dumnezeului acestei ţări!“

²⁷ Atunci împăratul Asiriei a poruncit zicând: „Trimiteţi pe unul din preoţii care au fost luaţi captivi din Samaria să meargă şi să locuiască acolo, ca să-i înveţe Legea Dumnezeului acelei ţări.“ ²⁸ Unul din preoţii care fusese luat captiv din Samaria s-a întors, a locuit la Betel şi i-a învăţat cum să se teamă de Domnul. ²⁹ Dar fiecare popor şi-a făcut proprii lui zei în cetăţile în care locuiau şi i-au pus în temple, pe înălţimile zidite de samariteni. ³⁰ Oamenii din Babilon l-au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cuta l-au făcut pe Nergal, oamenii din Hamat l-au făcut pe Aşima, ³¹ iar cei din Ava i-au făcut pe Nibhaz şi Tartak. Cei din Sefarvayim îşi ardeau fiii în foc, ca jertfă pentru Adra-Melek şi Ana-Melek, zeii din Sefarvayim. ³² Ei se închinau Domnului^[p], dar totodată şi-au numit pentru ei înşişi tot felul de preoţi ai înălţimilor, care aduceau pentru ei jertfe în templele de pe înălţimi. ³³ Astfel ei se închinau Domnului, dar slujeau şi zeilor lor după obiceiul popoarelor din care au fost aduşi. ³⁴ Până în ziua de astăzi ei au aceleaşi obiceiuri vechi. Ei nu se închină Domnului; nu păzesc nici hotărârile şi rânduielile lor şi nici legile şi poruncile pe care le-a dat Domnul urmaşilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel. ³⁵ Domnul încheiase cu ei un legământ şi le poruncise astfel: „Să nu vă temeţi de alţi dumnezei, să nu vă închinaţi lor, să nu le slujiţi şi să nu le aduceţi jertfe, ³⁶ ci să vă temeţi de Domnul, Care v-a scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu braţ întins! Lui să vă închinaţi şi Lui să-I aduceţi jertfe! ³⁷ Vegheaţi întotdeauna să păziţi învăţăturile, rânduielile, legile şi poruncile pe care le-a scris pentru voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei. ³⁸ Să nu uitaţi legământul pe care Eu l-am încheiat cu voi şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei, ³⁹ ci să vă temeţi de Domnul, Dumnezeul vostru, şi El vă va izbăvi din mâna tuturor duşmanilor voştri.“ ⁴⁰ Ei însă n-au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri. ⁴¹ Aşadar, aceste popoare se temeau de Domnul, dar slujeau şi idolilor lor. Până în ziua de azi copiii lor şi copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut şi părinţii lor.