Chronological
Un cântec despre via Domnului
5 Voi cânta Preaiubitului meu
un cântec despre via Lui:
Iubitul meu avea o vie
pe un deal fertil.
2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre
şi a sădit în ea cele mai alese viţe.
I-a zidit un turn de pază
şi i-a săpat un teasc.
Apoi a aşteptat să facă struguri buni,
dar ea a făcut struguri sălbatici[a].
3 «Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda,
judecaţi între Mine şi via Mea.
4 Ce-ar fi trebuit să mai fac viei Mele
şi nu i-am făcut?
De ce a făcut struguri sălbatici
când Eu am aşteptat să facă struguri buni?
5 Acum vă voi spune
ce voi face cu via Mea:
îi voi da la o parte gardul
şi ea va fi nimicită;
îi voi dărâma zidul
şi ea va fi călcată-n picioare.
6 O voi preface într-o pustie;
nu va mai fi curăţată, nici săpată
şi în ea vor creşte spini şi mărăcini.
De asemenea, voi porunci norilor
să nu mai dea ploaie peste ea.»
7 Via Domnului Oştirilor
este Casa lui Israel,
iar bărbaţii din Iuda
sunt grădina desfătării Sale.
El se aştepta la judecată dreaptă,
dar, când colo, iată vărsare de sânge;
se aştepta la dreptate,
dar, când colo, iată strigăt de durere.
Păcatul lui Iuda şi condamnarea lui
8 Vai de voi, cei ce înşiraţi casă după casă
şi uniţi ogor lângă ogor,
până nu mai rămâne loc
şi trăiţi singuri în ţară.
9 Domnul Oştirilor a jurat în auzul meu:
«Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite,
case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
10 O vie de zece iugăre[b] va da doar un bat[c],
un homer[d] de sămânţă nu va da decât o efă[e].»
11 Vai de cei ce se trezesc dimineaţa devreme
ca să alerge după băutură!
Vai de cei ce stau până noaptea târziu,
ca să se înfierbânte de vin!
12 Vai de cei care benchetuiesc cu lira şi cu harfa,
cu tamburina, flautul şi vinul,
dar nu ţin seama de faptele Domnului,
nu iau în considerare lucrarea mâinilor Sale!
13 Şi astfel poporul Meu va merge în captivitate
din lipsă de cunoştinţă;
nobilii lor vor muri de foame
şi mulţimea lor se va usca de sete.
14 De aceea Locuinţa Morţilor[f] şi-a mărit pofta
şi şi-a deschis gura peste măsură.
Nobilimea lui Iuda şi mulţimea lui vor coborî în ea
cu toţi gălăgioşii şi oamenii veseli.
15 Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit
şi privirile trufaşe vor fi smerite.
16 Dar Domnul Oştirilor va fi înălţat prin judecată
şi Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.
17 Atunci mieii vor paşte ca pe păşunea lor,
vor mânca[g] printre dărâmăturile bogaţilor.
18 Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiile deşertăciunii
şi păcatul – cum ar trage frânghiile de la car,
19 de cei ce zic: «Să se grăbească,
să-Şi facă repede lucrarea
ca s-o vedem!
Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,
ca noi să-l cunoaştem!»
20 Vai de cei ce numesc răul bine,
şi binele rău,
întunericul lumină,
şi lumina întuneric,
amărăciunea dulceaţă,
şi dulceaţa amărăciune!
21 Vai de cei ce se cred înţelepţi
şi de cei ce se consideră isteţi!
22 Vai de cei ce sunt eroi la băut vin
şi de neîntrecut la amestecat băuturi tari,
23 care pentru mită îl achită pe cel vinovat,
şi-l lipsesc de dreptate pe cel nevinovat!
24 De aceea, aşa cum limba focului arde miriştea
şi aşa cum iarba uscată piere în flăcări,
tot aşa le va putrezi şi lor rădăcina,
iar floarea li se va risipi ca ţărâna,
pentru că au respins Legea Domnului Oştirilor
şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
25 De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.
El Îşi ridică mâna împotriva lor şi-i zdrobeşte.
Munţii se clatină
şi trupurile moarte sunt ca gunoiul pe drumuri.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
26 El ridică un steag neamurilor de departe
şi fluieră pentru cei de la marginile pământului.
Şi iată-le că vin iute şi la timp.
27 Nici una dintre ele nu e obosită şi nici nu se împiedică[h];
nici una nu aţipeşte şi nici nu doarme;
nici o cingătoare nu este desfăcută de la brâu
şi nici o curea de la sandală nu este ruptă.
28 Săgeţile le sunt ascuţite,
toate arcurile le sunt încordate;
copitele cailor lor sunt ca de cremene
şi roţile carelor lor sunt ca vârtejul.
29 Răcnetul lor e ca al unui leu,
răcnesc ca nişte lei tineri.
Mârâie şi îşi prind prada
pe care o iau cu ei şi nimeni n-o mai poate scăpa.
30 În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui,
aşa cum vuieşte marea.
Dacă cineva se va uita la ţară,
va vedea numai întuneric şi necaz;
chiar şi lumina va fi ascunsă de nori.“
Viziunea lui Isaia şi chemarea lui
6 În anul morţii regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul şezând pe un tron înalt şi măreţ, marginea mantiei Lui umplând Templul[i]. 2 Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. 3 Strigau unul către altul şi ziceau:
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oştirilor!
Întreg pământul este plin de slava Lui!“
4 Uşorii[j] şi pragurile s-au cutremurat de glasul lor, iar Casa s-a umplut de fum. 5 Am strigat:
„Vai de mine! Sunt pierdut!
Căci sunt un om cu buze necurate,
şi trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate,
iar ochii mei au văzut pe Împăratul, Domnul Oştirilor!“
6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. 7 Mi-a atins gura cu el şi a zis:
„Iată! Cărbunele acesta ţi-a atins buzele.
Acum vina ta este dată la o parte şi păcatul tău este ispăşit.“
8 Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:
– Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?
– Iată-mă! Trimite-mă! am zis eu.
9 El a zis:
– Du-te la cei din poporul acesta şi spune-le:
„Să ascultaţi întruna, dar să nu înţelegeţi
şi să priviţi mereu, dar să nu pricepeţi!“
10 Împietreşte inima celor din acest popor!
Fă ca urechile lor să audă greu şi închide-le ochii,
ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să fie vindecaţi!
11 Atunci am întrebat:
– Până când, Stăpâne?
El mi-a răspuns:
– Până când cetăţile vor fi prefăcute în ruină
şi vor fi lipsite de locuitori,
până când casele vor rămâne goale,
iar ogoarele devastate şi pustii;
12 până când Domnul îi va trimite pe toţi departe,
iar ţara va rămâne în întregime părăsită.
13 Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,
aceasta va fi pustiită din nou.
Dar aşa cum unui terebint sau unui stejar
îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,
tot aşa sămânţa sfântă va fi ca o buturugă în ţară.
Semnul lui Emanuel
7 În perioada când Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, era rege peste Iuda, Reţin, regele Aramului, împreună cu Pekah, fiul lui Remalia şi rege peste Israel, au asediat Ierusalimul, dar n-au reuşit să-l cucerească. 2 Când Casa lui David a aflat că Aram s-a aliat cu Efraim[k], inima lui Ahaz şi a poporului său a început să tremure aşa cum tremură copacii din pădure din pricina vântului. 3 Atunci Domnul i-a zis lui Isaia:
– Du-te împreună cu fiul tău Şear-Iaşub[l] ca să-l întâlneşti pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului 4 şi spune-i: „Fii cu băgare de seamă, stai liniştit şi nu te teme! Nu te lăsa copleşit din cauza acestor doi tăciuni fumegânzi, din cauza mâniei aprige a lui Reţin, a lui Aram şi a fiului lui Remalia. 5 Într-adevăr, Aram, împreună cu Efraim şi cu fiul lui Remalia, uneltesc împotriva ta, zicând: 6 «Să atacăm Iuda, s-o sfâşiem şi s-o împărţim între noi, iar pe fiul lui Tabeel să-l punem rege peste ea!» 7 Stăpânul Domn însă spune astfel:
«Aşa ceva nu se va întâmpla,
nu va avea loc,
8 pentru că Damascul este capitala Aramului,
iar căpetenia Damascului este Reţin.
În ceea ce-l priveşte pe Efraim,
în şaizeci şi cinci de ani va fi prea împrăştiat ca să mai fie un popor.
9 Samaria este capitala lui Efraim,
iar căpetenia Samariei este fiul lui Remalia.
Dacă nu veţi sta fermi în credinţă,
nu veţi mai sta deloc!»“
10 Domnul i-a vorbit lui Ahaz din nou:
11 – Cere-I Domnului, Dumnezeul tău, un semn, fie acesta în adâncimile Locuinţei Morţilor, fie în înălţimile cerului.
12 Dar Ahaz a răspuns:
– Nu voi cere! Nu-L voi pune la încercare pe Domnul!
13 Atunci Isaia a zis:
– Ascultă dar, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercaţi răbdarea oamenilor? O veţi încerca şi pe a Dumnezeului meu? 14 De aceea Însuşi Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi îi va pune numele Emanuel[m]. 15 El va mânca smântână şi miere până va şti cum să respingă răul şi să aleagă binele.[n]
16 Dar, înainte de a şti copilul cum să respingă răul şi să aleagă binele, ţara celor doi regi de care te temi va fi pustiită. 17 Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa ta vremuri cum n-au mai fost din perioada când Efraim s-a despărţit de Iuda – El îl va aduce pe împăratul Asiriei.
18 Se va-ntâmpla în ziua aceea
că Domnul va şuiera
muştelor de la izvoarele râurilor Egiptului
şi albinelor din Asiria.
19 Ele vor veni şi se vor aşeza, toate,
în vâlcelele abrupte, în crăpăturile stâncilor,
pe toţi mărăcinii şi pe toate păşunile[o].
20 În ziua aceea Stăpânul va rade
cu un brici împrumutat de dincolo de râu[p],
cu împăratul Asiriei,
capul, părul de pe picioare
şi chiar barba.
21 În ziua aceea
un om va îngriji doar o juncă şi două oi,
22 dar, pentru că vor da lapte din belşug,
el va avea smântână să mănânce;
oricine va fi lăsat în ţară
va mânca smântână şi miere.
23 În ziua aceea,
în orice loc unde erau
o mie de butuci de vie, preţuind o mie de şecheli de argint[q],
vor fi doar mărăcini şi spini;
24 Oamenii vor intra acolo cu arcuri şi săgeţi,
pentru că toată ţara va fi numai mărăcini şi spini.
25 În ce priveşte toate dealurile, care odinioară erau cultivate,
nu vei mai merge pe acolo de frica mărăcinilor şi a spinilor;
acestea vor fi păscute de vite şi călcate în picioare de oi.
Semnul lui Maher-şalal-haş-baz
8 Domnul mi-a zis: „Ia o placă mare şi scrie pe ea cu un stilet obişnuit[r]: «Maher-şalal-haş-baz[s]». 2 Iar ca martori vrednici de încredere îi voi chema pe preotul Urie şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia.“
3 M-am apropiat apoi de profetesă; ea a a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-şalal-haş-baz. 4 Înainte să ştie copilul să zică: «Tatăl meu!» şi «Mama mea!», bogăţia Damascului şi prada din Samaria vor fi luate de împăratul Asiriei.“
5 Domnul mi-a vorbit din nou astfel:
6 „Pentru că poporul acesta a refuzat
apele din Şiloah[t] care curg lin,
şi s-a bucurat
de[u] Reţin şi de fiul lui Remalia,
7 de aceea Stăpânul va ridica împotriva ta
apele mari şi puternice ale râului[v],
adică pe împăratul Asiriei şi toată gloria sa.
El se va ridica deasupra albiei
şi se va revărsa peste maluri!
8 Va năvăli în Iuda ca un puhoi
şi, curgând peste, le va ajunge până la gât!
Aripile sale întinse
vor acoperi întinderea ţării tale, Emanuele[w]!“
9 „Faceţi rău, popoare, cât voiţi,
căci tot veţi fi zdrobite!
Luaţi aminte voi, toate ţările îndepărtate!
Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite!
Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobite!
10 Faceţi planuri cât voiţi, căci tot vor fi zădărnicite!
Luaţi hotărâri cât voiţi, căci nu vor rămâne în picioare,
pentru că Dumnezeu este cu noi[x]!“
Israel să se teamă de Domnul
11 Domnul mi-a vorbit în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea şi m-a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. El a zis:
12 „Nu numiţi uneltire
tot ceea ce poporul acesta numeşte uneltire!
Nu vă temeţi de ce se teme el
şi nu vă înspăimântaţi!
13 Ci pe Domnul Oştirilor să-L priviţi ca sfânt;
El este Cel de Care să vă temeţi şi de El trebuie să vă înspăimântaţi.
14 El va fi un Lăcaş,
însă pentru cele două Case ale lui Israel
va fi o piatră de poticnire
şi o stâncă de cădere;
va fi un laţ şi o cursă
pentru locuitorii Ierusalimului.
15 Mulţi dintre ei se vor împiedica,
vor cădea şi vor fi sfărâmaţi,
vor fi prinşi în laţ şi capturaţi.“
16 „Leagă această mărturie,
şi pecetluieşte această învăţătură între ucenicii Mei!
17 Voi nădăjdui în Domnul,
Care Îşi ascunde faţa de Casa lui Iacov,
şi îmi voi pune încrederea în El!
18 Iată-mă, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul!
Suntem semne şi prevestiri în Israel
de la Domnul Oştirilor, Care locuieşte pe muntele Sion.
19 Dacă vă vor zice să întrebaţi pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători, pe cei care îngaimă şi bolborosesc, să răspundeţi: «Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morţi şi nu pe cei vii? 20 La învăţătură şi la mărturie!» Dacă ei nu vor vorbi aşa, nu vor vedea lumina zorilor.
21 Necăjiţi şi flămânzi
vor pribegi prin ţară,
iar când le va fi foame
se vor mânia şi, uitându-se în sus,
vor blestema pe regele lor şi pe Dumnezeul lor.
22 Apoi se vor uita spre pământ
şi vor vedea numai necaz, întuneric şi negură înspăimântătoare
şi vor fi izgoniţi în întuneric.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.