Beginning

Pilda vierilor

12 Isus a^(A) început pe urmă să le vorbească în pilde.

„Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară. ² La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei. ³ Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. ⁴ A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap şi l-au batjocorit. ⁵ A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulţi alţii, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. ⁶ Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă l-a trimis şi pe el la ei. ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el. ⁷ Dar vierii aceia au zis între ei: ‘Iată moştenitorul, veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră’. ⁸ Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi i-au aruncat trupul afară din vie. ⁹ Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia şi via o va da altora. ¹⁰ Oare n-aţi citit locul acesta din Scriptură: ‘Piatra^(B) pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; ¹¹ Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri’?” ¹² Ei^(C) căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat şi au plecat.

Birul cezarului

¹³ Apoi^(D) au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni ca să-L prindă cu vorba. ¹⁴ Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu? ¹⁵ Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban^[a] ca să-l văd.” ¹⁶ I-au adus un ban, şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. ¹⁷ Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Şi se mirau foarte mult de El.

Despre înviere

¹⁸ Saducheii^(E), care^(F) zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus următoarea întrebare: ¹⁹ „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise^(G): Dacă moare fratele cuiva şi-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său. ²⁰ Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase urmaş. ²¹ Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. ²² Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. ²³ La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de nevastă.” ²⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? ²⁵ Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor^(H) fi ca îngerii în ceruri. ²⁶ În ceea ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre Rug, ce i-a spus Dumnezeu când a zis: ‘Eu^(I) sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ ²⁷ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”

Cea mai mare poruncă

²⁸ Unul^(J) din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” ²⁹ Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ‘Ascultă^(K), Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn’ ³⁰ şi ‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta’. Iată porunca dintâi. ³¹ Iar a doua este următoarea: ‘Să^(L) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi’. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” ³² Cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că^(M) nu este altul afară de El, ³³ şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul şi cu toată puterea şi a iubi pe aproapele ca pe sine este^(N) mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.” ³⁴ Isus a văzut că a răspuns cu pricepere şi i-a zis: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi^(O) nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări.

Al cui fiu este Hristosul?

³⁵ Pe când^(P) învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? ³⁶ Însuşi David, fiind insuflat de^(Q) Duhul Sfânt, a zis:

‘Domnul a zis^(R) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’

³⁷ Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?”Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

Mustrarea cărturarilor

³⁸ În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le^(S) zicea: „Păziţi-vă^(T) de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă^(U) lumea plecăciuni prin pieţe. ³⁹ Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe; ⁴⁰ casele văduvelor le mănâncă^(V) şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.”

Văduva săracă

⁴¹ Isus^(W) şedea jos în faţa vistieriei Templului şi Se uita cum arunca norodul bani în^(X) vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. ⁴² A venit şi o văduvă săracă şi a aruncat doi bănuţi^[b], care fac un gologan^[c]. ⁴³ Atunci, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun că această^(Y) văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie, ⁴⁴ căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot^(Z) ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască”.

Dărâmarea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

13 Când a ieşit^(AA) Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!” ² Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu^(AB) va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” ³ Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: ⁴ „Spune-ne^(AC) când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” ⁵ Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă^(AD) să nu vă înşele cineva. ⁶ Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Şi vor înşela pe mulţi. ⁷ Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. ⁸ Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste^(AE) lucruri vor fi începutul durerilor. ⁹ Luaţi seama^(AF) la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. ¹⁰ Mai^(AG) întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. ¹¹ Când^(AH) vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela, căci nu voi veţi vorbi, ci^(AI) Duhul Sfânt. ¹² Fratele va^(AJ) da la moarte pe frate-său şi tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. ¹³ Veţi^(AK) fi urâţi de toţi pentru Numele Meu, dar cine^(AL) va răbda până la sfârşit va fi mântuit.

Îndemn la veghere

¹⁴ Când^(AM) veţi vedea urâciunea pustiirii stând^(AN) acolo unde nu se cade să fie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei^(AO) ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. ¹⁵ Cine va fi pe acoperişul casei să nu se pogoare şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. ¹⁶ Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. ¹⁷ Vai^(AP) de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. ¹⁹ Pentru că^(AQ) în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii pe care a făcut-o Dumnezeu până azi şi cum nici nu va mai fi vreodată. ²⁰ Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa, dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. ²¹ Dacă vă va zice cineva atunci^(AR): ‘Iată, Hristosul este aici’ sau ‘Iată-L acolo’, să nu-l credeţi. ²² Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. ²³ Păziţi-vă^(AS); iată că vi le-am spus toate dinainte. ²⁴ Dar, în^(AT) zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, ²⁵ stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. ²⁶ Atunci^(AU) se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. ²⁷ Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. ²⁸ Luaţi^(AV) învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. ²⁹ Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. ³⁰ Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. ³¹ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele^(AW) Mele nu vor trece. ³² Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³ Luaţi seama^(AX), vegheaţi şi rugaţi-vă, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. ³⁴ Se^(AY) va întâmpla ca şi cu un om plecat într-altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui şi porunceşte portarului să vegheze. ³⁵ Vegheaţi^(AZ) dar, pentru că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. ³⁶ Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. ³⁷ Ce vă zic vouă, zic tuturor: ‘Vegheaţi!’”