Beginning

Despre judecăţile aspre. Bârna şi paiul. Lucrurile sfinte

7 Nu^(A) judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. ² Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi^(B) cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. ³ De^(C) ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? ⁴ Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? ⁵ Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. ⁶ Să nu^(D) daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.

Stăruinţa în rugăciune

⁷ Cereţi^(E), şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. ⁸ Căci oricine^(F) cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. ⁹ Cine^(G) este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? ¹⁰ Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? ¹¹ Deci, dacă voi, care^(H) sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! ¹² Tot ce^(I) voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta^(J) sunt cuprinse Legea şi Prorocii.

Poarta cea strâmtă

¹³ Intraţi^(K) pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. ¹⁴ Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.

Prorocii mincinoşi

¹⁵ Păziţi-vă^(L) de proroci mincinoşi. Ei^(M) vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. ¹⁶ Îi veţi cunoaşte după^(N) roadele lor. Culeg^(O) oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? ¹⁷ Tot aşa, orice^(P) pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. ¹⁸ Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. ¹⁹ Orice^(Q) pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. ²⁰ Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.

Casa zidită pe stâncă

²¹ Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne^(R), Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. ²² Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am^(S) prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ ²³ Atunci^(T), le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă^(U) de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege’. ²⁴ De aceea, pe oricine^(V) aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă. ²⁵ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. ²⁶ Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. ²⁷ A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” ²⁸ După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite^(W) de învăţătura Lui; ²⁹ căci^(X) El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

Vindecarea unui lepros

8 Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. ² Şi^(Y) un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti”. ³ Isus a întins mâna, S-a atins de el şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!”Îndată a fost curăţită lepra lui. ⁴ Apoi, Isus i-a zis: „Vezi^(Z) să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului şi adu darul, pe care l-a rânduit^(AA) Moise, ca mărturie pentru ei”.

Vindecarea robului unui sutaş

⁵ Pe când^(AB) intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga ⁶ şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.” ⁷ Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” ⁸ „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu^(AC) sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi^(AD) numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. ⁹ Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: ‘Du-te!’ şi se duce; altuia: ‘Vino!’ şi vine; şi robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ şi-l face.” ¹⁰ Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. ¹¹ Dar vă spun că vor veni mulţi^(AE) de la Răsărit şi de la Apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. ¹² Iar^(AF) fiii Împărăţiei vor^(AG) fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” ¹³ Apoi a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta”.Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Vindecarea soacrei lui Petru şi mai multor bolnavi

¹⁴ Isus S-a dus apoi^(AH) în casa lui Petru şi a văzut pe soacra^(AI) acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. ¹⁵ S-a atins de mâna ei şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat şi a început să-I slujească. ¹⁶ Seara^(AJ), au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El^(AK) a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre”.

Cum să urmăm pe Isus

¹⁸ Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte. ¹⁹ Atunci^(AL) s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge”. ²⁰ Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul”. ²¹ Un^(AM) altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi^(AN) voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. ²² „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „şi lasă morţii să-şi îngroape morţii”.

Potolirea furtunii

²³ Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El. ²⁴ Şi^(AO), deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea. ²⁵ Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” ²⁶ El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat^(AP), a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. ²⁷ Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Doi îndrăciţi sunt tămăduiţi

²⁸ Când^(AQ) a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi, care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. ²⁹ Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” ³⁰ Departe de ei era o turmă mare de porci, care păşteau. ³¹ Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci”. ³² „Duceţi-vă”, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare şi a pierit în ape. ³³ Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii. ³⁴ Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, cum L-au văzut, L-au^(AR) rugat să plece din ţinutul lor.