Beginning

11 După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.

Trimişii lui Ioan Botezătorul

² Ioan^(A) a auzit din^(B) temniţă despre lucrările lui Hristos ³ şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela^(C) care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” ⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: ⁵ Orbii^(D) îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor^(E) li se propovăduieşte Evanghelia. ⁶ Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi^(F) un prilej de poticnire.”

Mărturia lui Isus despre Ioan

⁷ Pe când^(G) se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie^(H) clătinată de vânt? ⁸ Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. ⁹ Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi^(I) mai mult decât un proroc; ¹⁰ căci el este acela despre care s-a scris:

‘Iată^(J) , trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’.

¹¹ Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. ¹² Din^(K) zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. ¹³ Căci până la Ioan au prorocit toţi^(L) prorocii şi Legea. ¹⁴ Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie^(M), care trebuia să vină. ¹⁵ Cine^(N) are urechi de auzit să audă. ¹⁶ Cu^(O) cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor: ¹⁷ ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’ ¹⁸ Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ‘Are drac!’ ¹⁹ A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten^(P) al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi^(Q) Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”

Mustrarea cetăţilor nepocăite

²⁰ Atunci^(R), Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. ²¹ „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. ²² De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va^(S) fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. ²³ Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat^(T) oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. ²⁴ De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru^(U) ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos

²⁵ În^(V) vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai^(W) ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi^(X) le-ai descoperit pruncilor. ²⁶ Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale! ²⁷ Toate^(Y) lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi^(Z) nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. ²⁸ Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. ²⁹ Luaţi jugul Meu asupra voastră şi^(AA) învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit^(AB) cu inima; şi^(AC) veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. ³⁰ Căci^(AD) jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Spicele şi ziua Sabatului

12 În vremea aceea, Isus trecea^(AE) prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. ² Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului”. ³ Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce^(AF) a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile^(AG) pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci^(AH) numai preoţilor? ⁵ Sau n-aţi citit în Lege^(AI) că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi? ⁶ Dar Eu vă spun că aici este Unul^(AJ) mai mare decât Templul. ⁷ Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: ‘Milă^(AK) voiesc, iar nu jertfe’, n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi. ⁸ Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

Omul cu mâna uscată

⁹ Isus^(AL) a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. ¹⁰ Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit^(AM) a vindeca în zilele de Sabat?” ¹¹ El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i^(AN) cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? ¹² Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” ¹³ Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o şi mâna s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă. ¹⁴ Fariseii^(AO) au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.

Isus, Robul Domnului

¹⁵ Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a^(AP) plecat de acolo. După^(AQ) El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii ¹⁶ şi le-a poruncit^(AR) cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, ¹⁷ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: ¹⁸ „Iată^(AS) Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în^(AT) care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El şi va vesti neamurilor judecata. ¹⁹ El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. ²⁰ Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. ²¹ Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”

Îndrăcitul mut şi orb. Păcatul împotriva Duhului Sfânt

²² Atunci^(AU), I-au adus un îndrăcit orb şi mut şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea. ²³ Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” ²⁴ Când^(AV) au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” ²⁵ Isus, care le cunoştea^(AW) gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui. ²⁶ Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui? ²⁷ Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri. ²⁸ Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia^(AX) lui Dumnezeu a venit peste voi. ²⁹ Sau^(AY) cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. ³⁰ Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. ³¹ De aceea vă spun: Orice^(AZ) păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar^(BA) hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. ³² Oricine va vorbi^(BB) împotriva Fiului omului va fi iertat^(BC), dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. ³³ Ori faceţi pomul bun şi rodul^(BD) lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău; căci pomul se cunoaşte după rodul lui. ³⁴ Pui^(BE) de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci^(BF) din prisosul inimii vorbeşte gura. ³⁵ Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. ³⁶ Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. ³⁷ Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Minunea cu prorocul Iona

³⁸ Atunci^(BG), unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” ³⁹ Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean şi preacurvar^(BH) cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. ⁴⁰ Căci^(BI), după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. ⁴¹ Bărbaţii^(BJ) din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l^(BK) vor osândi, pentru că^(BL) ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona. ⁴² Împărăteasa^(BM) de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. ⁴³ Duhul^(BN) necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă^(BO) prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte. ⁴⁴ Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit’. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. ⁴⁵ Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi^(BP) starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

Mama şi fraţii lui Isus

⁴⁶ Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată^(BQ) că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. ⁴⁷ Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii^(BR) Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine”. ⁴⁸ Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?” ⁴⁹ Apoi, Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! ⁵⁰ Căci oricine^(BS) face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”