Book of Common Prayer
145 Strig din toată inima; răspunde-mi, Doamne!
Voi împlini[a] orânduirile Tale.
146 Te chem; mântuieşte-mă,
iar eu voi păzi mărturiile Tale.
147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig la Tine
şi aştept să se împlinească cuvintele Tale.
148 Ochii îmi stau deschişi în timpul străjilor nopţii[b]
ca să cuget la cuvintele Tale.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta,
Doamne, după judecăţile Tale, înviorează-mă!
150 Se apropie cei ce urmăresc nelegiuirea;
ei s-au depărtat de Legea Ta.
151 Doamne, Tu eşti aproape,
iar toate poruncile Tale sunt adevărate.
152 Cu mult timp în urmă am aflat de mărturiile Tale,
căci le-ai statornicit pe vecie.
153 Ia aminte la necazul meu şi salvează-mă,
căci nu am dat uitării Legea Ta!
154 Apără-mi pricina şi răscumpără-mă!
Îndură-te de mine după promisiunea Ta!
155 Mântuirea este departe de cei răi,
deoarece ei nu caută să împlinească orânduirile Tale.
156 Doamne, multe sunt îndurările Tale!
Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sunt şi prigonitorii, şi duşmanii mei,
dar de la mărturiile Tale eu tot nu mă abat!
158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioşi,
la cei ce nu păzesc cuvintele Tale.
159 Ia aminte, căci iubesc hotărârile Tale!
Doamne, înviorează-mă după îndurarea Ta!
160 Natura[c] Cuvântului Tău este adevărul
şi fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie!
161 Nişte prinţi mă prigonesc pe nedrept,
dar inima mea tremură doar la Cuvântul Tău!
162 Eu mă bucur de cuvintele Tale
ca cel ce a găsit multă pradă.
163 Urăsc înşelătoria, n-o pot suferi,
dar iubesc Legea Ta!
164 Te laud de şapte ori pe zi,
din pricina judecăţilor Tale celor drepte.
165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace
şi nimic nu îi poate face să se împiedice.
166 Doamne, nădăjduiesc în mântuirea Ta,
împlinind poruncile Tale.
167 Sufletul meu păzeşte mărturiile Tale
şi le iubeşte mult.
168 Păzesc hotărârile şi mărturiile Tale,
căci toate căile mele sunt înaintea Ta.
169 Doamne, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine:
„Dă-mi pricepere după Cuvântul Tău!“
170 Fie ca ruga mea să ajungă până la Tine:
„Izbăveşte-mă după promisiunea Ta!“
171 Buzele mele Te vor lăuda,
căci m-ai învăţat orânduirile Tale!
172 Limba mea va cânta cuvintele Tale,
căci toate poruncile Tale sunt drepte.
173 Mâna Ta să-mi vină în ajutor,
căci hotărârile Tale le aleg.
174 Doamne, tânjesc după mântuirea Ta,
iar Legea Ta este desfătarea mea.
175 Fie ca sufletul meu să trăiască şi atunci Te va lăuda,
iar judecăţile Tale mă vor sprijini la aceasta.
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută-l pe robul Tău,
căci eu nu am uitat poruncile Tale!
Psalmul 128
Un cântec de pelerinaj
1 Ferice de oricine se teme de Domnul
şi umblă pe căile Lui!
2 Căci atunci vei mânca din munca mâinilor tale,
vei fi fericit şi-ţi va fi bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare
în locurile retrase ale casei tale,
fiii tăi vor fi ca lăstarii de măslin
împrejurul mesei tale.
4 Aşa este binecuvântat bărbatul
care se teme de Domnul.
5 Domnul să te binecuvânteze din Sion,
ca să vezi propăşirea Ierusalimului
în toate zilele vieţii tale
6 şi să-i vezi pe fiii fiilor tăi!
Pacea să fie peste Israel!
Psalmul 129
Un cântec de pelerinaj
1 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2 „Mult m-au mai duşmănit încă din tinereţea mea,
dar nu m-au biruit.
3 Pe spatele meu au arat plugarii
şi au tras brazde lungi.
4 Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5 Să se ruşineze şi să dea înapoi
toţi cei ce urăsc Sionul.
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7 Secerătorul nu-şi umple mâna cu ea
şi cel ce leagă snopii nu-şi încarcă braţul cu ea.
8 Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“[a]
Psalmul 130
Un cântec de pelerinaj
1 Din adâncuri strig, Doamne!
2 Stăpâne, ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale cu luare-aminte
la glasul cererii mele!
3 Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre,
cine ar putea sta în picioare?
4 Dar la Tine este iertarea,
ca astfel să fii de temut.
5 Aştept pe Domnul.
Sufletul meu aşteaptă
şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.
6 Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul
mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.
7 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
căci îndurarea este a Domnului
şi la El găsim belşug de răscumpărare!
8 El îl răscumpără pe Israel
din toate vinovăţiile sale.
Planurile celor răi şi planurile lui Dumnezeu
2 „Vai de cei ce urzesc nelegiuire
şi uneltesc răul[a] în aşternutul lor!
Chiar din zorii dimineţii încep să le săvârşească,
pentru că le stă în putere.
2 Poftesc ogoare, şi apoi pun mâna pe ele!
Poftesc case, iar apoi şi le însuşesc!
Îl jecmănesc pe om şi casa lui,
pe bărbat şi moştenirea sa.
3 De aceea, aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, plănuiesc împotriva acestui clan o nenorocire
de care nu vă veţi putea feri grumajii!
Şi nu veţi mai umbla plini de înfumurare,
căci vor fi vremuri grele.
4 În ziua aceea, veţi fi de pomină
şi se va face un cântec de jale pe seama voastră, care va zice:
‘Suntem ruinaţi de tot!
El înstrăinează proprietatea poporului meu!
Vai cum o înlătură de la mine!
Ogoarele noastre le împarte trădătorilor[b]!’
5 De aceea nu vei mai avea pe nimeni
care să împartă ţara prin sorţ în adunarea Domnului.
Falşii profeţi
6 ‘Nu mai predicaţi!’, vor predica ei atunci.
‘Să nu mai predice aceste lucruri!
Ocările nu ne vor copleşi!’
7 Dar ce ar trebui să se zică, casă a lui Iacov?[c] Ar trebui să se zică:
‘Se mânie chiar atât de uşor Duhul Domnului?
Acesta este felul Lui de a lucra?’
Oare nu fac bine cuvintele Mele
celui ce umblă cu dreptate?[d]
8 De curând, poporul Meu
s-a ridicat ca un duşman.[e]
Aţi smuls mantaua,
ce acoperea haina[f],
de la cei care treceau în siguranţă
ca nişte oameni ce se întorc de la război[g].
9 Voi le izgoniţi pe femeile poporului Meu
din casele lor plăcute
şi luaţi de la copiii lor
pentru totdeauna slava Mea.
10 Sculaţi-vă şi plecaţi,
căci acesta nu mai este locul vostru de odihnă[h].
Pentru că a devenit necurat,
el va fi distrus, iar distrugerea va fi cumplită!
11 Dacă un mincinos şi un înşelător ar veni şi ar spune:
‘Îţi voi predica despre vin şi despre băuturi tari!’[i],
acela ar fi considerat drept predicatorul acestui popor!
Promisiunea restaurării
12 Cu siguranţă te voi strânge în întregime, Iacove!
Cu siguranţă voi aduna rămăşiţa lui Israel!
Îi voi pune laolaltă ca pe o turmă în ţarc,
ca pe nişte oi în păşunea lor;
locul acela va mişuna de oameni.
13 Cel ce deschide calea va merge înaintea lor;
ei vor pătrunde, vor intra pe poartă şi vor ieşi.
Împăratul lor va trece înaintea lor,
şi Domnul va fi în fruntea lor.»“
Pavel este dus la Cezareea
23 I-a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni şi le-a zis: „Pregătiţi două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi[a] ca să meargă până în Cezareea[b] la ceasul al treilea din noapte[c] 24 şi asiguraţi cai şi pentru Pavel, ca să-l puneţi călare şi să-l duceţi în siguranţă la guvernatorul Felix!“ 25 A scris o scrisoare care avea următorul cuprins:
26 „Claudius Lisias, către prea alesul guvernator Felix[d]. Salutare!
27 Omul acesta a fost prins de către iudei şi era să fie omorât de ei, dar, când am aflat că este cetăţean roman, am venit cu soldaţii şi l-am salvat. 28 Vrând să aflu şi motivul pentru care îl acuzau, l-am dus în Sinedriul lor 29 şi am găsit că era acuzat pentru nişte controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nici o acuzaţie pentru care să merite moartea sau lanţurile. 30 Mi s-a dat însă de ştire că există un complot împotriva acestui om, aşa că l-am trimis imediat la tine, poruncindu-le şi acuzatorilor lui să-ţi spună ce au împotriva lui. (Fii sănătos!)[e]“
31 Aşadar, soldaţii l-au luat pe Pavel, aşa cum li se poruncise, şi l-au dus în timpul nopţii în Antipatris. 32 În ziua următoare, soldaţii i-au lăsat pe călăreţi să meargă mai departe cu el, iar ei s-au întors la fort. 33 Când au ajuns în Cezareea, călăreţii i-au înmânat guvernatorului scrisoarea şi i l-au predat pe Pavel. 34 Guvernatorul a citit scrisoarea şi l-a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35 a zis: „Te voi audia când vor veni şi acuzatorii tăi!“ Şi a poruncit să fie ţinut sub pază în palatul lui Irod[f].
Isus şi Ioan Botezătorul
18 Ucenicii lui Ioan l-au anunţat pe acesta despre toate aceste lucruri. Ioan i-a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19 şi i-a trimis la Domnul ca să-L întrebe: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“
20 Ei au venit deci la Isus şi I-au zis:
– Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu eşti Cel Care urma să vină sau trebuie să aşteptăm pe altul?“
21 Chiar în clipa aceea Isus i-a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.
22 Isus le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce aţi văzut şi aţi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii[a] sunt curăţiţi[b], surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.[c] 23 Fericit este cel care nu se poticneşte în Mine!
24 După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată că cei ce poartă haine deosebite şi trăiesc în lux sunt în palate! 26 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Vă spun că da, şi chiar mai mult decât un profet! 27 Acesta este cel despre care a fost scris:
«Iată, îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,
care va pregăti calea înaintea Ta!»[d]
28 Vă spun că, între cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.“[e]
29 Tot poporul care L-a auzit, chiar şi colectorii de taxe, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezaţi cu botezul lui Ioan. 30 Însă fariseii şi experţii Legii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de el.
31 „Aşadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generaţii şi cu cine seamănă ei? 32 Ei sunt ca nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii la alţii:
«V-am cântat din fluier, dar n-aţi dansat;
v-am cântat de jale, dar n-aţi bocit!»
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceţi: «Are demon!» 34 A venit Fiul Omului mâncând şi bând, iar voi ziceţi: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al colectorilor de taxe şi al păcătoşilor[f]!» 35 Totuşi, înţelepciunea este îndreptăţită prin toţi copiii ei.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.