Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 105

Psalmul 105

Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
    Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
    vestiţi toate minunile Lui!
Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
    Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
    căutaţi întotdeauna faţa Lui!
Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
    de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
urmaşi ai robului Său Avraam,
    fii ai lui Iacov, aleşii Lui!

El este Domnul, Dumnezeul nostru,
    şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
    de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
    de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
    şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
    ca parte a moştenirii voastre.“

12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
    – puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul,
    de la un regat la altul.
14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
    şi a mustrat regi din pricina lor:
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
    şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“

16 A chemat foametea peste ţară
    şi a distrus orice provizie de hrană[a].
17 Trimisese înaintea lor un om,
    pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în lanţuri,
    iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
    să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
20 Atunci regele a trimis să-l dezlege
    şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
21 L-a pus stăpân peste casa lui
    şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
    şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

23 Atunci Israel a venit în Egipt,
    Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
    şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
    şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
26 L-a trimis pe Moise, robul Său,
    şi pe Aaron pe care-l alesese.
27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
    şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
    Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29 Le-a prefăcut apa în sânge
    şi le-a omorât peştii.
30 Ţara lor a mişunat de broaşte,
    care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
    şi păduchi în tot ţinutul lor.
32 Le-a prefăcut ploile în grindină
    şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
33 Le-a lovit viile şi smochinii
    şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste[b],
    lăcuste[c] fără număr,
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
    toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
    pârga puterii lor.

37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
    şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
    căci îi îngroziseră.

39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
    şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
    şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
    prin pustii au curs râuri.

42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
    făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
    Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
    şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
    şi să trăiască după învăţăturile[d] Lui.

    Lăudaţi-L pe Domnul![e]

Daniel 6:1-15

Daniel în groapa cu lei

Darius[a] a găsit cu cale să numească peste împărăţia sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiţi în toată împărăţia, iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era şi Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă. Daniel însă era mai distins decât toţi supraveghetorii şi satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăţia.

Atunci supraveghetorii şi satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privinţa treburilor împărăţiei, dar nu au putut să găsească nici o pricină şi nici o greşeală, deoarece era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo neglijenţă sau vreo greşeală. Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privinţa Legii Dumnezeului său!“

Atunci supraveghetorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! Toţi supraveghetorii împărăţiei, demnitarii, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicţie, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întăreşte interdicţia şi semnează decretul pentru ca nimeni să nu-l poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.“

În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul şi interdicţia.

10 Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte. 11 Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său. 12 Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au amintit de interdicţia împărătească:

– Oare nu ai semnat o interdicţie potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei?

Împăratul a răspuns:

– Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.

13 Ei i-au mai zis împăratului:

– Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda, nu ţine seama deloc la tine, împărate, şi nici la interdicţia pe care ai semnat-o şi îşi spune rugăciunea de trei ori pe zi.

14 Când a auzit lucrul acesta, împăratul s-a mâhnit foarte tare şi s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la apusul soarelui s-a frământat cum să-l scape. 15 Apoi oamenii aceia au venit cu mare zarvă la împărat şi i-au zis:

– Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi a perşilor, orice interdicţie şi orice decret dat de împărat nu se poate anula!

2 Ioan

Bătrânul[a], către aleasa doamnă[b] şi către copiii ei, pe care-i iubesc în adevăr – nu numai eu, ci toţi cei ce cunosc adevărul –, datorită adevărului care rămâne în noi şi care va fi cu noi în veac: harul, îndurarea şi pacea de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, vor fi cu noi, în adevăr şi în dragoste!

M-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând[c] în adevăr, aşa cum am primit poruncă de la Tatăl.

Acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alţii! Iar dragostea este aceasta: să umblăm[d] potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca; aşa cum aţi auzit de la început, să umblaţi[e] în ea! Căci în lume au ieşit mulţi înşelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup. Acesta este înşelătorul şi anticristul. Vegheaţi asupra voastră ca să nu pierdeţi lucrurile pentru care am[f] lucrat, ci să primiţi răsplată deplină. Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Cristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învăţătura aceasta Îl are şi pe Tatăl, şi pe Fiul. 10 Dacă vine la voi cineva care nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i spuneţi „Bun venit!“ 11 Căci cel ce-i spune „Bun venit!“ se face părtaş la lucrările lui rele.

12 Am multe să vă scriu, dar n-aş vrea să vi le scriu pe hârtie[g] şi cu cerneală, ci sper să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13 Copiii surorii tale alese te salută.

Luca 5:12-26

Curăţirea unui bolnav de lepră

12 În timp ce Isus era într-una dintre cetăţi, se afla acolo şi un om plin de lepră[a]. Când L-a văzut pe Isus, a căzut la pământ înaintea Lui şi L-a rugat zicând:

– Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti[b]!

13 Isus a întins mâna, l-a atins şi a zis:

Da, vreau. Fii curăţit!

Şi imediat lepra s-a depărtat de la el.

14 Isus i-a poruncit:

– Să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu o jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise,[c] ca mărturie pentru ei.

15 Dar vestea despre El se răspândea tot mai mult, astfel că mulţimi mari de oameni se adunau să-L asculte şi să fie vindecaţi de neputinţele lor. 16 El însă se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

Vindecarea unui paralitic

17 Într-una din zile, în timp ce El dădea învăţătură, erau acolo şi nişte farisei[d] şi cărturari[e], care veniseră de prin toate satele Galileii şi ale Iudeii şi din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni aduceau pe pat[f] un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus. 19 Dar fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulţimii, s-au suit pe acoperişul casei[g] şi l-au coborât cu patul printre cărămizi[h], în mijlocul mulţimii, înaintea lui Isus.

20 Când le-a văzut Isus credinţa, a zis: „Omule, păcatele îţi sunt iertate!“ 21 Cărturarii[i] şi fariseii au început să-şi zică: „Cine este Acesta Care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu?!“

22 Isus însă, cunoscându-le gândurile, le-a zis: „De ce gândiţi astfel în inimile voastre? 23 Ce este mai uşor, a spune: «Păcatele îţi sunt iertate!», sau a spune: «Ridică-te şi umblă!»? 24 Dar ca să ştiţi că Fiul Omului[j] are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele ...“, şi atunci i-a zis omului care era paralizat: „Ţie îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!“ 25 Şi deodată el s-a ridicat înaintea lor, şi-a luat patul pe care zăcuse şi s-a dus acasă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 26 Pe toţi i-a cuprins uimirea şi Îl slăveau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă şi au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaipomenite!“

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.