Book of Common Prayer
Psalmul 16
Un mihtam[a] al lui David
1 Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci la Tine caut adăpost!
2 Eu zic Domnului: „Tu eşti Stăpânul meu;
nu am nimic bun decât pe Tine!“
3 Sfinţii care sunt în ţară,
ei sunt cei măreţi în care-mi găsesc toată plăcerea.[b]
4 Durerile celor ce aleargă după idoli se înmulţesc;
eu însă nu aduc ca ei jertfe de băutură din sânge
şi nici nu pun numele idolilor lor pe buzele mele.
5 Doamne, Tu eşti partea mea de moştenire şi cupa mea!
Tu eşti Cel Care îmi apuci sorţul[c]!
6 Plăcute moşii mi-au căzut la sorţi!
Într-adevăr, frumoasă moştenire mi-a fost dată!
7 Îl voi binecuvânta pe Domnul Care mă sfătuieşte!
Până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima!
8 Îl pun pe Domnul neîncetat înaintea mea,
căci El este la dreapta mea ca să nu mă clatin!
9 De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte sufletul[d]!
Mai mult, trupul meu va locui în siguranţă,
10 căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa Morţilor
şi nu vei îngădui ca sfântul Tău[e] să vadă putrezirea.
11 Mi-ai făcut cunoscută cărarea vieţii …
În prezenţa Ta este belşug de bucurie,
la dreapta Ta sunt desfătări veşnice![f]
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înşelătoare!
2 Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
4 Cu privire la faptele omului,
eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
astfel, picioarele nu mi se clatină.
6 Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
8 Păzeşte-mă ca pe lumina ochilor,
ascunde-mă la umbra aripilor Tale
9 de cei nelegiuiţi, care vor să mă spulbere,
de duşmanii mei de moarte, care mă împresoară.
10 Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganţă.
11 Acum se ţin de paşii mei, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjeşte să sfâşie,
un pui de leu care aşteaptă în desiş.
13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l şi trânteşte-l!
Scapă-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de astfel de oameni,
de oamenii acestei lumi care-şi au partea în viaţa aceasta!
Tu le umpli pântecele cu bunătăţile Tale, fiii lor se satură
şi păstrează ce rămâne pentru copiii lor.
15 Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.
Psalmul 134
Un cântec de pelerinaj
1 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toţi slujitorii Domnului,
voi care staţi[a] în Casa Domnului în timpul nopţii!
2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt
şi binecuvântaţi-L pe Domnul!
3 Din Sion să te binecuvânteze Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[b] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[c].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Statuia de aur şi cuptorul aprins
3 Împăratul Nebucadneţar a făcut o statuie de aur, înaltă de şaizeci de coţi şi lată de şase coţi[a], pe care a ridicat-o în valea Dura, în provincia Babilonului. 2 Împăratul Nebucadneţar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei[b], ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. 3 Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistraţii şi toţi ceilalţi conducători ai provinciei au început să se adune, venind pentru dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar; ei s-au strâns înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadneţar. 4 Un crainic a proclamat cu glas tare, zicând astfel:
„Popoare, neamuri şi oameni de orice limbă! 5 În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului,[c] al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi înaintea statuii de aur pe care a ridicat-o împăratul Nebucadneţar. 6 Cine nu se va prosterna şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“
7 Astfel, când au auzit sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile s-au prosternat şi s-au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadneţar.
8 Cu prilejul acesta, chiar în aceeaşi perioadă, câţiva dintre astrologi[d] au ieşit în faţă şi i-au pârât pe iudei. 9 Ei i-au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate! 10 Tu, împărate, ai dat poruncă ca orice om care aude sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale să se prosterneze şi să se închine statuii de aur, 11 iar cine nu se prosternează şi nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. 12 Dar sunt nişte iudei, pe care i-ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, şi anume Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc zeilor tăi şi nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o.“
13 Atunci Nebucadneţar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduşi Şadrak, Meşak şi Abed-Nego. Bărbaţii aceştia au fost aduşi înaintea împăratului, 14 iar Nebucadneţar le-a zis:
– Şadrak, Meşak şi Abed-Nego, voi nu slujiţi zeilor mei şi nu vă închinaţi statuii de aur pe care am ridicat-o?! 15 Acum fiţi gata ca, în clipa în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, al flautului, al ţiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului şi a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternaţi şi să vă închinaţi statuii pe care am făcut-o. Dacă nu vă veţi închina, veţi fi aruncaţi de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Şi care este zeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?
16 Şadrak, Meşak şi Abed-Nego i-au răspuns împăratului:
– Nebucadneţare, noi n-avem nevoie să ne apărăm înaintea ta în această privinţă! 17 Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins şi ne va izbăvi şi din mâna ta, împărate! 18 Şi, chiar dacă nu va fi aşa, să ştii, împărate, că nu vom sluji zeilor tăi şi nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.
3 Vedeţi ce dragoste mare ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El[a], vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este. 3 Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, aşa cum şi El este curat.
4 Oricine comite păcatul, comite şi fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. 5 Ştiţi că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; şi în El nu este păcat. 6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. 7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cel ce înfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum El este drept. 8 Cel ce trăieşte în păcat este de la diavolul[b], pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Tocmai pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu nu mai trăieşte în păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el; şi el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu. 10 Prin aceasta sunt scoşi la iveală copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului: oricine nu înfăptuieşte dreptatea nu este de la Dumnezeu, şi nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele său.
15 Pentru că poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a spus tuturor: „Eu vă botez cu[a] apă[b], dar vine Cel Ce este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 17 El Îşi are în mână furca de treierat ca să-Şi curețe aria de treierat şi să-Şi strângă grâul în hambar; pleava însă o va arde într-un foc care nu se stinge.“
18 Şi, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia[c]. 19 Însă tetrarhul Irod, care era mustrat de Ioan din cauza Irodiadei[d], soţia fratelui său, şi din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârşise, 20 a mai adăugat la ele şi pe acela că l-a închis pe Ioan în închisoare.
Botezul şi genealogia lui Isus
21 După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat şi Isus. Şi, în timp ce se ruga, cerul a fost deschis 22 şi Duhul Sfânt S-a coborât peste El[e] în formă trupească, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit;[f] în Tine Îmi găsesc plăcerea!“[g]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.