Book of Common Prayer
Psalmul 5
Pentru dirijor. De cântat cu fluiere[a]. Un psalm al lui David.
1 Ascultă-mi plângerea, Doamne,
ia aminte la suspinul meu!
2 Ascultă strigătul meu,
Împăratul meu şi Dumnezeul meu,
căci Ţie mă rog!
3 Doamne, ascultă-mi glasul dimineaţa,
dimineaţa când stau gata pregătit înaintea Ta şi aştept.
4 Căci Tu nu eşti un Dumnezeu Căruia să-I placă răutatea
iar cel rău nu-Ţi poate sta în preajmă.
5 Nici lăudăroşii nu pot sta înaintea ochilor Tăi,
iar Tu îi urăşti pe toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea
6 şi-i dai pierzării pe cei ce rostesc minciuni.
Domnul îi detestă pe oamenii setoşi de sânge şi înşelători.
7 Eu însă, prin marea Ta îndurare[b],
voi intra în Casa Ta
şi, în frică de Tine,
mă voi prosterna cu faţa spre Templul[c] Tău cel sfânt.
8 Doamne, condu-mă cu dreptatea Ta,
din pricina duşmanilor mei!
Netezeşte cărarea Ta înaintea mea!
9 Căci nu este nimic adevărat în gura lor,
iar inima le este plină de nimicire.
Gâtlejul le este un mormânt deschis;
cu limbile lor ei înşală[d].
10 Osândeşte-i, Dumnezeule!
Să cadă prin propriile lor uneltiri!
Pentru multele lor păcate, izgoneşte-i,
căci s-au răzvrătit împotriva Ta!
11 Să se bucure toţi cei ce-şi găsesc refugiul în Tine!
Pe vecie să strige de bucurie!
Ocroteşte-i Tu,
ca să strige de bucurie
toţi cei ce iubesc Numele Tău.
12 Căci Tu îi binecuvântezi pe cei drepţi, Doamne,
iar bunăvoinţa Ta le ţine loc de scut.
Psalmul 6
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi, în şeminit[e]. Un psalm al lui David.
1 Doamne, nu mă mustra în mânia Ta
şi nu mă disciplina în furia Ta!
2 Îndură-te de mine, Doamne, căci sunt slab!
Vindecă-mă, Doamne, căci fiinţa-mi[f] este îngrozită!
3 Sufletul mi-e îngrozit de tot,
iar Tu, Doamne, până când întârzii?
4 Întoarce-Te, Doamne, eliberează-mi sufletul,
mântuieşte-mă din pricina îndurării Tale,
5 căci morţii nu Te mai pomenesc
şi în Locuinţa Morţilor[g] cine Te mai laudă?
6 Sunt sleit de atâtea suspine!
În fiecare noapte îmi scald patul
şi-mi inund aşternutul cu lacrimi.
7 Mi s-au prăpădit ochii de atâta întristare,
mi-a slăbit vederea din pricina tuturor vrăjmaşilor mei!
8 Depărtaţi-vă de la mine, voi, toţi cei ce săvârşiţi răul,
căci Domnul a auzit glasul bocetului meu!
9 Domnul a auzit ruga mea,
Domnul mi-a primit rugăciunea!
10 Toţi duşmanii mei vor fi făcuţi de ruşine şi nespus de îngroziţi;
vor da înapoi şi vor fi acoperiţi de ruşine într-o clipă.
Psalmul 10
1 De ce stai departe, Doamne,
şi Te ascunzi în vreme de necaz?
2 Cel rău îl urmăreşte cu îngâmfare pe sărman,
prinzându-l în planurile pe care le-a urzit.
3 Căci cel rău se laudă cu dorinţele sufletului său,
binecuvântându-l pe cel lacom şi dispreţuindu-L pe Domnul.
4 În aroganţa lui, cel rău gândeşte tot timpul:
„Dumnezeu nu pedepseşte! Nu este Dumnezeu!“.[a]
5 Căile lui sunt prospere în orice vreme;
judecăţile Tale sunt departe de el;
el suflă cu dispreţ împotriva tuturor duşmanilor săi.
6 El zice în inima lui: „Nu mă voi clătina!
Nu voi suferi niciodată!“
7 Gura îi este plină de blestem, înşelătorii şi ameninţări;
sub limba lui este numai necaz şi nelegiuire.
8 El locuieşte în ascunzişurile din preajma aşezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
îşi urmăreşte victimele.
9 Pândeşte din cotlon ca leul din desiş,
pândeşte să-l prindă pe sărman,
să-l prindă pe sărman şi să-l atragă în laţul lui.
10 Victimele lui sunt zdrobite şi se prăbuşesc;
cad sub puterea lui.
11 El îşi zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Pe veci Şi-a ascuns faţa, ca să nu mai vadă!“
12 Ridică-Te, Doamne Dumnezeule! Ridică-Ţi mâna!
Nu-i uita pe cei sărmani!
13 De ce-L dispreţuieşte cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu pedepseşti!“?
14 Tu însă vezi necazul şi mâhnirea;
te uiţi, ca să le iei în mâna Ta!
Ţie Îţi este încredinţat cel fără ajutor;
Tu eşti ajutorul orfanului.
15 Fărâmă deci braţul celui rău şi al celui nelegiuit;
cere-le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16 Domnul este Împărat în veci de veci!
Neamurile vor pieri din ţara Lui!
17 Tu, Doamne, asculţi dorinţa celor sărmani;
Tu le întăreşti inima, plecându-Ţi urechea la cererea lor,
18 ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit,
pentru ca omul, care este din ţărână, să nu mai insufle groaza.
Psalmul 11
Pentru dirijor. Al lui David.
1 La Domnul găsesc adăpost! Cum puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri ca o pasăre“?
2 Cei răi îşi încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata pe coardă,
ca să-l ţintească pe întuneric
pe cel cu inima cinstită.
3 Când temeliile se surpă,
ce mai poate face cel drept?
4 Domnul este în Templul Său cel sfânt,
Domnul este pe tronul Lui din ceruri.
Ochii Lui privesc
şi pleoapele Lui îi cercetează pe fiii oamenilor.
5 Domnul îl cercetează pe cel drept,
dar pe cel rău şi pe cel ce iubeşte violenţa,
sufletul Lui îi urăşte.[b]
6 Peste cei răi va face să plouă cărbuni aprinşi şi pucioasă,
un vânt dogoritor este cupa de care au parte,
7 căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea,
iar cei drepţi privesc faţa Lui.
Cântarea de laudă a lui Moise şi a lui Miriam
15 Atunci Moise şi israeliţii au cântat această cântare Domnului:
„Voi cânta Domnului,
căci Şi-a arătat slava;
i-a năpustit în mare
pe cal şi pe călăreţ.
2 Domnul este tăria mea şi cântarea mea,
El a devenit mântuirea mea;
Acesta este Dumnezeul meu şi Îl voi lăuda,
este Dumnezeul tatălui meu şi Îl voi înălţa.
3 Domnul este un războinic;
Numele Lui este Domnul.
4 El a aruncat în mare
carele lui Faraon şi oştirea lui;
căpeteniile lui alese
s-au înecat în Marea Roşie[a].
5 Ape adânci i-au acoperit;
s-au prăbuşit în adânc ca o piatră.
6 Dreapta Ta, Doamne,
este măreaţă în putere,
dreapta Ta, Doamne,
i-a zdrobit pe duşmani.
7 Cu măreţia majestăţii Tale
Ţi-ai doborât vrăjmaşii,
Ţi-ai dezlănţuit mânia
care i-a mistuit ca pe o mirişte.
8 La suflarea nărilor Tale
apele s-au adunat,
puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid,
adâncurile s-au închegat în inima mării.
9 Vrăjmaşul îşi zicea:
«Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă.
Voi împărţi prada;
îmi voi împlini dorinţa cu privire la ei.
Îmi voi scoate sabia
şi mâna mea va pune stăpânire pe ei.»
10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta,
marea i-a acoperit;
s-au afundat ca plumbul
în apele măreţe.
11 Care dintre zei este ca Tine, Doamne?
Cine este ca Tine,
glorios în sfinţenie, temut în splendoare şi înfăptuitor de minuni?
12 Ţi-ai întins mâna dreaptă
şi pământul i-a înghiţit.
13 Prin îndurarea[b] Ta Ţi-ai condus poporul
pe care l-ai răscumpărat;
prin puterea Ta l-ai călăuzit
spre Locuinţa Ta cea sfântă[c].
14 Popoarele vor începe să tremure când vor auzi;
îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.
15 Căpeteniile Edomului se vor teme;
un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului.
Toţi locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;
16 teroarea şi groaza vor cădea peste ei;
din pricina măreţiei braţului Tău,
vor amuţi ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne,
până va trece poporul pe care l-ai câştigat[d].
17 Tu îl vei aduce şi-l vei sădi
pe muntele moştenirii Tale,
în locul pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai pregătit ca locuinţă,
lăcaşul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.
18 Domnul va domni
în veci de veci!“
19 Când caii, carele şi călăreţii[e] lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliţii însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.
20 Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână şi toate femeile au ieşit după ea având tamburine în mâini şi dansând. 21 Miriam le cânta:
„Cântaţi Domnului,
căci Şi-a arătat slava;
i-a năpustit în mare
pe cal şi pe călăreţ.“
Fiţi sfinţi!
13 Prin urmare, încingeţi-vă coapsele minţii[a] voastre, fiind treji, puneţi-vă pe deplin nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos! 14 Ca nişte copii ascultători, să nu vă conformaţi poftelor pe care le aveaţi înainte, când eraţi în ignoranţă, 15 ci, aşa cum Cel Ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, 16 deoarece este scris: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt!“[b]
17 Şi dacă-L chemaţi ca Tată pe Cel Ce judecă cu nepărtinire pe fiecare după faptele lui, atunci trăiţi cu frică în timpul peregrinării voastre, 18 pentru că ştiţi că nu cu lucruri pieritoare – argint sau aur – aţi fost răscumpăraţi din felul vostru de viaţă fără rost, moştenit de la strămoşii voştri, 19 ci cu sângele preţios al lui Cristos[c], ca al unui miel fără meteahnă şi fără pată. 20 El a fost ales[d] înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat în vremurile de pe urmă, pentru voi. 21 Prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu, Care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, astfel încât credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.
22 Acum că v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să aveţi o dragoste de fraţi fără ipocrizie, iubiţi-vă unii pe alţii cu căldură, dintr-o inimă curată[e]! 23 Aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci dintr-una nepieritoare, prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne pe vecie. 24 Căci,
„Orice făptură[f] este ca iarba
şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!
Iarba se usucă, iar floarea cade,
25 însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!“[g]
Şi acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie.
18 Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăşi la voi. 19 Încă puţin, şi lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. 20 În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine şi Eu în voi. 21 Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte. Şi cel ce Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.
22 Iuda, nu Iscarioteanul, L-a întrebat:
– Doamne, cum se face că urmează să Te arăţi nouă şi nu lumii?
23 Isus i-a răspuns:
– Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu; şi Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el[a]. 24 Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele; şi cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M-a trimis.
25 V-am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. 26 Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti tot ce v-am spus. 27 Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau aşa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!
28 Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc şi voi veni iarăşi la voi.“ Dacă Mă iubeaţi, v-aţi fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. 29 Şi v-am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi. 30 Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine domnitorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, 31 dar trebuie ca lumea să cunoască că Eu Îl iubesc pe Tatăl şi că fac aşa cum mi-a poruncit Tatăl.
Ridicaţi-vă, să plecăm de aici!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.