Book of Common Prayer
Psalmul 24
Al lui David. Un psalm.
1 Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el,
lumea şi locuitorii ei,
2 căci El l-a întemeiat pe mări
şi l-a întărit pe râuri.
3 Cine se va sui pe muntele Domnului?
Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt?
4 Cel cu mâinile nevinovate şi cu inima curată,
care nu-şi dedă[a] sufletul la minciună
şi nu jură ca să înşele.[b]
5 El va primi binecuvântare de la Domnul
şi dreptate de la Dumnezeul mântuirii lui.
6 Aceasta este generaţia celor ce-L caută,
a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeu al lui Iacov[c]!Sela
7 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
8 Cine este Acest Împărat al slavei?
Domnul cel tare şi viteaz,
Domnul cel viteaz în luptă!
9 Porţi, ridicaţi-vă capetele!
Staţi ridicate, intrări veşnice!
Să intre Împăratul slavei!
10 Cine este Acesta, Acest Împărat al slavei?
Domnul Oştirilor[d]!
El este Împăratul slavei!Sela
Psalmul 29
Un psalm al lui David
1 Daţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu[a],
daţi Domnului slava şi puterea!
2 Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Închinaţi-vă Domnului cu podoabe sfinte[b]!
3 Glasul Domnului răsună deasupra apelor.
Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul;
Domnul este deasupra apelor mari.
4 Glasul Domnului răsună cu putere,
glasul Domnului răsună cu măreţie.
5 Glasul Domnului doboară cedrii;
Domnul doboară cedrii Libanului.
6 El face Libanul să sară ca un viţel
şi Sirionul[c] – ca un pui de bivol sălbatic.
7 Glasul Domnului despică cu scânteieri de foc.
8 Glasul Domnului face să tremure pustia,
Domnul face să tremure pustia Kadeş.
9 Glasul Domnului apleacă stejarii[d]
şi despoaie pădurile;
în Templul Său toţi strigă: „Slavă!“
10 În timpul potopului Domnul era pe tron;
Domnul va trona ca împărat pe vecie.
11 Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvântează pe poporul Său cu pace.
Psalmul 103
Al lui David
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul,
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul
şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile,
îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă,
te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele
şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate
şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv,
încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic
şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre
şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ,
tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus,
tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui,
aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba.
Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El,
iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui
şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri,
iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere,
care-I împliniţi porunca,
care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui,
slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui,
din toate locurile stăpânirii Lui!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Venirea Împăratului Sionului
9 „Saltă de veselie, fiică a Sionului!
Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului!
Iată că Împăratul[a] tău vine la tine,
drept şi biruitor,
smerit şi călare pe un măgar,
pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!
10 Voi distruge carele din Efraim[b]
şi caii din Ierusalim,
iar arcurile de luptă vor fi distruse.
El va vesti neamurilor pacea,
iar stăpânirea Lui se va întinde de la o mare la cealaltă
şi de la râu[c] până la marginile pământului[d].
11 Cât despre tine, din pricina sângelui legământului Meu cu tine,
îţi voi elibera captivii din groapa fără apă!
12 Întoarceţi-vă în fortăreaţă, prizonieri ai nădejdii!
O spun chiar astăzi că îţi voi întoarce îndoit[e]!
9 În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.
Plânset pentru Cel pe Care L-au străpuns
10 Şi voi turna peste Casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh[a] de har şi de rugăciune. Vor privi la Mine, la Cel pe Care L-au străpuns şi Îl vor jeli cum jeleşte cineva pe singurul său fiu şi se vor tângui amarnic, cum se tânguie cineva după întâiul născut. 11 În ziua aceea, jalea va fi mare în Ierusalim, la fel ca jalea lui Hadad-Rimon[b], în valea Meghido.
Îndepărtarea necurăţiei din ţară
13 În ziua aceea, se va deschide Casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor care să-i spele de păcat şi necurăţie.
Păstorul lovit, oile risipite
7 „Ridică-te, sabie, împotriva păstorului Meu
şi împotriva omului care-Mi este apropiat!
zice Domnul Oştirilor.
Loveşte păstorul,
şi oile vor fi risipite[a]!
Îmi voi întoarce mâna împotriva celor neînsemnaţi!
8 În toată ţara, zice Domnul,
două treimi vor fi tăiate şi vor pieri,
iar o treime va fi lăsată.
9 Dar pe treimea aceasta o voi pune în foc
şi o voi curăţa cum se curăţă argintul,
o voi încerca cum se încearcă aurul.
Ei vor striga în Numele Meu,
iar Eu le voi răspunde.
Eu voi zice: «Acesta este poporul Meu!»
şi fiecare va spune: «Domnul este Dumnezeul meu!»“
12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei! Apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai depus o bună mărturie înaintea multor martori! 13 Îţi poruncesc, înaintea lui Dumnezeu, Care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Cristos Isus, Care a depus o bună mărturie înaintea lui Ponţiu Pilat[a], 14 să păzeşti fără pată şi fără reproş această poruncă până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, 15 pe care binecuvântatul[b] şi singurul Suveran, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, o va descoperi la timpul potrivit, 16 El, singurul Care are nemurirea, Care locuieşte într-o lumină de care nimeni nu se poate apropia şi pe Care nici un om nu L-a văzut şi nici nu-L poate vedea. A Lui să fie onoarea şi puterea veşnică! Amin.
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42 El a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta lucrurile care-ţi puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43 Vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor ridica rampe de asalt împotriva ta, te vor înconjura şi te vor asedia din toate părţile! 44 Te vor strivi de pământ pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“
Isus alungă negustorii din Templu
45 A intrat în Templu[a] şi a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46 spunându-le: „Este scris:
«Casa Mea va fi
o casă de rugăciune»,[b]
dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“[c]
47 Isus dădea în fiecare zi învăţătură în Templu. Conducătorii preoţilor, cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L omoare, 48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot poporul se ţinea lipit de El, ascultându-L[d].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.