Book of Common Prayer
Psalmul 102
O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
2 Nu-Ţi ascunde faţa de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
când strig, răspunde-mi degrabă!
3 Îmi pier zilele ca fumul,
oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din pricina gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz şi sunt
ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
8 În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
batjocoritorii mei mă blestemă.
9 Mănânc cenuşă în loc de pâine
şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
şi mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
căci este timpul să te înduri de el.
I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
şi regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum;
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
Toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.
Psalmul 142
Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.
1 Cu glasul meu eu strig către Domnul,
cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
2 Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
îmi povestesc necazul înaintea Lui.
3 Când duhul îmi este mâhnit,
Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
ei mi-au ascuns curse.
4 Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
nimănui nu-i pasă de viaţa mea!
5 Te chem, Doamne,
zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
moştenirea mea pe pământul celor vii!“
6 Ascultă-mi strigătul,
căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
căci sunt mai tari decât mine!
7 Scoate-mă din temniţă,
ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
când îmi vei face bine.
Psalmul 143
Un psalm al lui David
1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea!
Pleacă-Ţi urechea la ruga mea!
În credincioşia şi dreptatea Ta,
răspunde-mi!
2 Nu intra la judecată cu robul Tău,
căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta!
3 Duşmanul mă prigoneşte,
mă zdrobeşte de pământ,
mă face să locuiesc în întunecimi
asemenea celor morţi demult.
4 Duhul îmi este sleit;
inima îmi este tulburată înăuntrul meu.
5 Îmi aduc aminte de zilele de odinioară,
cuget la toate lucrările Tale
şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale.
6 Îmi întind mâinile către Tine;
sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.Sela
7 Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi,
căci duhul îmi este istovit!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!
8 Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta,
căci în Tine mă încred!
Fă-mi cunoscută calea pe care să merg,
căci la Tine îmi înalţ sufletul!
9 Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
căci la Tine caut adăpost!
10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia,
căci Tu eşti Dumnezeul meu!
Fie ca Duhul Tău cel bun
să mă călăuzească prin locuri netede!
11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă!
Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mi sufletul din necaz!
12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei
Şi nimiceşte toţi prigonitorii sufletului meu,
căci eu sunt robul Tău!
10 Bătrânii fiicei Sionului
stau pe pământ tăcuţi;
şi-au presărat ţărână deasupra capului
şi s-au îmbrăcat cu saci.
Fecioarele Ierusalimului
îşi pleacă capul în pământ.
11 Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,
iar măruntaiele-mi fierb;
ficatul mi se varsă pe pământ,
deoarece fiica poporului meu este zdrobită;
copiii şi cei alăptaţi
sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.
12 Ei zic către mamele lor:
„Unde este pâinea şi vinul?“
şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,
pe drumurile cetăţii,
dându-şi ultima suflare
la pieptul mamelor lor.
13 „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,
fiică a Ierusalimului?
Cu ce să te compar şi cum să te alin,
fiică fecioară a Sionului?
Căci rana ta este mare, este asemenea mării!
Cine te va putea vindeca?
14 Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni
false şi amăgitoare;
nu ţi-au scos la iveală păcatele,
ca să te scape astfel de captivitate.
Ei ţi-au spus oracole
false şi înşelătoare.
15 Toţi trecătorii
bat din palme înaintea ta.
Ei fluieră şi dau din cap
în faţa fiicei Ierusalimului, zicând:
„Aceasta este cetatea care era numită
întruchiparea perfectă a frumuseţii
şi bucuria întregului pământ?!“
16 Toţi vrăjmaşii tăi
îşi deschid larg gura împotriva ta.
Fluieră, scrâşnesc din dinţi
şi spun: „Am înghiţit-o!
Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o!
Am ajuns s-o vedem!“
17 Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;
Şi-a împlinit cuvântul
pe care îl poruncise încă din zilele din vechime.
Te-a distrus fără milă,
a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi
şi a înălţat puterea[a] duşmanilor tăi.
18 Strigă către Stăpânul,
o, zid al fiicei Sionului!
Lasă[b] lacrimile să curgă ca un râu
ziua şi noaptea!
Nu-ţi oferi nici un răgaz!
Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!
Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului
14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! 15 Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! 16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? 17 Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine.
27 De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într-un mod nevrednic, va fi vinovat de păcat împotriva trupului şi sângelui Domnului. 28 Fiecare trebuie să se cerceteze pe sine şi abia apoi să mănânce pâinea şi să bea paharul, 29 pentru că acela care mănâncă şi bea fără să distingă trupul Domnului, mănâncă şi bea judecata împotriva lui însuşi. 30 De aceea mulţi dintre voi sunt slabi şi bolnavi, şi destul de mulţi dorm[a]. 31 Dar dacă ne cercetăm, nu mai suntem judecaţi. 32 Însă când suntem judecaţi de către Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea.
Masa pascală
12 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfeşte mielul de Paşte,[a] ucenicii Lui L-au întrebat:
– Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?
13 El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate şi le-a zis:
– Duceţi-vă în cetate şi acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmaţi-l, 14 şi acolo unde va intra el, spuneţi stăpânului casei astfel: „Învăţătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ 15 El vă va arăta sus o cameră mare şi gata aranjată. Acolo să faceţi pregătirile pentru noi!
16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.
Descoperirea trădătorului
17 Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. 18 În timp ce erau la masă şi mâncau, Isus a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda.
19 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul:
– Nu cumva sunt eu?
20 El le-a răspuns:
– Este unul din cei doisprezece, care pune mâna în castron împreună cu Mine.[b] 21 Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
Cina Domnului
22 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi! Acesta este trupul Meu.“ 23 Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri[c], l-a dat ucenicilor şi toţi au băut din el. 24 Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului[d], care este vărsat pentru mulţi. 25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.