Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 140

Psalmul 140

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

Izbăveşte-mă, Doamne, de oamenii răi,
    păzeşte-mă de oamenii violenţi,
de cei ce plănuiesc lucruri rele în inima lor
    şi stârnesc conflicte în fiecare zi.
Ei îşi fac limba ascuţită ca a unui şarpe
    şi sub buzele lor este venin de viperă!Sela
Păzeşte-mă, Doamne, de mâinile celui rău!
    Protejează-mă de omul violent,
        de cel ce se gândeşte cum să pună piedică paşilor mei!
Nişte îngâmfaţi mi-au ascuns curse,
    şi-au întins funiile laţului lor,
        mi-au pus capcane pe marginea potecii!Sela
Eu însă zic Domnului: „Tu eşti Dumnezeul meu!
    Ascultă, Doamne, glasul rugilor mele!
Stăpâne Doamne, Mântuitorul meu puternic,
    Care mi-ai protejat capul în ziua luptei –
nu împlini, Doamne, dorinţele celui rău;
    nu îngădui să-i reuşească planurile, ca să nu se fălească!“Sela
Capul celor ce mă înconjoară
    să fie acoperit de necazul provocat de buzele lor!
10 Să cadă peste ei cărbuni aprinşi;
    să fie aruncaţi în foc,
        în adâncuri de unde să nu se mai scoale.
11 Fie ca oamenii limbuţi să nu fie întăriţi în ţară;
    fie ca pe oamenii violenţi şi răi să-i vâneze şi să-i doboare dezastrul.

12 Ştiu că Domnul va face dreptate celui necăjit
    şi susţine cauza celor nevoiaţi.
13 Într-adevăr, cei drepţi vor lăuda Numele Tău,
    iar oamenii integri vor locui în prezenţa Ta.

Psalmii 142

Psalmul 142

Un maschil[a] al lui David, compus pe vremea când se ascundea în peşteră. O rugăciune.

Cu glasul meu eu strig către Domnul,
    cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.
Îmi vărs plângerea înaintea Lui,
    îmi povestesc necazul înaintea Lui.

Când duhul îmi este mâhnit,
    Tu-mi cunoşti cărarea.
Pe calea pe care merg,
    ei mi-au ascuns curse.
Priveşte la dreapta mea şi ia aminte;
    nimeni nu mă mai cunoaşte!
Am rămas fără adăpost;
    nimănui nu-i pasă de viaţa mea!

Te chem, Doamne,
    zicând: „Tu eşti adăpostul meu,
        moştenirea mea pe pământul celor vii!“
Ascultă-mi strigătul,
    căci sunt foarte nenorocit!
Izbăveşte-mă de prigonitorii mei,
    căci sunt mai tari decât mine!
Scoate-mă din temniţă,
    ca să laud Numele Tău!
Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu
    când îmi vei face bine.

Psalmii 141

Psalmul 141

Un psalm al lui David

Doamne, pe Tine Te chem! Vino degrabă la mine!
    Ascultă glasul meu, când strig după ajutor la Tine!
Fie rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta,
    iar ridicarea mâinilor mele – ca jertfele de seară.

Doamne, pune strajă gurii mele;
    păzeşte uşa buzelor mele!
Nu-mi lăsa inima să mi se abată spre ce este rău,
    spre faptele rele ale oamenilor care săvârşesc nelegiuirea,
        şi nu mă lăsa să mănânc din delicatesele lor.
Să mă lovească cel drept[a] – aceasta este dragoste!
    Să mă mustre el, căci de la un aşa untdelemn nu-mi voi feri capul!
        Dar rugăciunea mea tot împotriva faptelor rele ale celor nelegiuiţi va fi!
Când judecătorii lor vor fi aruncaţi de pe marginea stâncilor,
    atunci vor da ascultare cuvintelor mele, căci ele sunt plăcute.
Cum arată pământul arat şi brăzdat,
    aşa sunt şi oasele noastre împrăştiate la intrarea în Locuinţa Morţilor.

Eu însă către Tine, Stăpâne Doamne, îmi îndrept ochii,
    la Tine caut adăpost: nu-mi părăsi sufletul!
Păzeşte-mă de cursele pe care mi le-au întins duşmanii
    şi de capcanele celor ce săvârşesc fărădelegea.
10 Fie ca cei răi să cadă în cursele lor,
    iar eu să scap!

Psalmii 143

Psalmul 143

Un psalm al lui David

Doamne, ascultă-mi rugăciunea!
    Pleacă-Ţi urechea la ruga mea!
În credincioşia şi dreptatea Ta,
    răspunde-mi!
Nu intra la judecată cu robul Tău,
    căci nici un om viu nu-şi poate apăra dreptatea înaintea Ta!

Duşmanul mă prigoneşte,
    mă zdrobeşte de pământ,
mă face să locuiesc în întunecimi
    asemenea celor morţi demult.
Duhul îmi este sleit;
    inima îmi este tulburată înăuntrul meu.

Îmi aduc aminte de zilele de odinioară,
    cuget la toate lucrările Tale
        şi mă gândesc la ceea ce au făcut mâinile Tale.
Îmi întind mâinile către Tine;
    sufletul meu însetează după Tine ca pământul uscat.Sela
Doamne, grăbeşte-Te să-mi răspunzi,
    căci duhul îmi este istovit!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
    ca să nu ajung asemenea celor ce se coboară în groapă!
Fă-mă să aud dimineaţa despre îndurarea Ta,
    căci în Tine mă încred!
Fă-mi cunoscută calea pe care să merg,
    căci la Tine îmi înalţ sufletul!
Doamne, izbăveşte-mă de duşmanii mei,
    căci la Tine caut adăpost!
10 Învaţă-mă cum să-Ţi împlinesc voia,
    căci Tu eşti Dumnezeul meu!
Fie ca Duhul Tău cel bun
    să mă călăuzească prin locuri netede!

11 Din pricina Numelui Tău, Doamne, înviorează-mă!
    Din pricina dreptăţii Tale, scapă-mi sufletul din necaz!
12 Din pricina îndurării Tale isprăveşte cu duşmanii mei
    Şi nimiceşte toţi prigonitorii sufletului meu,
        căci eu sunt robul Tău!

Proverbe 8:1-21

Chemarea Înţelepciunii

Nu strigă înţelepciunea?
    Nu-şi înalţă priceperea glasul?
Ea se opreşte pe înălţimi,
    de-a lungul străzilor, la răspântii,
lângă porţile care duc spre intrarea cetăţii,
    la uşi, şi strigă cu voce tare:
„Oamenilor, către voi strig
    şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!
O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;
    proştilor, înţelegeţi priceperea!
Ascultaţi, căci am să vă spun lucruri mari!
    Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!
Căci gura mea rosteşte adevărul,
    iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.
Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
    nu este nimic necinstit sau sucit în ele.
Toate sunt clare pentru cel priceput
    şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.
10 Primiţi îndrumarea mea în loc de argint
    şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,
11 căci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele
    şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.

12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa;
    eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.
13 Frica de Domnul te face să urăşti răul.
    Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa,
        calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.
14 Al meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare;
    a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împăraţii
    şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.
16 Prin mine guvernează prinţii
    şi toţi nobilii care conduc pământul[a].
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
    şi cei ce mă caută mă vor găsi.
18 Eu aduc bogăţie şi onoare,
    belşug şi bunăstare.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat;
    profitul meu întrece argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptăţii,
    pe mijlocul cărărilor justiţiei,
21 ca să le dau o moştenire celor ce mă iubesc
    şi să le umplu vistieriile.

Filimon

Pavel, prizonier de dragul lui Cristos Isus, şi fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, conlucrător cu noi, către sora Apfia, către Arhipus, ostaş împreună cu noi, şi către biserica din casa ta: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumire şi rugăciune

Îi mulţumesc Dumnezeului meu ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele, pentru că am auzit de credinţa ta în Domnul Isus şi de dragostea pe care o ai faţă de toţi sfinţii. Mă rog ca această părtăşie a ta la credinţă să fie eficace, astfel încât să ai cunoştinţă de tot binele care se face între noi în Cristos. Am avut o mare bucurie şi încurajare datorită dragostei tale, pentru că simţămintele sfinţilor au fost înviorate prin tine, frate.

Cererea lui Pavel referitoare la Onesimus

De aceea, cu toate că am toată libertatea în Cristos să-ţi poruncesc ce ar fi potrivit să faci, totuşi vreau să-ţi fac o rugăminte în numele dragostei, eu, Pavel, un bătrân, şi acum şi un prizonier de dragul lui Cristos Isus: 10 te rog pentru copilul meu, Onesimus[a], pe care l-am născut în timp ce eram în lanţuri. 11 Cândva, el ţi-a fost nefolositor, dar acum îţi este folositor atât ţie, cât şi mie. 12 Ţi-l trimit înapoi, pe el, inima mea. 13 Aş fi dorit să-l ţin lângă mine, ca să-mi slujească în locul tău, cât timp sunt în lanţuri pentru Evanghelie[b], 14 dar nu am vrut să fac nimic fără consimţământul tău, pentru ca binele pe care-l faci să nu fie din obligaţie, ci un lucru făcut de bunăvoie. 15 Poate că el a fost despărţit de tine pentru un timp tocmai ca să-l ai înapoi pe vecie, 16 dar nu ca pe un sclav, ci mai presus de un sclav, ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine şi cu atât mai mult de tine, atât în chip firesc, cât şi în Domnul.

17 Aşadar, dacă mă consideri prieten, primeşte-l ca pe mine însumi! 18 Iar dacă ţi-a făcut ceva rău sau îţi datorează ceva, pune aceasta în socoteala mea. 19 Eu, Pavel, scriu aceasta cu mâna mea: eu îţi voi plăti înapoi – ca să nu zic că tu însuţi mi te datorezi mie. 20 Da, frate, vreau să am un câştig de la tine în Domnul; înviorează-mi simţămintele în Cristos!

21 Îţi scriu fiind convins de ascultarea ta, ştiind că vei face chiar mai mult decât îţi spun. 22 Totodată, pregăteşte-mi un loc de găzduire, pentru că sper ca, prin rugăciunile voastre, să vă fiu dat înapoi.

23 Epafras, prizonier împreună cu mine de dragul lui Cristos Isus, te salută 24 şi, de asemenea, şi Marcu, Aristarhus, Demas şi Luca, conlucrători cu mine. 25 Harul Domnului Isus Cristos să fie cu duhul vostru!

Ioan 12:9-19

O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.

10 Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12 În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:

Osana![a]

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,[b]

Împăratul lui Israel!“

14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:

15 „Nu te teme, fiică a Sionului!
    Iată că Împăratul tău vine,
        călare pe mânzul unei măgăriţe!“[c]

16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. 17 Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. 18 Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.