Book of Common Prayer
Psalmul 105
1 Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
2 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate minunile Lui!
3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
4 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi întotdeauna faţa Lui!
5 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
6 urmaşi ai robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
7 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8 El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
9 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
ca parte a moştenirii voastre.“
12 Pe atunci erau doar câţiva bărbaţi
– puţini la număr – şi erau peregrini în ţară;
13 călătoreau de la un neam la altul,
de la un regat la altul.
14 El nu a îngăduit nici unui om să-i asuprească
şi a mustrat regi din pricina lor:
15 „Nu vă atingeţi de unşii Mei
şi nu-i vătămaţi pe profeţii Mei!“
16 A chemat foametea peste ţară
şi a distrus orice provizie de hrană[a].
17 Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca sclav.
18 I-au strâns picioarele în lanţuri,
iar gâtul i-a fost pus în fiare,
19 până a venit vremea să se împlinească cuvintele Lui,
să se dovedească Cuvântul Domnului faţă de el.
20 Atunci regele a trimis să-l dezlege
şi conducătorul popoarelor – să-l elibereze.
21 L-a pus stăpân peste casa lui
şi conducător peste toate proprietăţile lui,
22 ca să-i lege după bunu-i plac pe prinţii lui
şi să-i înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.
23 Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în ţara lui Ham.
24 Dumnezeu Şi-a înmulţit poporul foarte mult
şi i-a făcut mai tari decât pe duşmanii lor.
25 Acestora le-a schimbat inima, ca să-I urască poporul
şi să se poarte mişeleşte cu slujitorii Săi.
26 L-a trimis pe Moise, robul Său,
şi pe Aaron pe care-l alesese.
27 Ei au înfăptuit printre duşmani semnele Lui
şi au făcut minuni în ţara lui Ham.
28 A trimis întunericul şi s-a făcut beznă;
Moise şi Aaron nu s-au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29 Le-a prefăcut apa în sânge
şi le-a omorât peştii.
30 Ţara lor a mişunat de broaşte,
care au ajuns până şi în odăile palatelor lor.
31 Când a grăit El, au sosit roiuri de muşte
şi păduchi în tot ţinutul lor.
32 Le-a prefăcut ploile în grindină
şi în flăcări de foc ce au căzut peste ţara lor.
33 Le-a lovit viile şi smochinii
şi le-a rupt copacii din teritoriul lor.
34 Când a grăit El, au sosit roiuri de lăcuste[b],
lăcuste[c] fără număr,
35 care le-au devorat toată verdeaţa din ţară,
toate roadele pământului lor.
36 I-a lovit pe întâii născuţi din ţara lor,
pârga puterii lor.
37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
căci îi îngroziseră.
39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
prin pustii au curs râuri.
42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
şi să trăiască după învăţăturile[d] Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul![e]
Iacov se pregăteşte să-l întâlnească pe Esau
3 Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ţinutul lui Edom, 4 poruncindu-le să-i spună stăpânului său, Esau, următoarele: „Aşa vorbeşte slujitorul tău, Iacov: «Până acum am locuit la Laban; 5 am viţei, măgari, oi, sclavi şi sclave şi am trimis acest mesaj stăpânului meu, pentru ca să găsesc bunăvoinţă la tine.»“
6 Mesagerii s-au întors la Iacov, spunând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbaţi.“ 7 Iacov s-a înspăimântat foarte tare şi era frământat; a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele, 8 gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o va nimici, cealaltă va putea scăpa.
9 Apoi Iacov s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, şi Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în ţara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi», 10 nu sunt vrednic de toată îndurarea şi credincioşia pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni şi ne va omorî pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Totuşi Tu ai promis: «Te voi face să prosperi şi-ţi voi face urmaşii[a] la fel de numeroşi precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“
13 El a rămas acolo peste noapte şi a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum şi douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 El le-a dat sclavilor săi câte o turmă la fiecare, şi le-a spus: „Mergeţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între fiecare turmă.“ 17 El i-a poruncit celui dintâi: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău, Iacov; sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau, iar el însuşi vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le-a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor celor care mânau turmele, astfel: „Să-i spuneţi acelaşi lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20 Spuneţi-i, de asemenea: «Slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastr㻓, pentru că îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care este înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
Ceasul de pe urmă şi venirea anticristului
18 Copilaşilor, este ceasul de pe urmă! Şi după cum aţi auzit că vine anticristul, să ştiţi că acum sunt mulţi anticrişti. Prin aceasta ştim că este ceasul de pe urmă. 19 Ei au ieşit dintre noi, dar nu erau dintre noi. Căci, dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas cu noi, dar, ieşind, au arătat că nu toţi sunt dintre noi. 20 Voi aveţi ungerea[a] de la Cel Sfânt şi voi toţi aveţi cunoaştere[b]. 21 Nu v-am scris fiindcă nu cunoaşteţi adevărul, ci pentru că-l cunoaşteţi şi pentru că din adevăr nu iese nici o minciună. 22 Cine este mincinosul, dacă nu cel care neagă că Isus este Cristosul[c]? Acela este anticristul: cel care-I neagă pe Tatăl şi pe Fiul. 23 Oricine-L neagă pe Fiul nu-L are nici pe Tatăl. Cel care-L mărturiseşte pe Fiul Îl are şi pe Tatăl. 24 Ceea ce aţi auzit de la început, să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ceea ce aţi auzit de la început, atunci şi voi veţi rămâne în Fiul şi în Tatăl. 25 Şi promisiunea pe care El ne-a făcut-o este aceasta: viaţa veşnică.
26 V-am scris aceste lucruri cu privire la cei ce încearcă să vă ducă în rătăcire. 27 Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi nu aveţi nevoie ca cineva să vă înveţe, ci, aşa cum ungerea Lui vă învaţă cu privire la toate lucrurile, iar ea este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, aşa cum v-a învăţat ea.
Copii ai lui Dumnezeu
28 Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca, atunci când El Se va arăta, să avem îndrăzneală şi să nu fim daţi de ruşine înaintea Lui, la arătarea Lui. 29 Dacă ştiţi că El este drept, atunci ştiţi că oricine face ceea ce este drept este născut din El.
19 Din cauza acestor cuvinte s-a făcut din nou dezbinare între iudei. 20 Mulţi dintre ei spuneau: „Are demon şi este nebun! De ce-L ascultaţi?!“ 21 Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de demoniac. Poate un demon să deschidă ochii unui orb?!“
Necredinţa iudeilor
22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului[a]. Era iarnă. 23 Isus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis:
– Până când ne mai ţii sufletul în încordare? Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne-o deschis!
25 Isus le-a răspuns:
– V-am spus, dar nu credeţi! Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie despre Mine. 26 Însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi din oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi în veac nu vor pieri; şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu şi Tatăl una suntem.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.