Book of Common Prayer
33 El preface râurile în pustiu
şi izvoarele de ape în pământ uscat
34 şi pământul roditor în pământ sterp,
din pricina răutăţii locuitorilor ţării.
35 El preface pustia într-o vale cu apă
şi ţinutul arid în izvoare de ape.
36 Aşază acolo pe cei flămânzi,
iar ei îşi întemeiază o cetate în care să locuiască,
37 îşi seamănă ogoare, îşi plantează vii
şi au recolte bogate.
38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulţesc foarte mult,
iar vitele nu li le împuţinează.
39 Când sunt împuţinaţi şi umiliţi
din pricina asupririi, a necazului şi a suferinţei,
40 El revarsă dispreţ asupra nobililor
şi-i face să rătăcească prin pustietate fără drum.
41 Îi ridică însă pe cei nevoiaşi din sărăcie
şi le înmulţeşte familiile ca pe o turmă.
42 Cei drepţi văd şi se bucură
şi orice nedreptate îşi închide gura.
43 Cine este înţelept, să păzească aceste lucruri
şi să ia aminte la marea îndurare a Domnului!
Psalmul 108
Un cântec. Un psalm al lui David.
1 Inima mea este pregătită, Dumnezeule;
voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
Trezeşte-te, suflet al meu!
2 Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[a].
3 Doamne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri.
4 Căci îndurarea Ta este mai înaltă decât cerurile,
iar credincioşia Ta este mai presus de nori!
5 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri
şi fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie salvaţi,
dă izbăvire prin dreapta Ta şi răspunde-mi!
7 Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Sa[b]:
„Voi triumfa, voi împărţi Şehemul
şi voi măsura valea Sucot!
8 Al Meu este Ghiladul, al Meu este şi Manase;
Efraim este coiful Meu,
iar Iuda – sceptrul Meu!
9 Moab este vasul în care Mă spăl!
Deasupra Edomului Îmi arunc încălţările,
iar strigătele Mele de triumf se aud peste Filistia.“
10 Cine mă va conduce în cetatea fortificată?
Cine mă va călăuzi până în Edom?
11 Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care ne-ai respins?
Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel Care nu mai ieşi cu oştirile noastre?
12 Dă-ne ajutor împotriva duşmanului,
căci zadarnic este sprijinul dat de om!
13 Cu Dumnezeu vom fi biruitori
şi El îi va călca în picioare pe duşmanii noştri.
Psalmul 33
1 Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul,
căci lauda se potriveşte celor integri!
2 Lăudaţi-L pe Domnul din liră,
cântaţi-I din harfa cu zece corzi!
3 Cântaţi-I un cântec nou,
sunaţi frumos din corzi şi strigaţi de bucurie!
4 Cuvântul Domnului este drept
şi toate lucrările Lui mărturisesc despre credincioşia Sa.
5 El iubeşte dreptatea şi judecata;
îndurarea Domnului umple pământul.
6 Cerurile au fost întocmite prin Cuvântul Domnului
şi toată oştirea lor – prin suflarea gurii Sale.
7 El strânge apele mării într-o grămadă,
pune adâncurile[a] în cămări.
8 Să se teamă de Domnul, toţi cei de pe pământ!
Să le fie frică de El, tuturor locuitorilor lumii!
9 Căci El zice şi ce zice ia fiinţă!
El porunceşte şi ce porunceşte rămâne în picioare!
10 Domnul împiedică hotărârile neamurilor
şi zădărniceşte planurile popoarelor,
11 dar hotărârile Domnului rămân pe vecie,
şi planurile inimii Sale dăinuiesc din generaţie în generaţie.
12 Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul,
poporul pe care Şi l-a ales drept moştenire!
13 Domnul priveşte din ceruri,
se uită la toţi fiii oamenilor.
14 Din lăcaşul Locuinţei Sale,
El priveşte spre toţi locuitorii pământului.
15 El, Care a întocmit sufletul tuturor,
ia aminte la toate faptele acestora.
16 Regele nu este izbăvit prin mărimea oştirii lui,
nici războinicul nu este scăpat prin mărimea puterii sale.
17 Calul este o nădejde zadarnică pentru eliberare
şi toată vlaga lui nu poate izbăvi.
18 Iată că ochiul Domnului veghează asupra celor ce se tem de El
şi asupra celor ce nădăjduiesc în îndurarea Sa,
19 ca să le scape sufletul de la moarte
şi să-i ţină în viaţă în mijlocul foametei.
20 Sufletele noastre tânjesc după Domnul!
El este ajutorul şi scutul nostru,
21 căci în El se bucură inimile noastre,
fiindcă ne încredem în Numele Lui cel sfânt!
22 Doamne, fie îndurarea Ta peste noi,
pe măsura nădejdii noastre în Tine!
Întoarcerea lui Iacov la Betel
35 Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov astfel: „Scoală-te, du-te la Betel, locuieşte acolo şi zideşte un altar pentru Dumnezeul Care ţi S-a arătat pe când fugeai de fratele tău, Esau.“ 2 Iacov le-a spus celor din familia sa şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi zeii care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, 3 pentru ca să ne sculăm şi să mergem la Betel unde voi zidi un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu şi Care a fost cu mine pe oriunde am umblat.“ 4 Ei i-au dat lui Iacov toţi zeii pe care-i aveau şi cerceii[a] pe care-i purtau în urechi. După ce i-a îngropat sub terebintul care se afla lângă Şehem, 5 au pornit la drum. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetăţile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i-a urmărit. 6 Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în Canaan, împreună cu toţi cei care erau cu el. 7 Acolo a zidit un altar şi a pus acelui loc numele El-Betel[b], pentru că Dumnezeu Însuşi i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său, Esau. 8 Debora, doica Rebecăi, a murit şi a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel; de aceea stejarul a fost numit Alon-Bakut[c].
9 După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a arătat din nou, l-a binecuvântat 10 şi i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov[d], ci numele tău va fi Israel[e].“ Şi l-a numit Israel. 11 Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atoputernic[f]: fii roditor şi înmulţeşte-te; un neam şi o mulţime de neamuri vor ieşi din tine, chiar regi vor ieşi din coapsele tale. 12 Ţara pe care le-am dat-o lui Avraam şi Isaac ţi-o voi da ţie şi seminţei[g] tale după tine.“ 13 Apoi Dumnezeu S-a înălţat de la el, din locul în care îi vorbise. 14 Iacov a aşezat un stâlp de piatră în locul în care Dumnezeu îi vorbise şi a turnat o jertfă de băutură şi untdelemn pe el. 15 Iacov a numit locul în care Dumnezeu îi vorbise, Betel[h].
Moartea Rahelei şi a lui Isaac
16 După aceea au plecat din Betel şi, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat-o durerile naşterii. A avut o naştere grea. 17 Pe când era în durerile naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu.“ 18 În timp ce îşi dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i-a pus băiatului numele Ben-Oni[i]; însă tatăl său i-a pus numele Beniamin[j]. 19 Rahela a murit şi a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. 20 Iacov a aşezat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care se află pe mormântul Rahelei şi astăzi.
Să ne iubim unii pe alţii
11 Acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii, 12 nu ca şi Cain, care era de la cel rău şi care l-a ucis pe fratele lui. Şi de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. 13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. 14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi; cine nu iubeşte rămâne în moarte. 15 Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămânând[a] în el. 16 Prin aceasta am cunoscut dragostea: că El Şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. 17 Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! 18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă şi adevăr!
Moartea lui Lazăr
11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. 2 Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3 Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ 4 Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ 5 Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6 Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. 7 După aceea le-a zis ucenicilor:
– Să ne ducem din nou în Iudeea!
8 Ucenicii I-au răspuns:
– Rabbi[a], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!
9 Isus le-a răspuns:
– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, 10 dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
11 După ce a spus acestea, le-a zis:
– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.
12 Ucenicii I-au zis:
– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!
13 Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. 14 Atunci Isus le-a spus deschis:
– Lazăr a murit. 15 Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!
16 Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“[b], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.