Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 39

Pentru dirijor. Pentru Iedutun^[a]. Un psalm al lui David.

Legământul este încălcat

11 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului:

² – Ascultă cuvintele acestui legământ şi vorbeşte-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului. ³ Spune-le că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Blestemat este omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, ⁴ pe care l-am poruncit strămoşilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit şi astfel veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; ⁵ atunci Îmi voi împlini jurământul pe care l-am făcut faţă de strămoşii voştri, potrivit căruia le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.»“

Eu am răspuns:

– Amin, Doamne!

⁶ Domnul mi-a zis:

– Vesteşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului şi zi: „Ascultaţi de cuvintele acestui legământ şi împliniţi-le! ⁷ Din ziua când i-am scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului şi până în ziua de azi, i-am avertizat iarăşi şi iarăşi şi le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu!» ⁸ Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare în încăpăţânarea inimii lor rele. De aceea am adus asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le poruncisem să le împlinească şi nu le-au împlinit.“

⁹ Apoi Domnul mi-a zis:

– Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ Ei s-au întors la nelegiuirile cele dintâi ale strămoşilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele Mele, şi s-au dus după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi Casa lui Iuda au rupt legământul Meu, pe care-l încheiasem cu strămoşii lor. ¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi aduce peste ei o mare nenorocire de care nu vor putea scăpa. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! ¹² Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să-i cheme pe zeii cărora le aduc tămâie, dar aceştia nu-i vor izbăvi în timpul nenorocirii. ¹³ «Iuda, ai tot atâţia zei, câte cetăţi ai! Şi câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare aţi înălţat şi voi ruşinii, altare de tămâiere în cinstea lui Baal^[a]!» ¹⁴ Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru el, căci nu-i voi asculta când Mă vor chema în ziua nenorocirii lor.“

¹⁷ Domnul Oştirilor, Care te-a plantat, a decretat nenorocirea împotriva ta, din cauza răutăţii Casei lui Israel şi a Casei lui Iuda, care M-au provocat la mânie, arzând tămâie pentru Baal.“

Dreptatea judecăţii lui Dumnezeu

2 De aceea, tu, omule, care-i judeci pe alţii, n-ai nici o scuză, căci prin faptul că-l judeci pe altul te condamni pe tine însuţi, pentru că tu, care-l judeci, înfăptuieşti aceleaşi lucruri! ² Ştim că judecata lui Dumnezeu faţă de cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri este bazată pe adevăr. ³ Şi crezi tu, omule, care-i judeci pe cei ce înfăptuiesc astfel de lucruri, dar pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? ⁴ Sau dispreţuieşti bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări şi nu-ţi dai seama că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? ⁵ Dar, din cauza încăpăţânării tale şi a inimii tale care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ⁶ Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“^[a]: ⁷ celor ce, prin perseverenţa în fapte bune, urmăresc glorie, onoare şi nemurire, le va da viaţă veşnică; ⁸ dar celor ce, din ambiţie egoistă, resping adevărul şi ascultă de nedreptate, le va da urgie şi mânie. ⁹ Va fi necaz şi strâmtorare peste orice suflet omenesc care săvârşeşte răul, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, ¹⁰ dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine înfăptuieşte binele, – întâi peste iudeu şi apoi peste grec –, ¹¹ căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.