Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Legământul lui Dumnezeu cu Avram
15 După toate acestea, Domnul i-a vorbit lui Avram într-o viziune astfel:
– Nu te teme, Avrame. Eu sunt scutul tău; răsplata ta va fi foarte mare.
2 – Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? I-a răspuns Avram. Căci mor fără copii, iar moştenitorul[a] gospodăriei mele este Eliezer din Damasc? 3 Nu mi-ai dat nici un urmaş, a continuat Avram, şi prin urmare, un sclav din gospodăria mea va fi moştenitorul meu.
4 Dar Domnul i-a răspuns:
– Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci unul care se va naşte din tine, el îţi va fi moştenitor.
5 Apoi l-a dus afară şi i-a spus:
– Uită-te la cer şi numără stelele, dacă poţi! Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi! a continuat El.
6 Avram L-a crezut pe Domnul, şi El i-a socotit acest lucru dreptate.
7 Domnul i-a mai spus:
– Eu sunt Domnul Care te-a adus din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dea această ţară drept moştenire.
8 – Stăpâne Doamne, cum voi şti că o voi moşteni? L-a întrebat Avram.
9 – Adu-Mi o junincă de trei ani, a răspuns El, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.
10 Avram I-a adus toate acestea, le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte; dar păsările nu le-a despicat. 11 Când păsările de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, Avram le-a izgonit. 12 Pe când apunea soarele, pe Avram l-a cuprins un somn adânc şi un întuneric mare şi înfricoşător a venit peste el.
Psalmul 27
Al lui David
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea;
de cine să mă tem?
Domnul este refugiul vieţii mele;
de cine să-mi fie frică?
2 Când se apropie răufăcătorii de mine
ca să-mi devoreze carnea,
tocmai ei, asupritorii şi duşmanii mei,
se poticnesc şi cad.
3 Chiar dacă ar înainta o oştire împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,
chiar şi atunci aş fi încrezător.
4 Un singur lucru cer de la Domnul
şi-l caut cu stăruinţă:
să locuiesc în Casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să-L caut în Templul Lui,
5 căci El mă va tăinui în Coliba Sa
în ziua cea rea,
mă va ascunde în locul tainic al Cortului Său
şi mă va înălţa pe o stâncă.
6 Deja mi se înalţă capul
deasupra duşmanilor care mă împresoară;
de aceea voi aduce la Cortul Lui jertfe în sunet de trâmbiţă,
voi cânta şi Îl voi lăuda pe Domnul.
7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,
îndură-te de mine şi răspunde-mi!
8 Inima îmi spune din partea Ta:
„Caută faţa Mea!“[a]
Doamne, faţa Ta o caut!
9 Nu-Ţi ascunde faţa de mine,
nu îndepărta cu mânie pe robul Tău!
Tu eşti ajutorul meu!
Nu mă da uitării şi nu mă părăsi,
Dumnezeul mântuirii mele!
10 Chiar dacă tatăl meu şi mama mea m-ar părăsi,
Domnul m-ar primi.[b]
11 Doamne, învaţă-mă calea Ta,
condu-mă pe cărarea cea netedă,
din pricina duşmanilor mei!
12 Nu-mi da sufletul pe mâna vrăjmaşilor mei,
căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi
care suflă numai violenţă.
13 Eu încă mai cred un lucru:
că voi vedea bunătatea Domnului
pe pământul celor vii!
14 Nădăjduieşte în Domnul!
Fii tare şi încurajează-ţi inima!
Nădăjduieşte în Domnul!
17 Urmaţi exemplul meu, fraţilor, şi uitaţi-vă cu atenţie la cei care trăiesc după exemplul pe care vi l-am dat. 18 Căci v-am spus deseori şi vă mai spun şi acum, plângând, că sunt mulţi care trăiesc ca duşmani ai crucii lui Cristos. 19 Sfârşitul lor va fi distrugerea, dumnezeul lor este pântecele, iar gloria lor stă în ruşinea lor; ei se gândesc la lucruri pământeşti. 20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl şi aşteptăm pe Mântuitorul nostru, Domnul Isus Cristos. 21 El va transforma trupul nostru umil şi-l va face asemenea trupului Său glorios, folosind puterea prin care-Şi poate supune toate lucrurile.
4 De aceea, fraţii mei preaiubiţi şi dragi, bucuria şi cununa mea, preaiubiţilor, rămâneţi fermi în Domnul!
31 Chiar în ceasul acela au venit câţiva dintre farisei şi I-au zis:
– Pleacă şi du-te de aici, căci Irod vrea să Te omoare!
32 El le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i acelei vulpi: iată că scot demoni şi înfăptuiesc vindecări azi şi mâine, iar a treia zi voi termina. 33 Trebuie însă ca azi, mâine şi poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim!
34 Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De-atâtea ori am vrut să-ţi adun copiii aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar n-aţi vrut! 35 Iată însă că vi se lasă casa pustie! Vă spun că nu Mă veţi mai vedea până (va veni vremea când)[a] veţi zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“[b]
Schimbarea la faţă
28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi au urcat pe munte ca să se roage. 29 În timp ce se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe. 30 Şi iată că doi bărbaţi stăteau de vorbă cu El – erau Moise şi Ilie, 31 care se arătaseră în slavă. Ei vorbeau despre exodul Lui, pe care urma să-l ducă la îndeplinire în Ierusalim. 32 Petru şi cei ce erau cu el erau îngreunaţi de somn, dar când s-au trezit bine au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El. 33 Chiar când aceştia se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ Nu ştia ce zice.
34 În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor şi i-a acoperit. Când au intrat în nor, s-au înspăimântat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L-am ales[a]! De El să ascultaţi!“ 36 Când s-a auzit glasul, Isus se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea şi n-au spus nimănui nimic, în zilele acelea, despre lucrurile pe care le văzuseră.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demonizat
37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. 38 Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat:
– Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39 Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!
41 Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!
42 Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 43 Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi:
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.