Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 57

Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam^[a] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.

Vestea morţii lui Absalom

¹⁹ Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis lui Ioab:

– Lasă-mă să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna duşmanilor săi.

²⁰ – Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu vei duce altă dată veştile; astăzi însă nu vei duce tu veştile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.

²¹ Apoi i-a poruncit unui cuşit^[a]:

– Du-te şi vesteşte-i regelui ce ai văzut.

Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a luat-o la fugă.

²² Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis din nou lui Ioab:

– Orice s-ar întâmpla, lasă-mă şi pe mine să alerg după cuşit.

– Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt nişte veşti pentru care să fii răsplătit.

²³ – Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaţ.

– Bine, i-a spus Ioab, aleargă.

Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba^[b] şi l-a întrecut pe cuşit.

²⁴ În timp ce David se afla undeva între cele două porţi, străjerul s-a urcat pe acoperişul porţii, înspre zid şi, uitându-se, a zărit un om singur care alerga. ²⁵ L-a strigat pe rege şi i-a spus acest lucru. Regele a zis:

– Dacă este singur înseamnă că aduce veşti.

Omul se apropia din ce în ce mai mult. ²⁶ La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga şi a strigat către portar:

– Văd un alt om singur care aleargă.

– Şi el aduce veşti, a zis regele.

²⁷ – Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, a spus străjerul.

– Înseamnă că aduce veşti bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.

²⁸ Ahimaaţ i-a strigat regelui:

– Totul este bine!

Apoi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui şi i-a zis:

– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.

²⁹ – Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele.

– Slujitorul tău a văzut o mare învălmăşeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu ştie despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaţ.

³⁰ – Aşteaptă puţin deoparte, i-a zis regele.

Ahimaaţ a stat deoparte. ³¹ Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis:

– Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

³² – Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele.

– Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul.

David îl plânge pe Absalom

³³ Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“

¹⁴ De aceea, preaiubiţilor, în timp ce aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină! ¹⁵ Consideraţi răbdarea Domnului nostru ca fiind mântuire, aşa cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea care i-a fost dată, ¹⁶ căci aşa face în toate scrisorile lui, când vorbeşte despre aceste lucruri. În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere. ¹⁷ Voi deci, preaiubiţilor, pentru că ştiţi mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca să nu fiţi duşi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din fermitatea voastră, ¹⁸ ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei! Amin.