Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

²⁶ Când a auzit soţia lui Urie că soţul ei a murit, l-a jelit. ²⁷ După ce au trecut zilele de jale, David a trimis după ea şi a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soţie şi i-a născut un fiu.

Fapta aceasta a lui David nu a plăcut însă Domnului.

Dumnezeu îl mustră pe David

12 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis:

– Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. ² Cel bogat avea un mare număr de oi şi vite. ³ Cel sărac însă nu avea altceva decât o mieluşea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creştea împreună cu el şi cu copiii săi. Mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din cana lui şi dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. ⁴ La omul bogat a venit un călător, dar el nu s-a îndurat să ia din oile şi vitele lui pentru a-i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mieluşeaua omului sărac şi i-a pregătit-o celui care venise la el.

⁵ David s-a aprins foarte tare de mânie pe omul acela şi i-a zis lui Natan:

– Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! ⁶ Să dea înapoi patru mieluşele, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi pentru că nu a arătat milă.

⁷ Atunci Natan i-a zis:

– Tu eşti omul acela! Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul. ⁸ Ţi-am dat Casa stăpânului tău şi ţi-am pus în braţe soţiile stăpânului tău^[a]; ţi-am dat Casa lui Israel şi a lui Iuda. Şi dacă toate acestea ar fi fost prea puţin, aş mai fi adăugat şi altele. ⁹ De ce ai dispreţuit Cuvântul Domnului şi ai păcătuit împotriva Lui? L-ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soţia lui ai luat-o să-ţi fie soţie. L-ai ucis pe Urie cu sabia amoniţilor. ¹⁰ De aceea sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia hititului Urie să-ţi fie ţie soţie.“ ¹¹ Aşa vorbeşte Domnul: „Voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îţi voi lua soţiile sub privirea ta şi le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. ¹² Tu ai lucrat în ascuns, însă eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“

¹³ David i-a zis lui Natan:

– Am păcătuit împotriva Domnului.

– Domnul ţi-a iertat păcatul, i-a răspuns Natan, şi nu vei muri.

Psalmul 51

Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.

Unitate în trupul lui Cristos

4 Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să trăiţi într-un mod vrednic de chemarea pe care v-a făcut-o Dumnezeu: ² cu toată smerenia, blândeţea, cu răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste! ³ Străduiţi-vă să păstraţi unitatea pe care o dă Duhul, prin legătura păcii. ⁴ Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde, ⁵ un Domn, o credinţă, un botez, ⁶ un Dumnezeu şi Tată al tuturor, Care este deasupra tuturor, prin toţi şi în toţi.

⁷ Dar fiecăruia dintre noi ne-a fost dat harul după măsura darului lui Cristos. ⁸ De aceea Scriptura spune:

⁹ Când se spune „S-a suit“, înseamnă că, înainte, El coborâse în părţile mai de jos ale pământului. ¹⁰ El, Cel Care a coborât, este Acelaşi cu Cel Care S-a suit mai sus de ceruri, ca să umple toate lucrurile. ¹¹ El i-a desemnat pe unii apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, ¹² pentru echiparea sfinţilor pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, ¹³ până când vom ajunge toţi la unitate în credinţă şi în cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii^[b] plinătăţii lui Cristos, ¹⁴ ca să nu mai fim copii duşi de valuri şi purtaţi de orice vânt de învăţătură dată prin viclenia oamenilor care înşală prin şiretlicurile lor, ¹⁵ ci, spunând adevărul în dragoste, să creştem în toate privinţele în El, Care este capul, Cristos. ¹⁶ Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin toate ligamentele de susţinere, creşte şi se zideşte pe sine în dragoste, după cum fiecare parte îşi face lucrarea.

²⁴ Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.

²⁵ Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:

– Rabbi^[a], când ai venit aici?

²⁶ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! ²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!

²⁸ Atunci ei L-au întrebat:

– Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?

²⁹ Isus le-a răspuns:

– Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe Care L-a trimis El!

³⁰ Prin urmare, ei L-au întrebat:

– Şi ce semn faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? ³¹ Strămoşii noştri au mâncat mană în pustie, aşa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.“^[b]

³² Atunci Isus le-a zis:

– Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer! ³³ Căci pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din cer şi dă lumii viaţă.

³⁴ Ei I-au zis:

– Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!

³⁵ Isus le-a răspuns:

– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!