Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

⁵ Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „De dragul meu, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi întreaga oştire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.

⁶ Oştirea a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim. ⁷ Oştirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost ucişi. ⁸ Lupta s-a întins pe întreg teritoriul şi în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia. ⁹ Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.

¹⁵ Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

³¹ Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis:

– Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

³² – Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele.

– Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul.

David îl plânge pe Absalom

³³ Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“

Psalmul 130

Un cântec de pelerinaj

²⁵ Aşadar, lăsaţi-vă de minciună şi „fiecare să spună semenului său adevărul“^[a], pentru că suntem mădulare unii altora. ²⁶ „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!“^[b] Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră! ²⁷ Nu daţi ocazie diavolului^[c]! ²⁸ Cel care a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze, ca să-şi câştige existenţa în mod cinstit şi să-l poată ajuta pe cel ce este în nevoie. ²⁹ Să nu vă iasă din gură nici un cuvânt stricat, ci numai ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud. ³⁰ Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării! ³¹ Orice amărăciune, mânie, furie, ţipăt şi blasfemie şi orice răutate să piară dintre voi! ³² În schimb, fiţi buni unii cu alţii, plini de compasiune, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu, în Cristos.

5 Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi ² şi trăiţi în dragoste, aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un dar şi ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu.

³⁵ Isus le-a răspuns:

– Eu sunt pâinea vieţii. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată!

⁴¹ Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer.“ ⁴² Ei ziceau: „Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată şi mamă îi cunoaştem?! Aşadar, cum de spune acum: «Am coborât din cer»?!“ ⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu murmuraţi între voi! ⁴⁴ Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. ⁴⁵ Este scris în Profeţi: «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»^[a] Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la Mine. ⁴⁶ Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷ Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede (în Mine)^[b] are viaţă veşnică. ⁴⁸ Eu sunt pâinea vieţii. ⁴⁹ Strămoşii voştri au mâncat mană în pustie şi totuşi au murit. ⁵⁰ Pâinea care coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. ⁵¹ Eu sunt pâinea vie care a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta va trăi în veac. Şi pâinea pe care o voi da Eu pentru viaţa lumii este trupul Meu.“