Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Coborârea Duhului Sfânt

2 Când a sosit ziua Cincizecimii^[a], erau cu toţii la un loc. ² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. ³ Li s-au arătat nişte limbi ca de foc^[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. ⁴ Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. ⁷ Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! ⁸ Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[d], ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena^[e], vizitatori din Roma, ¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ ¹² Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ ¹³ Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

¹⁴ Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[f], ¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

Valea cu oase uscate

37 Mâna Domnului a venit peste mine, m-a dus prin Duhul Domnului şi m-a lăsat jos în mijlocul unei văi. Valea era plină de oase. ² M-a pus să umblu peste ele încoace şi încolo şi iată că pe suprafaţa văii erau foarte multe oase, oase foarte uscate. ³ Domnul mi-a zis:

– Fiul omului, vor putea oare aceste oase să prindă viaţă?

Eu I-am răspuns:

– Stăpâne Doamne, Tu ştii!

⁴ Atunci El mi-a zis:

– Profeţeşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului! ⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn cu privire la oasele acestea: «Iată, voi face să intre suflare^[a] în voi şi veţi prinde viaţă! ⁶ Vă voi da tendoane, voi face să crească carne pe voi şi vă voi acoperi cu piele; voi pune suflare în voi şi veţi prinde viaţă. Şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul!»“

⁷ Am profeţit aşa cum mi se poruncise. În timp ce profeţeam, s-a auzit un zgomot ca un huruit. Şi iată că oasele s-au apropiat unele de celelalte! ⁸ M-am uitat şi am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele şi erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.

⁹ El mi-a zis:

– Profeţeşte suflării! Profeţeşte, fiul omului, şi spune-i suflării că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Vino, suflare, din cele patru vânturi şi suflă peste aceşti morţi ca să învie!“

¹⁰ Am profeţit aşa cum îmi poruncise şi suflarea a intrat în ei. Ei au înviat şi s-au ridicat în picioare. Era o oştire foarte, foarte mare.

¹¹ Apoi El mi-a zis:

– Fiul omului, oasele acestea sunt toţi cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate şi nu mai avem nici o speranţă! Suntem pierduţi!“ ¹² De aceea profeţeşte şi spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre şi vă voi aduce în ţara lui Israel. ¹³ Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, veţi şti că Eu sunt Domnul. ¹⁴ Voi pune în voi suflarea Mea şi veţi învia. Vă voi aşeza din nou în patria voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut întocmai, zice Domnul.“

²² Noi ştim că, până acum, întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii. ²³ Şi nu numai ea, ci şi noi înşine, care avem primul rod^[a], adică Duhul^[b], gemem în noi înşine, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupurilor noastre. ²⁴ Căci în această nădejde am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde! Fiindcă, cine mai nădăjduieşte în ceea ce vede deja?! ²⁵ Dacă însă nădăjduim în ceea ce nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare.

²⁶ În acelaşi fel, Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, pentru că noi nu ştim cum ar trebui^[c] să ne rugăm, ci Duhul Însuşi mijloceşte cu suspine nerostite^[d]; ²⁷ însă Cel Care cercetează inimile, cunoaşte care este gândirea Duhului, pentru că Acesta mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu voia lui Dumnezeu.

Coborârea Duhului Sfânt

2 Când a sosit ziua Cincizecimii^[a], erau cu toţii la un loc. ² Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic^[b] şi a umplut toată casa în care şedeau ei. ³ Li s-au arătat nişte limbi ca de foc^[c], care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. ⁴ Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. ⁷ Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! ⁸ Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia^[d], ¹⁰ din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena^[e], vizitatori din Roma, ¹¹ iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ ¹² Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ ¹³ Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“

Petru vorbeşte mulţimii în ziua Cincizecimii

¹⁴ Dar Petru s-a sculat în picioare împreună cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit astfel:

– Bărbaţi iudei şi voi, toţi locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut lucrul acesta şi să ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, aşa cum presupuneţi voi, pentru că nu este decât ceasul al treilea din zi^[f], ¹⁶ ci aceasta este ceea ce a fost spus prin profetul Ioel:

²⁶ Când va veni Apărătorul^[a] pe Care vi-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, Care iese de la Tatăl, El va depune mărturie despre Mine. ²⁷ De asemenea, şi voi veţi depune mărturie, pentru că aţi fost cu Mine de la început.

⁴ V-am spus însă aceste lucruri pentru ca atunci când va veni timpul lor să vă amintiţi că Eu vi le-am spus. Nu v-am spus aceste lucruri de la început, pentru că eram cu voi.

Lucrarea Duhului Sfânt

⁵ Dar acum Mă duc la Cel Ce M-a trimis şi nici unul dintre voi nu Mă întreabă: „Unde Te duci?“ ⁶ Însă pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. ⁷ Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să plec, pentru că dacă nu plec, Apărătorul^[a] nu va veni la voi, dar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. ⁸ Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată cu privire la păcat, la dreptate şi la judecată. ⁹ Cu privire la păcat: pentru că ei nu cred în Mine; ¹⁰ cu privire la dreptate: pentru că Eu Mă duc la Tatăl şi nu Mă mai vedeţi; ¹¹ cu privire la judecată: pentru că domnitorul lumii acesteia a fost judecat.

¹² Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. ¹³ Însă când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul. Căci El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ceea ce va auzi şi vă va anunţa lucrurile ce urmează să vină. ¹⁴ El Mă va proslăvi pe Mine, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut. ¹⁵ Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am spus că va lua din ce este al Meu şi vă va face cunoscut.