Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 105
1 Mulţumiţi Domnului, chemaţi Numele Lui!
Faceţi cunoscute printre popoare isprăvile Lui!
2 Cântaţi-I, cântaţi în cinstea Lui,
vestiţi toate minunile Lui!
3 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce-L caută pe Domnul!
4 Căutaţi pe Domnul şi puterea Lui,
căutaţi întotdeauna faţa Lui!
5 Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut,
de semnele Sale şi de judecăţile rostite de gura Sa,
6 urmaşi ai robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleşii Lui!
7 El este Domnul, Dumnezeul nostru,
şi judecăţile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8 El Îşi aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l-a poruncit pentru o mie de generaţii,
9 de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10 pe care l-a întărit faţă de Iacov printr-o hotărâre
şi faţă de Israel – printr-un legământ veşnic,
11 spunând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului,
ca parte a moştenirii voastre.“
37 El i-a scos pe israeliţi de acolo cu argint şi cu aur
şi n-a fost unul din seminţiile Lui care să şovăiască.
38 Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor,
căci îi îngroziseră.
39 El a întins un nor ca să le fie învelitoare
şi un foc ca să le dea lumină noaptea.
40 Au cerut, iar El le-a trimis prepeliţe
şi cu pâine din cer i-a săturat.
41 A despicat stânca şi a curs apă;
prin pustii au curs râuri.
42 Şi aceasta pentru că Şi-a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43 El Şi-a scos poporul cu bucurie,
Şi-a scos aleşii cu strigăte de veselie.
44 Le-a dat teritoriile neamurilor
şi au moştenit rodul trudei noroadelor,
45 ca să păzească hotărârile Lui
şi să trăiască după învăţăturile[a] Lui.
Lăudaţi-L pe Domnul![b]
Încercarea lui Avraam
22 După toate acestea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis:
– Avraame!
– Iată-mă, a răspuns el.
2 Dumnezeu i-a spus:
– Ia-l pe fiul tău Isaac, pe singurul tău fiu, fiul pe care-l iubeşti, du-te în ţinutul Moria şi jertfeşte-l acolo ca
ardere de tot pe unul dintre munţii despre care îţi voi spune.
3 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a înşeuat măgarul, i-a luat pe doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a plecat spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut locul de departe. 5 Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ 6 Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spinarea fiului său Isaac, iar el a dus focul şi cuţitul. Şi cei doi au mers împreună. 7 Isaac i-a zis tatălui său, Avraam:
– Tată!
– Da, fiule, a răspuns el.
– Avem focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot? l-a întrebat Isaac.
8 – Dumnezeu Însuşi va da mielul pentru arderea de tot, fiule, i-a răspuns Avraam.
Şi cei doi şi-au continuat drumul împreună 9 până au ajuns la locul pe care Dumnezeu i-l indicase lui Avraam. Acolo Avraam a zidit un altar şi a aranjat lemnele pe el, după care l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. 11 Dar Îngerul Domnului l-a strigat din cer:
– Avraame! Avraame!
– Iată-mă, a răspuns el.
12 – Nu pune mâna pe băiat, i-a spus Îngerul. Nu-i face nimic, pentru că acum ştiu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.
13 Avraam şi-a ridicat privirea şi a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. S-a dus, a luat berbecul şi l-a jertfit ca ardere de tot în locul fiului său. 14 Avraam a numit acel loc „Domnul va purta de grijă“[a], motiv pentru care se spune şi astăzi: „La muntele Domnului i se va purta de grijă.“ 15 Îngerul Domnului l-a strigat din cer pentru a doua oară pe Avraam 16 şi i-a spus: „Jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că, deoarece ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17 te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii[b], cât stelele cerului şi cât nisipul de pe ţărmul mării. Urmaşii tăi vor pune stăpânire pe cetăţile duşmanilor lor, 18 iar prin sămânţa[c] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M-ai ascultat.“ 19 Avraam s-a întors la slujitorii săi, iar ei s-au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în Beer-Şeba.
Prin credinţă
11 Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute. 2 Prin aceasta cei din vechime au fost vorbiţi de bine.
3 Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.
13 Toţi aceştia au murit crezând, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi peregrini pe pământ. 14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15 Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea, 16 însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17 Prin credinţă l-a jertfit Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; el, cel care a primit promisiunile, a fost gata să-şi jertfească singurul fiu, 18 chiar dacă i se spusese: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“[a] 19 El s-a gândit că Dumnezeu poate să învie pe cineva din morţi şi, figurat vorbind, aşa l-a primit înapoi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.