Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 77
Pentru dirijor. Pentru Iedutun[a]. Al lui Asaf. Un psalm.
1 Glasul meu s-a înălţat către Dumnezeu;
am strigat cu glasul meu către Dumnezeu şi El m-a ascultat.
2 În ziua necazului meu L-am căutat pe Stăpân.
Noaptea îmi ţineam întinsă mâna în rugăciune,
iar sufletul meu refuza să fie mângâiat.
3 Mi-am adus aminte de Dumnezeu şi am oftat,
am cugetat şi duhul mi-a căzut în leşin.Sela
4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei,
chiar dacă am fost atât de răvăşit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară,
de anii de demult;
6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopţii.
Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna?
Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Şi-a oprit îndurarea pe vecie?
A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare?
În mânia Lui, Şi-a retras El oare mila?“Sela
10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr
este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat[b].“
11 Dar îmi voi aminti lucrările Domnului;
da, îmi voi aduce aminte de minunile Tale de odinioară!
12 Voi cugeta la toate faptele Tale,
mă voi gândi la minunile Tale.
13 Dumnezeule, calea Ta este sfântă!
Care zeu este atât de mare ca Dumnezeu[c]?
14 Tu eşti Dumnezeul înfăptuitor de minuni!
Tu Ţi-ai descoperit puterea popoarelor!
15 Cu braţul Tău Ţi-ai răscumpărat poporul,
pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.Sela
16 Când Te-au văzut apele, Dumnezeule,
când Te-au văzut apele, s-au învolburat,
iar adâncurile s-au cutremurat.
17 Norii au revărsat apa,
tunetul a bubuit în cer,
iar săgeţile Tale s-au împrăştiat în toate părţile.
18 Bubuitul tunetului Tău trecea prin vijelie,
iar fulgerele luminau lumea;
pământul s-a clătinat şi s-a zguduit.
19 Calea Ta a trecut prin mare,
iar cărarea Ta – prin ape mari,
şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
20 Ţi-ai condus poporul ca pe o turmă,
prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.
Primul discurs al lui Elifaz din Teman
4 Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:
2 „Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
3 Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi,
tu ai întărit mâinile slăbite.
4 Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau
şi au întărit genunchii care se îndoiau.
5 Dar acum necazul a venit asupra ta
şi eşti descurajat;
te atinge şi te laşi copleşit.
6 Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta,
iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?
7 Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat?
Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?
8 Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea
şi seamănă necazul, le culeg roadele.
9 Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte,
iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
10 Urletul leului, răgetul leului fioros încetează
şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.
11 Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,
iar puii leoaicei sunt risipiţi.
12 Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns,
urechea mea a auzit o şoaptă.
13 În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii,
când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
14 m-au năpădit frica şi cutremurul
şi-au început să-mi tremure oasele.
15 Un duh a trecut uşor prin faţa mea;
atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.
16 S-a oprit,
dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea;
conturul cuiva era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea:
17 «Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?[a]
18 Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi
şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,
19 cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,
ale căror temelii sunt în ţărână
şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.
20 De dimineaţa până seara sunt nimiciţi;
pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.
21 Nu le este smulsă oare funia cortului lor?
Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»[b]
Aduşi la viaţă împreună cu Cristos
2 Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, 2 în care trăiaţi odinioară, urmând căile acestei lumi şi pe domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3 Noi toţi am trăit odinioară între ei, împlinind poftele firii noastre, urmând dorinţele şi gândurile firii şi eram, din fire, copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. 4 Dar Dumnezeu, Care este bogat în îndurare, datorită dragostei Lui mari cu care ne-a iubit, 5 ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos, cu toate că eram morţi în păcatele noastre: prin har aţi fost mântuiţi. 6 El ne-a înviat împreună cu Cristos şi ne-a aşezat împreună cu El în locurile cereşti, în Cristos Isus, 7 pentru ca, în veacurile care vin, să-Şi arate nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Sa faţă de noi în Cristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; 9 nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10 Căci noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.