Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Semnul legământului lui Dumnezeu cu Avraam: circumcizia
17 Când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i S-a arătat acestuia şi i-a zis:
– Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic[a]. Umblă înaintea Mea şi fii fără pată, 2 iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte mult.“ 3 Atunci Avram I s-a închinat până la pământ, iar Dumnezeu i-a zis: 4 „În ce Mă priveşte pe Mine, acesta este legământul Meu cu tine: tu vei fi tatăl multor neamuri. 5 Nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam[b], pentru că te-am făcut tatăl multor neamuri. 6 Te voi face foarte roditor: voi face să iasă multe neamuri din tine, chiar regi vor ieşi din tine. 7 Voi încheia un legământ veşnic cu tine şi cu urmaşii[c] tăi după tine, pentru toate generaţiile care vor urma, pentru a fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi după tine.
15 De asemenea, Dumnezeu i-a zis lui Avraam:
– În ce o priveşte pe Sarai, soţia ta, să nu o mai chemi Sarai, căci de acum numele ei va fi Sara[a]. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu prin ea. O voi binecuvânta, astfel încât ea va deveni mama unor neamuri; chiar regi ai popoarelor vor ieşi din ea.“
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte,
nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine[a]!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului
îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia
şi El stăpâneşte peste neamuri!
29 Toţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina;[b]
înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 Urmaşii[c] Îi vor sluji[d]
şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.
13 Avraam sau sămânţa lui au primit promisiunea că vor moşteni lumea nu prin Lege, ci prin dreptatea care vine prin credinţă. 14 Căci dacă moştenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credinţa n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare, 15 întrucât Legea aduce mânie. Unde nu există Lege, nu există nici abatere. 16 De aceea este prin credinţă: ca să poată fi prin har, aşa încât promisiunea să fie valabilă pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci şi pentru cei ce au credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17 aşa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“[a] El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morţii şi Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. 18 Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“[b] 19 Şi el n-a slăbit în credinţă când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort. 20 El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu 21 şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis. 22 De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate. 23 Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el, 24 ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, 25 Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.
Isus vorbeşte despre moartea şi învierea Sa
31 Apoi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere mult[a] şi să fie respins de către bătrâni[b], de către conducătorii preoţilor şi de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32 Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.
33 Dar Isus S-a întors, s-a uitat la ucenicii Săi şi l-a mustrat pe Petru, zicând: „Înapoia Mea, Satan[c], căci tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor!“
34 Apoi a chemat mulţimea şi pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze! 35 Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa[d], o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. 36 Şi la ce i-ar folosi unui om să câştige întreaga lume, dacă şi-ar pierde sufletul? 37 Sau ce va da un om în schimbul sufletului său? 38 Căci de cel ce îi va fi ruşine de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, de acela Îi va fi ruşine şi Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.“
Schimbarea la faţă
2 După şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor. 3 Hainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă. 4 Şi iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.
5 Petru I-a zis lui Isus: „Rabbi[a], este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“ 6 Nu ştia ce să zică, căci erau îngroziţi. 7 Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi![b]“
8 Ei s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.
9 În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.