Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
23 Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L!
Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L!
Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!
24 Căci El nu dispreţuieşte,
nici nu nesocoteşte necazul sărmanului;
nu-Şi ascunde faţa de acesta,
ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.
25 Tu eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare!
Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine[a]!
26 Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.
Veşnic să vă trăiască sufletul!
27 Toate marginile pământului
îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul.
Toate familiile neamurilor
se vor închina înaintea Lui,
28 căci a Domnului este domnia
şi El stăpâneşte peste neamuri!
29 Toţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina;[b]
înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână,
cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.
30 Urmaşii[c] Îi vor sluji[d]
şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.
31 Ei vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.
Agar şi Ismael
16 Sarai, soţia lui Avram, nu-i născuse acestuia copii. Dar ea avea o sclavă egipteancă, pe care o chema Agar, 2 aşa că i-a spus lui Avram: „Domnul m-a oprit să am copii. Intră[a], te rog, la sclava mea; poate voi primi copii prin ea.“ Avram a ascultat-o pe Sarai. 3 Astfel, după ce Avram a locuit zece ani în Canaan, soţia sa, Sarai, a luat-o pe egipteanca Agar, sclava sa, şi i-a dat-o soţului ei, Avram, ca să-i fie soţie. 4 El a intrat la Agar, iar aceasta a rămas însărcinată; când a văzut că a rămas însărcinată, Agar a privit-o cu dispreţ pe stăpâna sa. 5 Atunci Sarai i-a spus lui Avram:
– Fie ca răul care mi se face să cadă peste tine! Ţi-am dat-o în braţe pe sclava mea, iar când a descoperit că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Domnul să judece între mine şi tine!
6 Avram i-a răspuns lui Sarai:
– Sclava ta este sub autoritatea ta; trateaz-o aşa cum crezi că este bine!
Sarai a asuprit-o pe Agar, iar aceasta a fugit de la ea.
Îndreptăţirea prin credinţă – exemplul lui Avraam
4 Şi atunci, ce vom spune că a câştigat strămoşul nostru Avraam? 2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! 3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“[a] 4 Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat, 5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. 6 Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:
7 „Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate
şi ale căror păcate sunt acoperite!
8 Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina!“[b]
9 Aşadar, această fericire este doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i-a fost socotită dreptate.“ 10 Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11 Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptăţii pe care o primise prin credinţă, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumcişi, pentru ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta, 12 cât şi tatăl celor circumcişi care nu doar că sunt circumcişi, dar urmează şi exemplul credinţei pe care a avut-o strămoşul nostru Avraam înainte de a fi circumcis.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.