Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 32

Al lui David. Un maschil^[a].

Cain şi Abel

4 Adam a cunoscut-o^[a] pe soţia sa, Eva, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Cain^[b]. Ea a zis: „Am căpătat^[c] un om cu ajutorul Domnului.“ ² Apoi l-a născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel era păstor, iar Cain – plugar. ³ După o vreme, Cain I-a adus Domnului o jertfă din rodul pământului, ⁴ iar Abel I-a adus o jertfă din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi jertfa lui, ⁵ însă spre Cain şi jertfa lui nu a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare şi i s-a posomorât faţa. ⁶ Domnul i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat şi de ce ţi s-a posomorât faţa? ⁷ Dacă faci ce este bine, oare nu vei fi primit? Dar dacă nu faci ce este bine, păcatul pândeşte la uşă, dorinţa lui este să te domine, dar tu trebuie să-l stăpâneşti.“

⁸ Cain i-a zis fratelui său, Abel: „Haidem să ieşim la câmp!^[d]“ Pe când se aflau acolo, Cain l-a lovit pe fratele său, Abel, şi l-a omorât. ⁹ Atunci Domnul l-a întrebat pe Cain:

– Unde este fratele tău, Abel?

– Nu ştiu, a răspuns el. Sunt eu păzitorul fratelui meu?

¹⁰ Domnul i-a zis:

– Ce ai făcut? Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine! ¹¹ Acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta. ¹² Când vei ara pământul, el nu-ţi va mai da recolta^[e]; pe pământ vei fi un pribeag, un rătăcitor. ¹³ Cain I-a spus Domnului:

– Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot purta. ¹⁴ Din moment ce m-ai izgonit astăzi de pe faţa pământului şi trebuie să mă ascund de faţa Ta şi să devin un pribeag, un rătăcitor pe pământ, atunci oricine mă va întâlni mă va ucide.

¹⁵ Domnul i-a răspuns:

– Nu va fi aşa; dacă cineva îl va ucide pe Cain, Cain va fi răzbunat de şapte ori.

Domnul a hotărât un semn pentru Cain, pentru ca oricine îl va găsi să nu-l omoare. ¹⁶ Cain a plecat din prezenţa Domnului şi s-a aşezat în ţara Nod^[f], la răsărit de Eden.

Isus, Marele nostru Preot

¹⁴ Aşadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem tare de mărturisirea noastră. ¹⁵ Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de^[a] slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. ¹⁶ Aşadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit.

5 Orice mare preot este ales dintre oameni şi desemnat să-I slujească lui Dumnezeu pentru ei, ca să aducă atât daruri, cât şi jertfe pentru păcate. ² El poate fi blând cu cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că el însuşi este cuprins de slăbiciune. ³ Şi din pricina acestei slăbiciuni el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului. ⁴ Nu el îşi ia această onoare, ci este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron.

⁵ Tot astfel, nici Cristos nu S-a slăvit pe Sine, devenind Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:

⁶ aşa cum spune şi în altă parte:

⁷ El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. ⁸ Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit ⁹ şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, ¹⁰ fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.