Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu[d] este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
arderi de tot întregi;
atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.
Adevăratul post
58 «Strigă tare, nu te opri!
Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă!
Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea
şi Casei lui Iacov – păcatele!
2 Zi de zi ei Mă caută
şi par dornici să cunoască căile Mele,
ca un neam care ar practica dreptatea
şi n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor.
Îmi cer hotărâri drepte
şi par dornici să se apropie de Dumnezeu.
3 ‘De ce când postim Tu nu vezi?
De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’
Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe
şi vă asupriţi toţi lucrătorii.
4 Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi
şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul.
Postind cum faceţi voi azi,
nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi.
5 Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut –
o zi în care omul să se smerească pe sine,
să-şi plece capul ca o trestie
şi să se culce în sac şi cenuşă?
Aceasta numeşti tu post
şi zi plăcută Domnului?
6 Iată postul care-Mi este plăcut:
să dezlegi lanţurile nedreptăţii,
să desfaci legăturile jugului,
să-i eliberezi pe cei asupriţi
şi să zdrobeşti orice jug,
7 să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând,
să le oferi săracilor fără casă un adăpost,
iar când vezi un om gol, să-l acoperi
şi să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine[a].
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorii
şi vindecarea ta va apărea repede;
atunci dreptatea[b] ta va merge înaintea ta,
iar slava Domnului îţi va fi ariergarda.
9 Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;
vei striga după ajutor, iar El va spune: ‘Iată-mă!’
Dacă vei înlătura din mijlocul tău jugul asupririi,
arătarea cu degetul şi vorbirea răutăcioasă,
10 dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând
şi dacă vei sătura nevoile celui sărman,
atunci lumina ta va răsări în întuneric,
iar noaptea ta va fi ca amiaza.
11 Domnul te va călăuzi tot timpul,
îţi va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare
şi-ţi va întări oasele.
Vei fi ca o grădină bine udată
şi ca un izvor de apă,
ale cărui ape nu seacă niciodată.
12 Ai tăi îţi vor rezidi vechile ruine
şi vei ridica din nou temeliile generaţiilor străbune;
vei fi numit: ‘Cel ce drege spărturile zidurilor’,
‘Cel ce restaurează drumurile ca să fie locuite din nou’.
Cel mai mare în Împărăţia Cerurilor
18 Chiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat:
– Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?
2 Isus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 şi le-a zis:
– Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor. 5 Şi oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte. 6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
7 Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.