Old/New Testament

56 Aşa vorbeşte Domnul: „Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine, căci^(A) mântuirea Mea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. ² Ferice de omul care face lucrul acesta şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind^(B) Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă niciun rău! ³ Străinul^(C) care se alipeşte de Domnul să nu zică: ‘Domnul mă va despărţi de poporul Său!’ Şi famenul să nu zică: ‘Iată, eu sunt un copac uscat!’ ” ⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul: „Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu, ⁵ le voi da^(D) în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc^(E) şi un nume mai bun decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. ⁶ Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, ⁷ îi voi aduce^(F) la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile-de-tot^(G) şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci^(H) Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru^(I) toate popoarele.” ⁸ Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care^(J) strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: „Voi^(K) mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.”

Mustrări şi mângâieri

⁹ „Veniţi, toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, toate^(L) fiarele din pădure! ¹⁰ Toţi păzitorii lui sunt orbi^(M), fără pricepere; toţi^(N) sunt nişte câini muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau tolăniţi şi le place să doarmă. ¹¹ Totuşi sunt nişte câini^(O) lacomi, care nu se mai satură^(P). Sunt nişte păstori care nu pot pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere. – ¹² ‘Veniţi – zic ei –, am să caut vin şi ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine^(Q) vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!’ ” –

57 Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii^(R) de bine, şi^(S) nimeni nu ia aminte că din pricina^[a] răutăţii este luat cel neprihănit. ² El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihneşte în culcuşul^(T) lui. ³ Dar voi, apropiaţi-vă încoace, fii^(U) ai vrăjitoarei, sămânţa precurvarului şi a curvei! ⁴ De cine vă bateţi voi joc? Împotriva cui vă deschideţi voi gura larg şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o sămânţă a minciunii, ⁵ care se încălzeşte pentru idoli sub^(V) orice copac verde, care^(W) junghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? ⁶ În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta? ⁷ Pe un munte^(X) înalt şi ridicat îţi faci culcuşul^(Y); tot acolo te sui să aduci jertfe. ⁸ Îţi pui pomenirea în dosul uşii şi uşorilor, căci, departe de Mine, îţi ridici învelitoarea şi te sui în pat, îţi lărgeşti culcuşul şi faci legământ cu ei; îţi place^(Z) legătura cu ei şi iei seama la semnul lor. ⁹ Te duci^(AA) la împărat cu untdelemn, îţi înmulţeşti miresmele, îţi trimiţi solii departe şi te pleci până la Locuinţa morţilor. ¹⁰ Oboseşti mergând şi^(AB) nu zici: „Încetez!” Tot mai găseşti putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. ¹¹ Şi de^(AC) cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu^(AD) tac, şi încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. ¹² Dar acum îţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi! ¹³ Şi atunci să strigi şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. „Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” – ¹⁴ Şi El zice: „Croiţi^(AE), croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!” ¹⁵ Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume^(AF) este sfânt: „Eu^(AG) locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu^(AH) omul zdrobit şi smerit, ca^(AI) să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. ¹⁶ Nu^(AJ) vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care^(AK) le-am făcut. ¹⁷ Din pricina păcatului lăcomiei^(AL) lui M-am^(AM) mâniat şi l-am lovit, M-am^(AN) ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui. ¹⁸ I-am văzut căile, şi totuşi îl voi^(AO) tămădui; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng^(AP) împreună cu el. ¹⁹ Voi pune lauda^(AQ) pe buze: ‘Pace, pace celui^(AR) de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da^(AS) Eu îl voi tămădui!’ ²⁰ Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate linişti şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi mâl. ²¹ Cei răi n-au pace^(AT)”, zice Dumnezeul meu.

Adevăratul post

58 „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! ² În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. ³ ‘La^(AU) ce ne foloseşte să postim – zic ei – dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim^(AV) sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?’ Pentru că – zice Domnul – în ziua postului vostru vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. ⁴ Iată^(AW), postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. ⁵ Oare aceasta^(AX) este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o^(AY) zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să^(AZ) se culce pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? ⁶ Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile^(BA) robiei, dă^(BB) drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; ⁷ împarte-ţi pâinea^(BC) cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă^(BD) vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului^(BE) tău. ⁸ Atunci^(BF) lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava^(BG) Domnului te va însoţi. ⁹ Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: ‘Iată-Mă!’ Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele^(BH) de ocară, ¹⁰ dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua namiaza mare! ¹¹ Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. ¹² Ai tăi vor^(BI) zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit. ¹³ Dacă îţi vei^(BJ) opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, ¹⁴ atunci^(BK) te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui^(BL) pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov”, căci^(BM) gura Domnului a vorbit.

2 Cât^(A) priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi^(B) strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, ² să^(C) nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. ³ Nimeni să^(D) nu vă amăgească în vreun chip, căci nu^(E) va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul^(F) fărădelegii^[a], fiul^(G) pierzării, ⁴ potrivnicul care se^(H) înalţă mai^(I) presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. ⁵ Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? ⁶ Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. ⁷ Căci taina^(J) fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. ⁸ Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe^(K) care Domnul Isus îl va nimici cu^(L) suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea^(M) venirii Sale. ⁹ Arătarea lui se va face prin^(N) puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne^(O) şi puteri mincinoase ¹⁰ şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării^(P), pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. ¹¹ Din această^(Q) pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să^(R) creadă o minciună: ¹² pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au^(S) găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. ¹³ Noi^(T) însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început^(U) Dumnezeu^(V) v-a ales pentru mântuire, în^(W) sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. ¹⁴ Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi^(X) slava Domnului nostru Isus Hristos. ¹⁵ Aşadar, fraţilor, rămâneţi^(Y) tari şi ţineţi învăţăturile^(Z) pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. ¹⁶ Şi Însuşi^(AA) Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care^(AB) ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mângâiere veşnică şi o bună nădejde^(AC), ¹⁷ să vă mângâie inimile şi să^(AD) vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!