Old/New Testament

Prorocie împotriva lui Israel şi a Asiriei

7 S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz^(A), fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Reţin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată, dar n-a putut să-l bată. ² Când au venit şi au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!” a tremurat inima lui Ahaz şi inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. ³ Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieşi înaintea lui Ahaz, tu şi fiul tău Şear-Iaşub^(B), la capătul canalului^(C) de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului, ⁴ şi spune-i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! ⁵ Nu te teme că Siria gândeşte rău împotriva ta şi că Efraim şi fiul lui Remalia zic: ⁶ «Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem şi să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel». ⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa^(D) ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. ⁸ Căci^(E) Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. ⁹ Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă^(F) nu credeţi, nu veţi sta în picioare».’ ” ¹⁰ Domnul a vorbit din nou lui Ahaz şi i-a zis: ¹¹ „Cere^(G) un semn de la Domnul, Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” ¹² Ahaz a răspuns:. „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” ¹³ Isaia a zis atunci: „Ascultaţi totuşi, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiţi răbdarea oamenilor, de mai obosiţi şi pe a Dumnezeului meu? ¹⁴ De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara^(H) va rămâne însărcinată, va naşte un^(I) fiu şi-I va pune numele Emanuel^(J) (Dumnezeu este cu noi). ¹⁵ El va mânca smântână şi miere până va şti să lepede răul şi să aleagă binele. ¹⁶ Dar^(K), înainte ca să ştie copilul să lepede răul şi să aleagă binele, ţara de ai cărei doi^(L) împăraţi te temi tu va fi pustiită.” ¹⁷ Domnul^(M) va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată din ziua când s-a^(N) despărţit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei). ¹⁸ În ziua aceea, Domnul va şuiera^(O) muştelor de la capătul râurilor Egiptului şi albinelor din ţara Asiriei; ¹⁹ ele vor veni şi se vor aşeza toate în vâlcelele pustii şi în crăpăturile stâncilor, pe toate tufişurile şi pe toate imaşurile. ²⁰ În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici^(P) luat cu chirie de dincolo de Râu, şi anume cu împăratul Asiriei, capul şi părul de pe picioare; ba va rade chiar şi barba. ²¹ În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă şi două oi ²² şi vor da un aşa belşug de lapte încât vor mânca smântână, căci cu smântână şi cu miere se vor hrăni toţi cei ce vor rămâne în ţară. ²³ În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viţă, preţuind o mie de sicli de argint, va^(Q) fi lăsat pradă mărăcinilor şi spinilor: ²⁴ vor intra acolo cu săgeţi şi cu arcul, căci toată ţara nu va fi decât mărăcini şi spini. ²⁵ Şi toţi munţii lucraţi cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreieraţi, de frica mărăcinilor şi a spinilor; vor da drumul boilor în ei şi le vor bătători oile.

Prăbuşirea Siriei şi a lui Israel

8 Domnul mi-a zis: „Ia o tablă mare şi scrie^(R) pe ea aşa, ca să se înţeleagă: ‘Grăbeşte-te de prădează, aruncă-te asupra prăzii.’ ² Am luat cu mine nişte martori vrednici de credinţă: pe preotul Urie^(S) şi pe Zaharia, fiul lui Berechia. ³ M-am apropiat de prorociţă. Ea a zămislit şi a născut un fiu. Apoi, Domnul mi-a zis: ‘Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz. (Grăbeşte de prădează, aruncă-te asupra prăzii.)’ ⁴ Căci^(T), înainte ca să ştie copilul să spună: ‘tată’ şi ‘mamă’ se vor lua dinaintea împăratului Asiriei bogăţiile^(U) Damascului şi prada Samariei.” ⁵ Domnul mi-a vorbit iarăşi şi mi-a zis: ⁶ „Pentru că poporul acesta a dispreţuit apele din Siloe^(V), care curg lin, şi s-a bucurat de^(W) Reţin şi de fiul lui Remalia, ⁷ iată, Domnul va trimite împotriva lor apele puternice şi mari ale Râului (Eufrat), adică pe împăratul^(X) Asiriei cu toată puterea lui; pretutindeni el va ieşi din albia lui şi se va vărsa peste malurile lui; ⁸ va pătrunde în Iuda, va da peste maluri, va năvăli şi va^(Y) ajunge până la gât. Iar aripile întinse ale oastei lui vor umple întinderea ţării tale, Emanuele^(Z)! ⁹ Scoateţi strigăte^(AA) de război cât voiţi, popoare, căci tot veţi fi zdrobite; luaţi aminte, toţi cei ce locuiţi departe! Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricât de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. ¹⁰ Faceţi la planuri^(AB) cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi hotărâri cât voiţi, căci^(AC) vor fi fără urmări! Căci^(AD) Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” ¹¹ Aşa mi-a vorbit Domnul când m-a apucat mâna Lui şi m-a înştiinţat să nu umblu pe calea poporului acestuia: ¹² „Nu numiţi uneltire tot ce numeşte poporul^(AE) acesta uneltire şi^(AF) nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! ¹³ Sfinţiţi însă pe^(AG) Domnul oştirilor. De El^(AH) să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. ¹⁴ Şi atunci El^(AI) va fi un locaş sfânt, dar şi o piatră^(AJ) de poticnire, o stâncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! ¹⁵ Mulţi se^(AK) vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor da în laţ şi vor fi prinşi. – ¹⁶ Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei.” ¹⁷ Eu nădăjduiesc în Domnul, care Îşi ascunde^(AL) Faţa de casa lui Iacov. În El îmi pun încrederea^(AM). ¹⁸ Iată^(AN), eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem^(AO) nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului. ¹⁹ Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi^(AP) pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc^(AQ) şi bolborosesc!”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe^(AR) cei morţi pentru cei vii? ²⁰ La^(AS) lege şi la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu^(AT) vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. ²¹ El va pribegi prin ţară apăsat şi flămând şi, când îi va fi foame, se va mânia, şi va huli^(AU) pe Împăratul şi Dumnezeul lui, apoi fie că va ridica ochii în sus, ²² fie că se va^(AV) uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră şi se va vedea izgonit în întuneric^(AW) beznă.

2 Voi^(A) eraţi^(B) morţi în greşelile şi în păcatele voastre ² în^(C) care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul^(D) puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării^(E). ³ Între^(F) ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele^(G) firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram^(H) din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. ⁴ Dar Dumnezeu, care este bogat^(I) în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, ⁵ măcar^(J) că eram morţi în greşelile noastre, ne-a^(K) adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). ⁶ El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti^(L), în Hristos Isus, ⁷ ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea^(M) Lui faţă de noi în Hristos Isus. ⁸ Căci^(N) prin har aţi fost mântuiţi, prin^(O) credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul^(P) lui Dumnezeu. ⁹ Nu^(Q) prin fapte, ca să nu se laude nimeni. ¹⁰ Căci noi suntem lucrarea^(R) Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a^(S) pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. ¹¹ De aceea, voi, care altădată eraţi neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup^(T) de mâna omului, ¹² aduceţi-vă aminte^(U) că în vremea aceea^(V) eraţi fără Hristos, fără^(W) drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele^(X) făgăduinţei, fără^(Y) nădejde şi fără^(Z) Dumnezeu în lume. ¹³ Dar acum^(AA), în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi^(AB), aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. ¹⁴ Căci El^(AC) este pacea noastră, care din doi a^(AD) făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea ¹⁵ şi, în trupul Lui, a înlăturat^(AE) vrăjmăşia^(AF) dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om^(AG) nou, făcând astfel pace, ¹⁶ şi a împăcat^(AH) pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit^(AI) vrăjmăşia. ¹⁷ El a venit astfel^(AJ) să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor^(AK) ce erau aproape. ¹⁸ Căci prin^(AL) El şi unii, şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un^(AM) Duh. ¹⁹ Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni^(AN) cu sfinţii, oameni din casa^(AO) lui Dumnezeu, ²⁰ fiind zidiţi^(AP) pe^(AQ) temelia apostolilor^(AR) şi prorocilor, piatra^(AS) din capul unghiului fiind Isus Hristos. ²¹ În El^(AT) toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu^(AU) sfânt în Domnul. ²² Şi prin^(AV) El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.