²⁰ Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin^(A) faptele Legii, deoarece prin^(B) Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

²⁷ Unde este dar^(A) pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. ²⁸ Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin^(B) credinţă, fără faptele Legii.

² Dacă Avraam a fost socotit neprihănit^(A) prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin^(A) Cel ce cheamă –,

⁶ Şi dacă^(A) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

²⁹ pentru ca^(A) nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. ³⁰ Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune^(B), neprihănire^(C), sfinţire^(D) şi răscumpărare^(E), ³¹ pentru ca, după cum este scris: „Cine^(F) se laudă să se laude în Domnul”.

⁹ El^(A) ne-a mântuit şi ne-a^(B) dat o chemare sfântă, nu^(C) pentru faptele noastre, ci^(D) după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte^(E) de veşnicii,

⁵ El ne-a mântuit nu^(A) pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii^(B) din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,