²⁰ Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin^(A) faptele Legii, deoarece prin^(B) Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.

¹¹ Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin^(A) Cel ce cheamă –,

⁶ Şi dacă^(A) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

¹⁶ Totuşi, fiindcă ştim^(A) că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci^(B) numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin^(C) faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.

⁴ Dar Dumnezeu, care este bogat^(A) în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,

⁸ Căci^(A) prin har aţi fost mântuiţi, prin^(B) credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul^(C) lui Dumnezeu. ⁹ Nu^(D) prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

⁹ El^(A) ne-a mântuit şi ne-a^(B) dat o chemare sfântă, nu^(C) pentru faptele noastre, ci^(D) după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte^(E) de veşnicii,