New Testament in a Year
17 Din Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii[a] bisericii. 18 Când aceştia au venit la el, le-a spus următoarele:
„Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul, 19 slujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor. 20 N-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case, 21 şi mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus. 22 Şi acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo; 23 doar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. 24 Însă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia. 26 De aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor. 27 Căci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu! 28 Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori[b] ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu[c], pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu[d]! 29 Ştiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce[e], care nu cruţă turma; 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite[f], ca să-i tragă pe ucenici după ei. 31 De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi! 32 Iar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi! 33 N-am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine. 35 În toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“
36 După ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat. 37 Toţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult. 38 Căci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.