Book of Common Prayer
Psalmul 70
Pentru dirijor. Al lui David. O aducere-aminte.
1 Binevoieşte, Dumnezeule, de mă izbăveşte!
Doamne, vino degrabă în ajutorul meu!
2 Să se facă de râs şi să rămână de ruşine
cei ce caută să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să fie umiliţi
cei ce-mi doresc răul!
3 Să se întoarcă din pricina ruşinii lor
cei ce zic: „Ha! Ha!“
4 Să tresalte de veselie şi să se bucure în Tine
toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta
să zică mereu: „Mărit să fie Dumnezeu!“
5 Cât despre mine, eu sunt sărman şi lipsit;
Dumnezeule, vino degrabă la mine!
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu!
Doamne, nu întârzia!
Psalmul 71
1 La Tine, Doamne, caut adăpost!
Să nu rămân de ruşine vreodată!
2 În dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi mântuieşte-mă!
3 Fii o stâncă de adăpost pentru mine
la care să pot veni totdeauna!
Porunceşte izbăvirea mea,
căci Tu eşti stânca şi fortăreaţa mea!
4 Dumnezeul meu, scapă-mă din mâna celui rău,
din braţul celui nedrept şi crud!
5 Tu, Stăpânul meu, eşti nădejdea mea!
Domnul este încrederea mea încă din tinereţe!
6 M-am sprijinit pe Tine încă din pântecele mamei mele:
Tu m-ai scos din pântecele mamei mele,
de aceea Ţie Îţi voi aduce lauda mea mereu!
7 Am ajuns ca un semn pentru mulţi,
dar Tu eşti adăpostul meu cel trainic!
8 Gura-mi este plină de lauda Ta;
vorbesc despre splendoarea Ta tot timpul zilei.
9 Nu mă lepăda la bătrâneţe!
Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi,
10 căci duşmanii mei vorbesc despre mine
şi cei ce caută să-mi ia viaţa uneltesc împotriva mea,
11 zicând: „L-a părăsit Dumnezeu!
Urmăriţi-l şi prindeţi-l, căci nu mai are scăpare!“
12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine!
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu!
13 Să piară în ruşine
potrivnicii sufletului meu!
Ocara şi dezonoarea să-i acopere
pe cei ce-mi caută răul!
14 Eu însă voi continua să nădăjduiesc
şi Te voi lăuda tot mai mult!
15 Gura mea va povesti dreptatea Ta
şi mântuirea Ta toată ziua,
chiar dacă nu le cunosc marginile.
16 Voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne Doamne,
voi aminti dreptatea Ta şi numai a Ta!
17 Dumnezeule, m-ai învăţat încă din tinereţea mea,
iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi.
18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân şi cărunt,
până când nu voi vorbi despre puterea Ta generaţiei următoare
şi despre tăria Ta celor ce vor veni.
19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer!
Tu ai înfăptuit lucruri măreţe.
Dumnezeule, cine este ca Tine?
20 Deşi m-ai făcut să văd numeroase şi amare necazuri,
Tu îmi vei da din nou viaţă;
chiar şi din adâncimile pământului
Tu mă vei scoate.
21 Îmi vei mări cinstea
şi mă vei mângâia din nou.
22 Dar şi eu Te voi lăuda cu harfa
pentru credincioşia Ta, Dumnezeul meu!
Îţi voi cânta din liră,
Sfântule al lui Israel!
23 Buzele mele vor răsuna de bucurie când Îţi vor cânta,
şi, asemenea lor, şi sufletul meu pe care l-ai răscumpărat!
24 Limba mea, de asemenea,
va vesti toată ziua dreptatea Ta,
căci cei ce-mi voiau răul
au fost făcuţi de ruşine şi de râs.
Psalmul 74
Un maschil[a] al lui Asaf
1 Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce-Ţi aprinzi mânia împotriva turmei păşunii Tale?
2 Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, pe care ai cumpărat-o în vechime
şi ai răscumpărat-o ca seminţie a moştenirii Tale;
adu-Ţi aminte de muntele Sion, pe care l-ai locuit!
3 Îndreaptă-Ţi paşii spre aceste ruine eterne,
unde duşmanul a prăpădit totul în Lăcaşul cel sfânt!
4 Potrivnicii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
şi-au pus însemnele lor ca semne.
5 Şi-au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6 Şi-au ascuţit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu-le cu lovituri de secure şi de bardă.
7 Au pus foc Lăcaşului Tău,
au întinat locuinţa Numelui Tău!
8 Şi-au zis: „Îi vom prăpădi pe toţi!“,
apoi au dat foc tuturor altarelor lui Dumnezeu din ţară.
9 Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai sunt profeţi
şi nici unul dintre noi nu ştie până când vor dura toate acestea!
10 Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmaşul?
Va defăima duşmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11 De ce Ţi-ai retras mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi pune capăt acestei stări!
12 Dumnezeu este împăratul meu din vechime
şi Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[b].
13 Tu, cu puterea Ta, ai despărţit Marea,
ai zdrobit capetele monstrului Tanin din ape.
14 Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[c]
şi l-ai dat de mâncare poporului din pustietăţi.
15 Tu ai deschis izvoare şi ueduri
şi ai uscat râuri care nu seacă.
16 A Ta este ziua; a Ta este şi noaptea.
Tu ai rânduit luna şi soarele.
17 Tu ai stabilit hotarele pământului,
vara şi iarna Tu le-ai făurit.
18 Adu-Ţi aminte
că duşmanul Te defăimează, Doamne,
şi un popor nebun batjocoreşte Numele Tău.
19 Nu lăsa pradă fiarelor viaţa turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viaţa necăjiţilor Tăi!
20 Ai în vedere legământul,
căci locurile dosnice ale ţării sunt pline
de cuiburi ale violenţei!
21 Fă ca cel asuprit să nu se întoarcă amărât!
Fă ca nevoiaşul şi sărmanul să laude Numele Tău!
22 Ridică-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi aminte de ocările zilnice ale celui nebun!
23 Nu uita glasul duşmanilor Tăi
şi larma potrivnicilor Tăi care sporeşte mereu!
Asasinarea lui Iş-Boşet
4 Când a auzit Iş-Boşet, fiul lui Saul, că Abner a fost ucis în Hebron, i-a pierit curajul, iar întreg Israelul s-a îngrozit. 2 Fiul lui Saul avea două căpetenii peste cetele de prădători. Una se numea Baana, iar cealaltă se numea Recab. Aceştia erau fiii lui Rimon, din Beerot, din seminţia lui Beniamin – Beerot este considerat ca făcând parte din Beniamin 3 deoarece beerotiţii fugiseră la Ghitaim. Ei au locuit acolo ca străini până astăzi.
4 (Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu care era olog de ambele picioare. Acesta era în vârstă de cinci ani când a sosit din Izreel vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan. Doica sa l-a luat şi a fugit cu el, însă în graba ei, copilul a căzut şi a rămas olog. Numele lui era Mefiboşet).
5 Într-o zi, aceşti fii ai lui Rimon din Beerot, Recab şi Baana, au plecat spre casa lui Iş-Boşet şi au sosit acolo în arşiţa zilei, tocmai când acesta se odihnea la prânz. 6 Au pătruns până în interiorul casei ca şi cum ar fi dorit să ia nişte grâu şi l-au înjunghiat în stomac. Apoi Recab şi fratele său, Baana, au reuşit să scape. 7 Ei intraseră în casă, în timp ce acesta era culcat pe pat, în dormitorul său. După ce l-au înjunghiat şi l-au ucis, i-au tăiat capul. Apoi, luându-i capul cu ei, au străbătut Araba[a] toată noaptea. 8 Au adus capul lui Iş-Boşet la David, la Hebron şi i-au zis regelui:
– Iată capul lui Iş-Boşet, fiul lui Saul, duşmanul tău, care a căutat să-ţi ia viaţa. Astăzi, Domnul l-a răzbunat pe stăpânul meu, regele, împotriva lui Saul şi a urmaşilor săi.
9 David însă le-a răspuns lui Recab şi fratelui său, Baana, fiii lui Rimon din Beerot:
– Viu este Domnul, Care m-a izbăvit din toate necazurile, 10 că pe cel care mi-a zis: „Saul este mort!“, crezând că îmi aduce veşti bune, l-am prins şi l-am omorât la Ţiklag. Aceasta a fost răsplata pentru vestea pe care mi-a adus-o. 11 Oare nu voi face cu atât mai mult unor ticăloşi care ucid un om nevinovat în casa şi în patul său? Prin urmare, să nu cer eu sângele lui din mâinile voastre şi să nu vă şterg de pe faţa pământului?
12 David a dat ordin oamenilor săi, iar aceştia i-au ucis. Le-au tăiat mâinile şi picioarele şi le-au atârnat trupurile lângă iazul din Hebron. Capul lui Iş-Boşet însă l-au luat şi l-au înmormântat în mormântul lui Abner din Hebron.
25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. 27 Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.
28 Pavel însă a strigat cu glas tare:
– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!
29 Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. 30 Apoi, conducându-i afară, a zis:
– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?
31 Ei i-au răspuns:
– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!
32 Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. 33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. 34 După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:
– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!
37 Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:
– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani[a], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!
38 Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani 39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.
Isus şi tradiţia bătrânilor
7 Fariseii şi câţiva dintre cărturarii care veniseră de la Ierusalim s-au adunat la El 2 şi i-au văzut pe câţiva dintre ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile „necurate“, adică nespălate. – 3 Căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu-şi spală cu atenţie mâinile,[a] respectând astfel tradiţia bătrânilor[b]. 4 Iar când se întorc de la piaţă, nu mănâncă dacă nu s-au scăldat. Şi mai sunt multe alte lucruri pe care le-au luat să le respecte, cum ar fi: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a vaselor de bronz (şi a paturilor)[c] –
5 Atunci fariseii şi cărturarii L-au întrebat pe Isus:
– De ce ucenicii Tăi nu respectă tradiţia bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile „necurate“?
6 El le-a răspuns:
– Ipocriţilor! Bine a profeţit Isaia despre voi, aşa cum este scris:
„Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
7 Degeaba însă Mi se închină ei,
dând ca învăţături
nişte porunci de-ale oamenilor!“[d]
8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi tradiţia oamenilor[e]!
9 Apoi le-a zis: „Şi aţi respins frumos porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi[f] tradiţia voastră! 10 Căci Moise a zis: «Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta!»[g] şi «Cel ce îşi blestemă tatăl sau mama trebuie să fie pedepsit cu moartea.»[h] 11 Însă voi ziceţi: «Dacă un om spune tatălui său sau mamei sale: ‘Orice ai putea primi de la mine este korban’ – adică este deja închinat ca dar lui Dumnezeu[i] –, 12 pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau mama lui!»[j] 13 Şi anulaţi astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră pe care o răspândiţi! Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“
Lucrurile care-l spurcă pe om
14 Isus a chemat din nou mulţimea şi a zis: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi! 15 Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată spurca, ci ceea ce iese din om, aceea îl spurcă!“ 16 (Dacă cineva are urechi de auzit, să audă!)[k]
17 După ce a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. 18 El le-a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în om din afară nu-l poate spurca, 19 fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?“ A declarat astfel curate toate bucatele.
20 Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. 21 Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile[l], furturile, crimele, 22 adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău[m], blasfemia, mândria şi prostia! 23 Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.