Previous Prev Day Next DayNext

Book of Common Prayer

Daily Old and New Testament readings based on the Book of Common Prayer.
Duration: 861 days
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)
Version
Psalmii 38

Psalmul 38

Un psalm al lui David spre aducere-aminte

Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta
    şi nu mă mai disciplina în furia Ta!
Căci săgeţile Tale m-au străpuns,
    mâna Ta s-a abătut asupra mea.
Din pricina mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,
    nici un os nu mai este întreg din pricina păcatului meu.
Căci fărădelegile mele mă copleşesc, ca o povară grea;
    sunt prea grele pentru mine.

Rănile mele duhnesc, putrezesc,
    şi aceasta numai din pricina nebuniei mele.
Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.
    Toată ziua umblu bocind.
Coapsele-mi sunt pline de arsuri,
    nu mai este nimic sănătos în trupul meu!
Sunt atât de slăbit şi de zdrobit!
    Mă tânguiesc din pricina suspinelor inimii mele.

Stăpâne, ştii toate dorinţele mele,
    iar suspinele mele nu-ţi sunt ascunse!
10 Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,
    nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am!
11 Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,
    cei apropiaţi mie stau deoparte.
12 Cei ce caută să-mi ia viaţa îşi întind cursele;
    cei ce-mi doresc răul pun la cale sfârşitul meu
        şi în fiecare zi urzesc numai înşelătorii.

13 Eu însă nu aud, întocmai ca un surd;
    ca un mut, nu-mi deschid gura!
14 Am ajuns ca omul care nu aude
    şi a cărui gură nu mai are răspuns.
15 Totuşi nădăjduiesc în Tine, Doamne!
    Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!
16 Căci am zis: „Să nu se bucure din pricina mea,
    atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“

17 Chiar acum sunt gata să mă împiedic,
    iar durerea mă însoţeşte mereu.
18 Îmi mărturisesc vina;
    păcatul meu mă frământă.
19 Duşmanii mei sunt mulţi şi plini de viaţă[a]
    şi cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.
20 Cei ce răsplătesc cu rău pentru bine
    mi se opun, când eu urmăresc binele.

21 Nu mă părăsi, Doamne!
    Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu,
    Stăpâne, Mântuirea mea!

Psalmii 119:25-48

25 Sufletul meu este lipit de ţărână:
    înviorează-mă, după Cuvântul Tău!
26 Mi-am cercetat căile şi Tu mi-ai răspuns:
    învaţă-mă orânduirile Tale!
27 Deprinde-mă cu hotărârile Tale
    şi voi cugeta la minunile Tale!
28 Sufletul îmi plânge de întristare:
    ridică-mă, după Cuvântul Tău!
29 Ţine-mă departe de calea înşelăciunii;
    binevoieşte să mă înveţi Legea Ta!
30 Aleg calea credincioşiei;
    accept judecăţile tale.
31 Mă alipesc de mărturiile Tale:
    Doamne, nu mă lăsa să fiu dat de ruşine!
32 Alerg pe calea poruncilor Tale,
    căci Tu dai alinare inimii mele.

33 Învaţă-mă, Doamne, să trăiesc după orânduirile Tale,
    şi le voi respecta până la sfârşitul vieţii!
34 Dă-mi pricepere şi voi respecta Legea Ta,
    o voi păzi din toată inima mea!
35 Condu-mă pe cărarea poruncilor Tale,
    căci în aceasta îmi găsesc plăcerea!
36 Apleacă-mi inima spre mărturiile Tale
    şi nu spre câştigul mârşav!
37 Abate-mi privirea de la vederea lucrurilor deşarte;
    înviorează-mă pe calea Ta![a]
38 Împlineşte-Ţi promisiunea făcută robului Tău
    şi celor ce se tem de Tine!
39 Depărtează de la mine ocara ce mă-nspăimântă,
    căci judecăţile Tale sunt bune!
40 O, cât de mult tânjesc după hotărârile Tale:
    înviorează-mă după dreptatea Ta!

41 Să vină, Doamne, peste mine marea Ta îndurare
    şi mântuirea Ta din pricina promisiunii Tale!
42 Atunci îi voi putea răspunde celui ce mă ocărăşte,
    căci mă încred în Cuvântul Tău.
43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea,
    căci nădăjduiesc în judecăţile Tale!
44 Voi păzi Legea Ta
    întotdeauna şi pentru veci de veci!
45 Voi umbla liber,
    căci caut hotărârile Tale.
46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor
    şi nu mă voi ruşina.
47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale,
    pe care le iubesc.
48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc,
    şi cuget la orânduirile Tale.

Iov 12:1

Răspunsul lui Iov

12 Iov a răspuns:

Iov 14

14 Omul născut din femeie
    are zile puţine,
        dar pline de necaz.
Răsare ca o floare şi se usucă;
    fuge ca o umbră şi nu se mai vede.
Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om?
    Îl[a] chemi Tu la judecată cu Tine?
Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
    Nimeni!
Zilele omului sunt hotărâte.
    Tu cunoşti numărul lunilor lui
        şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur
    să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

Pentru un copac tot mai este nădejde:
    dacă este tăiat, el va răsări din nou
        şi lăstarii lui nu încetează să reapară.
Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ
    şi-i piere trunchiul în ţărână,
la mireasma apei va înmuguri
    şi va da ramuri ca o plantă.
10 Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga;
    omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.
11 După cum apele pier din mare,
    iar râul seacă şi se usucă,
12 tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică,
    cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte,
        nici nu se mai scoală din somnul lui.
13 O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor,
    de m-ai acoperi până Îţi trece mânia
        şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
    În toate zilele trudei mele,
        aş aştepta să-mi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde;
    vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii
    şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;
17 vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac
    şi-mi vei acoperi nedreptatea.
18 Dar aşa cum munţii cad şi se surpă,
    iar stânca e mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră,
    iar torenţii spală pământul,
        tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce;
    îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie,
    dacă sunt înjosiţi, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
    şi suferă doar pentru sine.“

Faptele Apostolilor 12:18-25

18 Când s-a făcut ziuă, s-a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru. 19 Irod l-a căutat şi, pentru că nu l-a găsit, a interogat gărzile şi a poruncit să fie executate. Apoi a plecat din Iudeea în Cezareea şi a rămas o vreme acolo.

Moartea lui Irod

20 Irod era foarte supărat pe cei din Tir şi Sidon. Dar aceştia au venit într-un singur gând la el şi, câştigându-l de partea lor pe Blastus, care era şambelanul[a] regelui, au cerut pace, pentru că ţara lor primea hrană din ţara regelui. 21 Într-o zi hotărâtă[b], Irod s-a îmbrăcat în haina regală, s-a aşezat pe scaunul de judecată şi a ţinut un discurs poporului. 22 Adunarea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“ 23 Imediat l-a lovit un înger al Domnului[c], pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, şi şi-a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.

24 Însă Cuvântul lui Dumnezeu continua să înainteze şi să fie răspândit. 25 Barnabas şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors la[d] Ierusalim, luându-l cu ei pe Ioan, numit şi Marcu.

Ioan 8:47-59

47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!

Isus este înainte de Avraam

48 Iudeii I-au răspuns:

– Nu zicem noi bine că eşti samaritean[a] şi că ai demon?!

49 Isus le-a zis:

– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. 50 Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.

52 Atunci iudeii I-au zis:

– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! 53 Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!

54 Isus le-a răspuns:

– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.

57 Atunci iudeii I-au zis:

– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!

58 Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt[b]!

59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.

Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.