Book of Common Prayer
Psalmul 97
1 Domnul împărăţeşte! Să se înveselească pământul
şi să se bucure ostroavele cele multe!
2 Norii şi negura Îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Său.
3 Înaintea Lui merge focul,
arzându-I duşmanii din preajmă.
4 Fulgerele Lui luminează lumea;
pământul vede şi se cutremură.
5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea Stăpânului întregului pământ.
6 Cerurile vestesc dreptatea Lui
şi toate popoarele văd slava Lui.
7 Sunt făcuţi de ruşine toţi cei ce slujesc chipurilor
şi cei ce se laudă cu idolii.
Toţi zeii să se închine înaintea Lui!
8 Sionul aude şi se bucură,
se veselesc fiicele lui Iuda[a]
din pricina judecăţilor Tale, Doamne!
9 Tu, Doamne, eşti Cel Preaînalt peste întreg pământul;
Tu eşti înălţat mai presus de toţi dumnezeii!
10 Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul!
El păzeşte sufletele credincioşilor Săi
şi îi scapă din mâna celor răi.
11 Lumina este semănată pentru cel drept
şi bucuria pentru cel cu inima dreaptă.
12 Bucuraţi-vă în Domnul, voi, cei drepţi!
Lăudaţi-L, amintindu-vă de sfinţenia Lui!
Psalmul 99
1 Domnul împărăţeşte! Să tremure popoarele!
El tronează deasupra heruvimilor! Să se cutremure pământul!
2 Domnul este mare în Sion;
El este înălţat peste popoare.
3 Lăudaţi Numele Lui cel mare şi înfricoşător:
El este sfânt!
4 Împăratul este puternic şi iubeşte dreptatea.[a]
Tu ai statornicit nepărtinirea;
Tu ai făcut judecată şi dreptate în Iacov[b].
5 Înălţaţi-L pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă înaintea aşternutului[c] picioarelor Sale:
El este sfânt!
6 Moise şi Aaron erau dintre preoţii Săi,
iar Samuel – dintre cei ce-I chemau Numele;
ei L-au chemat pe Domnul
şi El le-a răspuns.
7 Le-a vorbit din stâlpul de nor,
iar ei au păzit mărturiile şi poruncile pe care El le-a dat.
8 Doamne, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns;
ai fost pentru ei[d] un Dumnezeu Care iartă,
dar şi Unul Care te-ai răzbunat pe ei din cauza faptelor lor rele.
9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru,
şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt,
căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!
Psalmul 100
Un psalm de mulţumire
1 Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului!
2 Slujiţi Domnului cu bucurie,
veniţi înaintea Lui cu strigăte de veselie!
3 Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu.
El este Acela Care ne-a întocmit şi ai Lui suntem[e];
suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui!
4 Intraţi pe porţile Lui cu mulţumire
şi în curţile Lui – cu laudă!
Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele!
5 Căci Domnul este bun; în veci ţine îndurarea Lui
şi din neam în neam credincioşia Lui.
Psalmul 94
1 O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, străluceşte Tu!
2 Ridică-Te, Judecător al pământului;
răsplăteşte celor mândri după mândria lor!
3 Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4 Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea se laudă.
5 Asupresc pe poporul Tău, Doamne,
apasă asupra moştenirii Tale.
6 Îi omoară pe văduvă şi pe străin;
îl ucid pe orfan.
7 Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8 Luaţi aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Neghiobilor, când vă veţi deştepta?
9 Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a plăsmuit ochiul?
10 Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învaţă pe om cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile omului;
ştie că sunt zadarnice.
12 Ferice de bărbatul pe care-l disciplinezi Tu, Doamne,
şi pe care-l înveţi din Legea Ta,
13 ca să-l linişteşti în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14 Domnul nu-Şi părăseşte poporul,
nici nu-Şi uită moştenirea!
15 Căci din nou se va face judecată cu dreptate
şi toţi cei cu inima cinstită o vor urma.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi?
Cine va lua poziţie pentru mine împotriva celor ce săvârşesc nelegiuirea?
17 Dacă Domnul nu ar fi ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi culcat în tăcerea morţii.
18 Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19 În mulţimea frământărilor mele lăuntrice,
alinările Tale îmi încântă sufletul.
20 Poate oare un tron corupt să Ţi se alăture,
unul care plăsmuieşte necazul prin decret?
21 Ei uneltesc[a] împotriva sufletului celui drept
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23 El le va răsplăti după nelegiuirea lor
şi-i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[b]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[c],
ca în ziua de la Masa[d], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Naşterea lui Samson
13 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna filistenilor timp de patruzeci de ani.
2 Era un om din Ţora, din clanul daniţilor, al cărui nume era Manoah. Soţia lui nu putea să nască pentru că era stearpă. 3 Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că deşi acum nu poţi să naşti fiindcă eşti stearpă, totuşi vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. 4 Acum, ia seama şi fereşte-te, ca să nu bei nici vin, nici tărie şi să nu mănânci nimic necurat, 5 căci sigur vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi el va fi acela care va începe să elibereze Israelul din mâna filistenilor.“
6 Femeia s-a dus şi i-a istorisit soţului ei, spunându-i: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu. Înfăţişarea Lui era foarte înfricoşătoare, ca înfăţişarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L-am întrebat de unde venea şi nu mi-a dezvăluit care-I este numele. 7 El mi-a zis că voi rămâne însărcinată şi voi naşte un fiu. De aceea nu trebuie să beau nici vin, nici tărie şi nu trebuie să mănânc nimic necurat, fiindcă copilul va fi un nazireu al lui Dumnezeu încă din pântece şi până în ziua morţii lui.“
8 Atunci Manoah s-a rugat Domnului şi I-a zis: „Stăpâne Doamne, Te rog, fă să revină la noi omul lui Dumnezeu, pe care L-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem cu băiatul care se va naşte!“
9 Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah şi Îngerul Domnului a venit din nou la femeie. Ea rămăsese la câmp, iar Manoah, soţul ei, nu era cu ea. 10 Femeia a alergat repede să-i dea de ştire bărbatului ei. Ea i-a zis: „Iată că omul care a venit în acea zi la mine, mi S-a arătat din nou!“
11 Manoah s-a dus repede după soţia sa, iar când a ajuns la omul acela I-a zis:
– Tu eşti omul care i-a vorbit soţiei mele?
El i-a răspuns:
– Eu sunt!
12 Manoah I-a zis:
– Când se vor împlini cuvintele Tale, ce rânduială să ţinem cu băiatul în vederea lucrării lui?
13 Îngerul Domnului i-a răspuns lui Manoah:
– Femeia să se ferească de tot ce i-am spus! 14 Să nu mănânce nimic care vine din viţa-de-vie, să nu bea nici vin, nici tărie şi să nu mănânce nimic necurat. Să păzească tot ce i-am poruncit.
15 Manoah I-a zis Îngerului Domnului:
– Dă-ne voie să Te reţinem ca să-Ţi pregătim un ied.
27 I-au adus şi i-au pus să stea înaintea Sinedriului. Marele preot i-a întrebat 28 zicând:
– (Nu)[a] v-am poruncit răspicat să nu mai daţi învăţătură în Numele acesta? Dar iată că voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi vreţi să aruncaţi peste noi vina pentru sângele Acestui Om!
29 Petru şi ceilalţi apostoli i-au răspuns:
– Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul strămoşilor noştri L-a înviat pe Isus, Cel pe Care voi L-aţi prins şi L-aţi ucis pironindu-L pe lemn[b]! 31 Pe El, Dumnezeu L-a înălţat la dreapta Sa, ca Prinţ şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate! 32 Iar noi suntem martori ai acestor lucruri şi, de asemenea, şi Duhul Sfânt pe Care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El!
33 Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat şi au vrut să-i omoare. 34 Dar un fariseu[c] pe nume Gamaliel[d], un cărturar respectat de tot poporul, s-a ridicat în Sinedriu şi a poruncit ca oamenii să fie scoşi afară puţin. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama ce aveţi de gând să le faceţi acestor oameni! 36 Căci, nu demult, s-a ridicat Teudas, care spunea despre sine că este cineva şi căruia i s-au alăturat aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, iar toţi cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi şi nu s-a ales nimic de ei. 37 După el, pe vremea recensământului[e], s-a ridicat Iuda, galileeanul, şi a tras pe popor după el. Dar şi el a pierit, iar cei ce-l urmaseră au fost împrăştiaţi. 38 Iar acum, eu vă spun: depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, i se va pune capăt, 39 dar dacă este de la Dumnezeu nu-i veţi putea opri pe aceşti oameni! Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!“ 40 Ei au fost convinşi de el. Apoi i-au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Prin urmare, apostolii au plecat dinaintea Sinedriului, bucurându-se că au fost consideraţi vrednici să fie înjosiţi pentru Numele lui Isus. 42 Şi, în fiecare zi, în Templu şi prin case, nu încetau să dea învăţătură şi să ducă vestea bună că Isus este Cristosul.
Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus
22 După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii. Şi stătea acolo cu ei şi boteza[a]. 23 Ioan boteza şi el în Aenon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape, şi oamenii continuau să vină şi să fie botezaţi. 24 Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. 25 Între unii din ucenicii lui Ioan şi un iudeu[b] s-a iscat o controversă cu privire la curăţire. 26 Au venit la Ioan şi i-au zis:
– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai depus mărturie, botează şi toţi se duc la El!
27 Ioan a răspuns:
– Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din cer. 28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Lui.“ 29 Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă şi-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare această bucurie a mea este deplină. 30 El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.[c]
31 Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc şi vorbeşte lucruri de pe pământ[d]. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. 32 El depune mărturie despre ceea ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu primeşte mărturia Lui. 33 Cel ce primeşte mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat[e]. 34 Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu[f] nu-I dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36 Cel ce crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cel ce nu crede în Fiul[g] nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.