Book of Common Prayer
Psalmul 131
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Doamne, inima mea nu este trufaşă,
iar privirile mele nu sunt semeţe;
nu umblu după lucruri prea mari
şi prea măreţe pentru mine.
2 Dimpotrivă, sufletul mi-e potolit şi liniştit,
ca un copil înţărcat lângă mama lui;
da, sufletul îmi este ca un copil înţărcat.
3 Israele, nădăjduieşte în Domnul,
de acum şi până-n veci!
Psalmul 132
Un cântec de pelerinaj
1 Doamne, aminteşte-Ţi de David
şi de toate necazurile lui,
2 de cel ce I-a jurat Domnului,
cel ce I-a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:
3 „Nu voi intra în cortul căminului meu,
nici nu mă voi sui în aşternutul patului meu,
4 nu voi da somn ochilor mei,
nici aţipire pleoapelor mele,
5 până când nu voi găsi un loc pentru Domnul,
un Lăcaş pentru Puternicul lui Iacov“.
6 „Iată, noi am auzit despre el[a] în Efrata
şi l-am găsit pe terenurile împădurite[b].
7 Să mergem la Lăcaşul Lui,
să ne închinăm la picioarele tronului Său!“
8 Ridică-Te, Doamne, şi vino în locul Tău de odihnă,
Tu şi chivotul tăriei Tale!
9 Preoţii Tăi să se îmbrace cu dreptate,
iar credincioşii Tăi să strige de bucurie.
10 Din pricina lui David, robul Tău,
nu-Ţi întoarce faţa de la unsul Tău!
11 Domnul i-a jurat lui David adevărul
şi nu se va răzgândi:
„Îl voi pune pe tronul tău
pe unul dintre urmaşii tăi.
12 Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu
şi mărturiile Mele, pe care îi voi învăţa,
atunci chiar şi fiii lor vor sta pe tronul tău
pentru totdeauna“.
13 Domnul a ales Sionul,
El a dorit să locuiască acolo.
14 „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna.
Aici voi locui, căci l-am dorit.
15 Îi voi binecuvânta din belşug hrana
şi-i voi sătura cu pâine săracii.
16 Îi voi îmbrăca preoţii cu mântuire,
iar credincioşii lui vor striga de bucurie.
17 Acolo îi voi ridica lui David un urmaş[c]
şi-i voi aprinde o candelă unsului Meu.
18 Îi voi îmbrăca duşmanii cu ruşine,
dar pe fruntea lui va străluci coroana.“
Psalmul 133
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Iată ce bine şi ce plăcut este
când fraţii locuiesc împreună în armonie!
2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului,
coborând pe barbă, pe barba lui Aaron,
coborând pe marginea veşmintelor lui.
3 Este ca roua Hermonului,
ca roua coborând pe munţii Sionului,
căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea,
viaţa veşnică.
Psalmul 134
Un cântec de pelerinaj
1 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toţi slujitorii Domnului,
voi care staţi[d] în Casa Domnului în timpul nopţii!
2 Ridicaţi-vă mâinile spre Lăcaşul cel sfânt
şi binecuvântaţi-L pe Domnul!
3 Din Sion să te binecuvânteze Domnul,
Creatorul cerurilor şi al pământului.
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[e] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[f].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Prolog
1 În ţara Uţ, trăia odată un om al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru şi drept; el se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău. 2 I s-au născut şapte fii şi trei fiice. 3 El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari şi un număr mare de slujitori. Era cel mai însemnat om dintre toţi locuitorii Răsăritului. 4 Fiii lui obişnuiau să meargă şi să ţină, pe rând, câte un ospăţ în casa fiecăruia în parte; ei le chemau şi pe cele trei surori ale lor ca să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5 Când se termina câte un şir de ospeţe, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Aşa obişnuia Iov să facă.
Prima încercare a lui Iov
6 Într-o zi, fiii[a] lui Dumnezeu au venit pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Satan[b] a venit şi el în mijlocul lor. 7 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– De unde vii?
Satan i-a răspuns Domnului:
– De la cutreieratul pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.
8 Domnul l-a întrebat pe Satan:
– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău.
9 Atunci Satan I-a răspuns Domnului:
– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai împrejmuit Tu pe el, casa lui şi tot ceea ce are cu ocrotirea Ta? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna acum şi atinge-te de tot ce are şi vei vedea că Te va blestema în faţă.
12 Domnul i-a răspuns lui Satan:
– Iată, îţi dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ţi întinzi mâna!
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.
13 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fiului cel mare, întâiul născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgăriţele păşteau lângă ei, 15 nişte sabeeni[c] s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii, i-a ars de tot. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Nişte caldeeni[d], împărţiţi în trei cete, au năvălit, ţi-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Fiii şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Dintr-odată un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colţuri ale casei şi astfel casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“
20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat 21 şi a zis:
„Gol am ieşit din pântecele mamei mele
şi gol mă voi întoarce în pământ[e]!
Domnul a dat, Domnul a luat,
fie Numele Domnului binecuvântat!“
22 În toate acestea Iov n-a păcătuit, n-a aruncat vina asupra lui Dumnezeu.
Filip şi eunucul etiopian
26 Un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip astfel: „Scoală-te şi du-te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27 Filip s-a sculat şi s-a dus. Şi iată că un eunuc[a] etiopian, înalt oficial al lui Candake[b], regina etiopienilor[c], şi responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28 iar acum se întorcea de acolo, stând în carul lui de călătorie şi citindu-l pe profetul Isaia. 29 Duhul i-a zis lui Filip: „Du-te şi însoţeşte carul acela!“ 30 Filip a alergat către el şi l-a auzit pe eunuc citindu-l pe profetul Isaia.
El l-a întrebat:
– Înţelegi ce citeşti?
31 Acesta i-a răspuns:
– Cum aş putea, dacă nu mă va îndruma cineva?
Şi l-a rugat pe Filip să se suie în car şi să se aşeze lângă el. 32 Pasajul din Scriptură pe care-l citea era acesta:
„Ca o oaie care este dusă la tăiere
şi ca un miel care tace înaintea celui ce-l tunde,
tot aşa nici El nu Şi-a deschis gura.
33 În smerenia Lui, dreptatea I-a fost negată.
Cine va putea vorbi despre generaţia Lui?
Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ!“[d]
34 Eunucul l-a întrebat pe Filip:
– Spune-mi, te rog, despre cine spune profetul aceste lucruri? Despre sine sau despre altcineva?
35 Atunci Filip a luat cuvântul şi, începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit Evanghelia despre Isus. 36 În timp ce călătoreau de-a lungul drumului, au ajuns la o apă. Eunucul a zis:
– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37 (Filip a zis:
– Dacă crezi din toată inima ta, poţi!
El i-a răspuns:
– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!)[e]
38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât şi eunucul, iar Filip l-a botezat. 39 Când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut şi şi-a continuat drumul bucuros. 40 Filip s-a pomenit în Azot şi, călătorind spre Cezareea, a vestit Evanghelia prin toate cetăţile, până când a ajuns acolo.
Isus umblă pe apă
16 Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17 s-au urcat într-o barcă şi s-au dus înspre partea cealaltă a mării, la Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Isus încă nu venise la ei, 18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii[a], L-au văzut pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de barcă şi li s-a făcut frică. 20 El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 21 Atunci ei au fost gata să-L ia în barcă. Şi barca a ajuns imediat la ţărmul spre care se îndreptau.
Isus, Pâinea vieţii
22 În ziua următoare, mulţimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă şi că Isus nu Se suise în barcă cu ucenicii Săi, ci că ucenicii plecaseră singuri. 23 De asemenea, şi alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulţumiri. 24 Când mulţimea a văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înşişi în bărci şi s-au dus la Capernaum, în căutarea lui Isus.
25 Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:
– Rabbi[b], când ai venit aici?
26 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat! 27 Lucraţi nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul Omului! Căci pe El Şi-a pus Dumnezeu Tatăl pecetea!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.