Book of Common Prayer
Psalmul 87
Al korahiţilor. Un psalm. Un cântec.
1 El i-a pus temelia în munţii cei sfinţi.
2 Domnul iubeşte porţile Sionului
mai mult decât oricare altă locuinţă din Iacov.
3 Lucruri slăvite s-au spus despre tine,
cetate a lui Dumnezeu!Sela
4 Voi aminti Rahabul[a] şi Babilonul
ca fiind printre cei ce Mă cunosc
– chiar şi Filistia şi Tirul, alături de Cuş –
şi voi zice: „Acesta a fost născut acolo!“
5 Cât despre Sion se va zice:
„Acesta şi acela au fost născuţi în el.“
şi Însuşi Cel Preaînalt îl va întări.
6 Domnul va scrie în registrul popoarelor:
„Acesta s-a născut acolo.“Sela
7 Cântăreţii şi cei ce joacă spun:
„Toate izvoarele mele sunt în tine!“
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[a].
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7 Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[b] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[c]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
şi maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa[d] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!
Psalmul 136
1 – Daţi laudă Domnului căci este bun!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
2 – Daţi laudă Dumnezeului dumnezeilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
3 – Daţi laudă Stăpânului stăpânilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 – ...singurului Care face mari minuni,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
5 – ...Celui Ce a făcut cerurile cu pricepere,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
6 – ...Celui Ce a întins pământul pe ape,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
7 – ...Celui Ce a făcut luminătorii cei mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
8 – ...soarele, ca să stăpânească ziua,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
9 – ...luna şi stelele, ca să stăpânească noaptea,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
10 – ...Celui Ce a lovit Egiptul prin întâii lor născuţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
11 – ...şi a scos pe Israel din mijlocul lor...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
12 – ...cu mână tare şi cu braţ întins,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
13 – ...Celui Ce a tăiat în două Marea Roşie[a],...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
14 – ...l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
15 – ...şi l-a scăpat de Faraon şi de armata acestuia în Marea Roşie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
16 – ...Celui Ce Şi-a călăuzit poporul prin pustie,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
17 – ...Celui Ce a lovit regi mari,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
18 – ...Celui Ce a omorât regi puternici,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
19 – ...pe Sihon, regele amoriţilor,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
20 – ...pe Og, regele Başanului,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
21 – ...şi le-a dat ţara lor de moştenire,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
22 – ...de moştenire lui Israel, robul Lui,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
23 – ...pe Cel Ce Şi-a amintit de noi când eram umiliţi...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
24 – ...şi ne-a scăpat de asupritorii noştri,...
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
25 – ...pe Cel Ce dă hrană fiecărei făpturi.
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
26 – Daţi laudă Dumnezeului cerurilor!
– Căci în veac ţine îndurarea Lui!
4 Apoi El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la cei din Casa lui Israel şi spune-le cuvintele Mele! 5 Căci nu eşti trimis la un popor cu o vorbire neînţeleasă şi cu o limbă greoaie, ci la Casa lui Israel. 6 Nu te trimit la popoare multe, cu vorbirea neînţeleasă şi cu limba greoaie, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Cu siguranţă, dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta. 7 Cei din Casa lui Israel însă nu vor dori să te asculte, deoarece nu doresc să Mă asculte pe Mine. Căci toţi cei din Casa lui Israel au fruntea tare şi inima împietrită. 8 Iată, voi face faţa ta la fel de tare ca feţele lor şi fruntea ta – la fel de tare ca frunţile lor. 9 Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât cremenea. Nu te teme de ei şi nu te înspăimânta de feţele lor, căci sunt o Casă răzvrătită!“
10 El a continuat: „Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun. 11 Mergi de îndată la cei exilaţi din poporul tău! Vorbeşte-le şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: «Aşa vorbeşte Stăpânul Domn!»“
12 Duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea un sunet ca vuietul unui mare cutremur: „Binecuvântată fie slava Domnului din Lăcaşul Lui!“[a] 13 Acest vuiet, ca cel al unui mare cutremur, era vuietul făcut de aripile fiinţelor atunci când se atingeau una de cealaltă şi vuietul roţilor din apropierea lor. 14 Când m-a ridicat Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios în duhul meu, iar mâna Domnului apăsa tare asupra mea. 15 Am ajuns la exilaţii din Tel-Abib, la cei ce locuiau lângă râul Chebar. Acolo unde locuiau, am stat înmărmurit printre ei timp de şapte zile.
Ezechiel, străjer peste Israel
16 La sfârşitul celor şapte zile, Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: 17 „Fiul omului, te-am pus străjer peste cei din Casa lui Israel. Când vei auzi vreun cuvânt din gura Mea, să-i avertizezi din partea Mea!
7 El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. 8 Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit 9 şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, 10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Avertizare împotriva apostaziei
11 Cu privire la aceasta avem multe să vă spunem, dar este greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la pricepere. 12 De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu; aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. 13 Oricine se hrăneşte cu lapte nu este obişnuit cu învăţătura despre dreptate, pentru că este copil. 14 Însă hrana tare este pentru cei maturi, care, prin practică, şi-au antrenat capacitatea de înţelegere pentru a distinge binele de rău.
Ucenicii nu pot vindeca un copil demonizat
37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulţime de oameni L-a întâmpinat pe Isus. 38 Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat:
– Învăţătorule, Te rog să priveşti cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39 Un duh îl apucă dintr-odată şi imediat el începe să strige; duhul îi provoacă convulsii şi spume la gură şi cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, dar n-au putut!
41 Isus a răspuns:
– O, generaţie necredincioasă şi pervertită! Până când voi mai fi cu voi şi vă voi mai suferi? Adu-l aici pe fiul tău!
42 Chiar în timp ce venea, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii. Dar Isus a poruncit duhului necurat, l-a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 43 Toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.
Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa
În timp ce toţi se mirau de tot ceea ce făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 44 „Ascultaţi cu atenţie aceste cuvinte: Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor.“ 45 Ei însă n-au priceput aceste vorbe, pentru că înţelesul lor era ascuns de ei, ca să nu le înţeleagă; şi se temeau să-L întrebe despre lucrul acesta.
Cine este cel mai mare?
46 Apoi s-a iscat o ceartă între ei cu privire la cine este cel mai mare dintre ei. 47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaş, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a zis: „Oricine primeşte acest copilaş în Numele meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toţi, acela este cel mai mare.“
De partea lui Isus
49 Ioan a zis:
– Stăpâne, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.
50 Isus i-a răspuns:
– Nu-l opriţi, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.