Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
36 În Iafo era o ucenică, pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“ (sau Dorca)[a]. Viaţa ei era plină de fapte bune şi de milosteniile pe care le făcea. 37 În zilele acelea, ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Au spălat-o şi au pus-o în camera de sus. 38 Lida este aproape de Iafo; prin urmare, când au auzit că Petru este în Lida[b], ucenicii au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Nu ezita să vii până la noi!“ 39 Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus. Toate văduvele au venit lângă el, plângând şi arătându-i tunicile şi hainele pe care le făcea Dorca pe când era cu ele. 40 Petru i-a scos afară pe toţi, a îngenuncheat şi s-a rugat; apoi s-a întors spre trup şi a zis: „Tabita, scoală-te!“ Ea a deschis ochii şi, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o; apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a înfăţişat-o vie. 42 Acest fapt a devenit cunoscut prin tot Iafo şi mulţi au crezut în Domnul. 43 Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
Marea mulţime în robe albe
9 După toate acestea, m-am uitat şi iată că era o mare mulţime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, seminţiile, popoarele şi limbile. Stăteau înaintea tronului şi înaintea Mielului, erau îmbrăcaţi în robe albe şi aveau ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Care şade pe tron,
şi a Mielului!“
11 Toţi îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe vii. Ei au căzut cu feţele la pământ înaintea tronului şi I s-au închinat lui Dumnezeu, 12 spunând:
„Amin! Lauda şi slava,
înţelepciunea şi mulţumirea,
onoarea, puterea şi tăria
să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“
13 Unul dintre bătrâni m-a întrebat:
– Cine sunt aceştia îmbrăcaţi în robe albe şi de unde au venit?
14 I-am răspuns:
– Domnule, tu ştii!
El mi-a zis:
– Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare;
ei şi-au spălat hainele
şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
şi I se închină zi şi noapte, în Templul Lui;
iar Cel Ce şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete
şi nu va mai cădea peste ei arşiţa soarelui,
nici vreo altă căldură arzătoare,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii,
iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.
Necredinţa iudeilor
22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului[a]. Era iarnă. 23 Isus se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis:
– Până când ne mai ţii sufletul în încordare? Dacă Tu eşti Cristosul, spune-ne-o deschis!
25 Isus le-a răspuns:
– V-am spus, dar nu credeţi! Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele depun mărturie despre Mine. 26 Însă voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi din oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi în veac nu vor pieri; şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu şi Tatăl una suntem.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.