Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Convertirea lui Saul

9 Între timp însă, Saul încă sufla ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot ² şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i-ar găsi pe unii care sunt adepţi ai Căii^[a], atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. ³ În timp ce era pe drum şi se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer. ⁴ El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea:

– Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?

⁵ El a întrebat:

– Cine eşti, Doamne^[b]?

Isus i-a răspuns:

– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuţi! ⁶ Ridică-te^[c], intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci! .

⁷ Bărbaţii care-l însoţeau în călătorie s-au oprit amuţiţi; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. ⁸ Saul s-a sculat de la pământ şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Prin urmare, l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. ⁹ Timp de trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

¹⁰ În Damasc era un ucenic pe nume Ananias. Domnul i-a vorbit într-o viziune:

– Ananias!

– Iată-mă, Doamne! a răspuns el.

¹¹ Domnul i-a zis:

– Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum el se roagă ¹² şi a văzut într-o viziune un om pe nume Ananias, intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea!

¹³ Ananias I-a răspuns:

– Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care omul acesta le-a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim. ¹⁴ Chiar şi aici are autoritate din partea conducătorilor preoţilor să-i lege pe toţi cei ce cheamă Numele Tău!

¹⁵ Dar Domnul i-a zis:

– Du-te, pentru că el este un vas al Meu pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor şi regilor lor, cât şi înaintea fiilor lui Israel! ¹⁶ Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu!

¹⁷ Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul şi, punându-şi mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să-ţi recapeţi vederea şi să fii umplut de Duhul Sfânt!“ ¹⁸ Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Apoi s-a ridicat, a fost botezat ¹⁹ şi, după ce a mâncat ceva, i-au revenit puterile.

Saul, în Damasc şi Ierusalim

Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc ²⁰ şi imediat a început să predice în sinagogi despre Isus, şi anume că El este Fiul lui Dumnezeu.

Psalmul 30

Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.

¹¹ M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al fiinţelor vii şi al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi de o mie de ori o mie^[a]. ¹² Ei spuneau cu glas puternic:

¹³ Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice făptură ce se află în aceste locuri, am auzit-o zicând:

¹⁴ Şi cele patru fiinţe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.

Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei

21 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei^[a]. Li S-a arătat astfel: ² Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“^[b] –, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună. ³ Simon Petru le-a zis:

– Mă duc să pescuiesc!

Ei i-au răspuns:

– Venim şi noi cu tine!

Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.

⁴ Când se făcuse deja dimineaţă, Isus stătea pe ţărm. Ucenicii însă nu ştiau că este Isus. ⁵ El le-a zis:

– Copilaşi, nu aveţi ceva peşte de mâncare?

– Nu! I-au răspuns ei.

⁶ El le-a zis:

– Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!

L-au aruncat şi nu l-au mai putut trage din cauza mulţimii peştilor.

⁷ Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus^[c] i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru şi-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, căci nu era departe de ţărm, doar cam la două sute de coţi^[d]. ⁹ Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!“ ¹¹ Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; însă, cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt.

¹² Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul. ¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele. ¹⁴ Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morţi.

Isus şi Petru

¹⁵ După ce au luat micul dejun, Isus l-a întrebat pe Simon Petru:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?

El I-a răspuns:

– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Paşte mieii Mei!

¹⁶ L-a întrebat din nou, a doua oară:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?

El I-a răspuns:

– Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Păstoreşte oile Mele!

¹⁷ L-a întrebat a treia oară:

– Simon, fiul lui Ioan, Mă iubeşti?

Petru s-a întristat pentru că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?“ şi I-a răspuns:

– Doamne, Tu le ştii pe toate, Tu ştii că Te iubesc!

Isus i-a zis:

– Paşte oile Mele! ¹⁸ Adevărat, adevărat îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, tu însuţi te încingeai şi te duceai unde voiai; însă când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altcineva te va încinge şi te va duce unde nu vei voi!

¹⁹ A spus acestea ca să arate cu ce fel de moarte Îl va proslăvi Petru pe Dumnezeu.

Apoi i-a zis:

– Urmează-Mă!