Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
CARTEA A PATRA
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru
generaţii la rând.
2 Înainte ca să se fi născut munţii,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul şi lumea,
din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână,
spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopţii[a].
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa.
6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute,
aşa încât seara este veştejită şi se usucă.
7 Suntem mistuiţi de mânia Ta
şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta
şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt.
10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci,
cei mai mulţi dintre ei sunt[b] numai necaz şi trudă,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaşte însă tăria mâniei Tale
şi teama pe care o insuflă furia Ta?[c]
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi?
Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit
şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
şi maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoinţa[d] Stăpânului, Dumnezeul nostru.
Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre!
Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!
Toiagul lui Aaron înfloreşte
17 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Vorbeşte-le israeliţilor şi ia de la ei câte un toiag, ţinând cont de familiile lor, adică douăsprezece toiege de la toţi conducătorii, potrivit familiilor lor. Scrie numele fiecărui om pe toiagul său 3 şi scrie numele lui Aaron pe toiagul lui Levi. Să fie câte un toiag de la fiecare căpetenie a familiei lui. 4 Pune-le în Cortul Întâlnirii, înaintea Mărturiei, acolo unde mă întâlnesc cu voi. 5 Toiagul bărbatului pe care îl voi alege va înflori; aşa voi pune capăt cârtirilor israeliţilor împotriva voastră.“
6 Moise le-a vorbit israeliţilor şi fiecare dintre conducătorii lor i-a dat toiagul, câte unul de fiecare conducător, potrivit familiilor lor, adică douăsprezece toiege; toiagul lui Aaron era între ale lor. 7 Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în Cortul Mărturiei.
8 A doua zi Moise a intrat în Cortul Mărturiei şi iată că toiagul lui Aaron, al casei lui Levi, înverzise, înmugurise, înflorise şi avea migdale coapte. 9 Atunci Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a adus înaintea tuturor israeliţilor. Ei s-au uitat şi fiecare şi-a luat toiagul.
10 Domnul i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Mărturiei; să fie păstrat ca un semn pentru răzvrătiţi ca să se pună astfel capăt cârtirilor lor împotriva Mea şi să nu moară.“ 11 Moise a făcut întocmai; el a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.
Ziua Domnului
3 Preaiubiţilor, aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu. În amândouă încerc să vă trezesc mintea sinceră prin a vă atenţiona 2 că trebuie să vă amintiţi de cuvintele spuse mai înainte de sfinţii profeţi şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, care v-a fost spusă prin apostoli. 3 Înainte de toate, trebuie să ştiţi că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori plini de batjocură, care vor umbla după poftele lor 4 şi vor zice: „Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit strămoşii noştri, toate rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei!“ 5 Ei înadins ignoră faptul că prin Cuvântul lui Dumnezeu au existat ceruri cu mult timp în urmă, precum şi un pământ scos din apă şi întreţinut prin apă 6 şi că lumea de atunci a fost distrusă tot prin ele, când a fost inundată de apă. 7 Însă cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc prin acelaşi Cuvânt, fiind ţinute până în ziua judecăţii şi a distrugerii oamenilor neevlavioşi.
8 Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! 9 Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă. 10 Ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cereşti[a] vor fi distruse prin ardere, iar pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite[b].
11 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, 12 aşteptând şi grăbind venirea[c] zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere. 13 Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea.
14 De aceea, preaiubiţilor, în timp ce aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină! 15 Consideraţi răbdarea Domnului nostru ca fiind mântuire, aşa cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea care i-a fost dată, 16 căci aşa face în toate scrisorile lui, când vorbeşte despre aceste lucruri. În ele sunt lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le interpretează greşit, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor distrugere. 17 Voi deci, preaiubiţilor, pentru că ştiţi mai dinainte aceste lucruri, păziţi-vă, ca să nu fiţi duşi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să cădeţi din fermitatea voastră, 18 ci creşteţi în harul şi în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos! A Lui să fie slava acum şi în ziua veşniciei! Amin.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.