Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 35
Al lui David
1 Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine!
Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!
2 Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză!
Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!
3 Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea
pentru prigonitorii mei![a]
Grăieşte sufletului meu:
„Eu sunt mântuirea ta!“
4 Să fie ruşinaţi şi umiliţi
cei ce caută să-mi ia viaţa;
să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine
cei ce-mi plănuiau răul!
5 Să fie ca pleava luată de vânt
şi să-i izgonească îngerul Domnului!
6 Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea,
iar îngerul Domnului să-i urmărească!
7 Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ,
fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8 De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate
şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine;
să cadă în el în timpul prăpădului.
9 Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
mă voi veseli de mântuirea Lui.
10 Întreaga-mi fiinţă va exclama:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“
Scrisorile lui Ieremia către exilaţi
29 Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o din Ierusalim rămăşiţei bătrânilor din exil, preoţilor, profeţilor şi întregului popor pe care Nebucadneţar îl dusese în captivitate din Ierusalim în Babilon, 2 după ce regele Iehoiachin[a], regina mamă, eunucii dregători, conducătorii lui Iuda şi ai Ierusalimului, tâmplarii şi fierarii au părăsit Ierusalimul. 3 Le-a trimis-o prin mâna lui Elasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Zedechia, regele lui Iuda, îi trimisese la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Scrisoarea cuprindea următoarele:
4 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi exilaţii pe care i-am dus în captivitate din Ierusalim în Babilon: 5 «Zidiţi case şi locuiţi-le! Plantaţi grădini şi mâncaţi-le roadele!
6 Luaţi-vă soţii şi faceţi fii şi fiice! Găsiţi soţii pentru fiii voştri şi daţi-vă fetele în căsătorie ca şi ele să poată avea fii şi fiice! Înmulţiţi-vă în locul unde sunteţi şi nu vă împuţinaţi! 7 Căutaţi pacea pentru cetatea în care v-am dus în captivitate şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, căci de bunăstarea ei depinde şi bunăstarea voastră!»
8 Căci aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Să nu vă lăsaţi înşelaţi de profeţii care sunt în mijlocul vostru şi de ghicitorii voştri şi să nu ascultaţi de visele pe care voi îi încurajaţi să le viseze. 9 Ei vă profeţesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, zice Domnul.»
10 Aşa vorbeşte Domnul: «Când se vor împlini şaptezeci de ani ai Babilonului, voi veni la voi şi Îmi voi împlini faţă de voi promisiunea Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. 11 Căci Eu cunosc planurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, planuri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. 12 Mă veţi chema şi veţi veni să vă rugaţi Mie, iar Eu vă voi asculta. 13 Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta din toată inima. 14 Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul, şi-i voi aduce înapoi pe captivii voştri. Vă voi aduna din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în captivitate.»
Isus vindecă un demoniac
5 Au ajuns de cealaltă parte a mării, în ţinutul gherasenilor[a]. 2 Când a coborât Isus din barcă, L-a întâlnit imediat un om care ieşea din morminte şi care era stăpânit de un duh necurat. 3 Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat nici chiar cu un lanţ. 4 Fusese de multe ori legat cu lanţuri şi cu cătuşe, dar rupsese lanţurile şi sfărâmase cătuşele şi nimeni nu-l putea stăpâni. 5 Toată noaptea şi toată ziua era prin morminte sau prin munţi, urlând şi tăindu-se cu pietre. 6 Când L-a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat 7 şi a strigat cu glas tare:
– Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului cel Preaînalt? Jură-mi pe Dumnezeu că nu mă vei chinui!
8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din acest om!“
9 Isus l-a întrebat:
– Care-ţi este numele?
– Numele meu este „Legiune“[b], pentru că suntem mulţi, I-a răspuns el.
10 Şi Îl ruga mult pe Isus să nu-l trimită afară din ţinutul acela.[c]
11 Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12 Duhurile necurate L-au rugat pe Isus:
– Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!
13 Şi El le-a dat voie. Duhurile necurate au ieşit din om şi au intrat în porci. Atunci turma, în jur de două mii de porci, s-a repezit pe râpă în jos, în mare, şi s-a înecat în mare.
14 Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi în cătune. Şi oamenii au venit să vadă ce s-a întâmplat. 15 Când au ajuns la Isus şi l-au văzut pe cel care fusese demoniac şi avusese în el legiunea de duhuri necurate, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, s-au înspăimântat. 16 Cei ce văzuseră ce s-a întâmplat cu cel demoniac şi cu porcii le-au povestit totul. 17 Atunci ei au început să-L roage pe Isus să plece din regiunea lor.
18 În timp ce Isus se suia în barcă, cel ce fusese demoniac Îl ruga să-l lase să rămână cu El, 19 dar Isus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te acasă, la ai tăi, şi povesteşte-le cât de mult a făcut Domnul pentru tine şi cum a avut milă de tine!“[d] 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapolis[e] cât de mult făcuse Isus pentru el. Şi toţi se minunau.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.