Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 125
Un cântec de pelerinaj
1 Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion
care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.
2 Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului,
aşa este Domnul împrejurul poporului Său
de acum şi până-n veci.
3 Toiagul celui rău nu va stăpâni
partea celor drepţi,
pentru ca cei drepţi să nu-şi întindă mâinile
spre nedreptate.
4 Fă bine, Doamne, celor buni
şi celor drepţi în inimile lor!
5 Cât despre cei care se întorc la căile lor sucite,
Domnul îi va îndepărta ca pe făcătorii de rele.
Pacea să fie peste Israel!
9 După ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei:
– Spune-mi ce pot să fac pentru tine înainte de a fi luat de la tine?
– Te rog, aş vrea să-mi revină o îndoită măsură din duhul tău, i-a zis Elisei.
10 Ilie i-a răspuns:
– Ai cerut un lucru greu, dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de lângă tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.
11 Şi în timp ce mergeau şi vorbeau unul cu altul, un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două. 13 Apoi a ridicat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, s-a întors şi a stat pe malul Iordanului. 14 După ce a luat mantaua pe care o lăsase Ilie să cadă, a lovit cu ea apele şi a zis: „Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi de îndată ce a lovit apele, ele s-au despărţit într-o parte şi într-alta, şi Elisei a trecut dincolo. 15 Când au văzut lucrul acesta, profeţii care erau în faţa Ierihonului au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei!“ I-au ieşit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ. 16 Ei i-au zis:
– Între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni curajoşi. Îngăduie-le, te rugăm, să-l caute pe stăpânul tău. Poate că Duhul Domnului l-a dus şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale.
– Să nu-i trimiteţi, le-a răspuns el.
17 Însă ei au stăruit până când acesta, stânjenit, le-a zis:
– Trimiteţi-i!
I-au trimis deci pe cei cincizeci de oameni care l-au căutat timp de trei zile fără să-l găsească. 18 Elisei îi aştepta la Ierihon şi când s-au întors la el, le-a zis:
– Nu v-am spus să nu vă duceţi?
Vindecarea apelor de la Ierihon
19 După aceea, bărbaţii din cetate i-au zis lui Elisei:
– Stăpâne, după cum vezi, aşezarea cetăţii este bună, dar apele sunt rele şi pământul este sterp.
20 – Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el, le-a zis el.
Şi ei i-au adus. 21 Apoi Elisei s-a dus la izvorul apelor, a aruncat în el sare şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Vindec aceste ape şi niciodată nu vor mai cauza moartea, nici nu vor mai face pământul neroditor!»“ 22 Şi apele au rămas vindecate până în ziua de azi, potrivit cuvântului rostit de Elisei.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi conducătorii voştri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ceea ce prevestise prin gura tuturor profeţilor, şi anume că Cristosul Său urma să sufere. 19 Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, 20 ca să vină din prezenţa Domnului vremuri de înviorare[a], şi El să-L trimită pe Cel pe Care L-a rânduit pentru voi, pe Cristos Isus, 21 pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremurile restaurării tuturor lucrurilor, fapt despre care Dumnezeu a vorbit încă din vechime prin gura sfinţilor Săi profeţi. 22 Căci Moise a zis: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet asemenea mie. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune! 23 Dacă cineva nu va asculta de Acel Profet va fi nimicit din popor.»[b] 24 De asemenea, toţi profeţii, de la Samuel şi până la toţi ceilalţi care au vorbit după el, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu strămoşii voştri, când i-a spus lui Avraam: «Prin sămânţa ta[c] vor fi binecuvântate toate neamurile[d] pământului!»[e] 26 Când Dumnezeu L-a ridicat pe Slujitorul Său, L-a trimis mai întâi la voi ca să vă binecuvânteze, întorcându-vă pe fiecare de la nelegiuirile voastre.“
Petru şi Ioan în faţa Sinedriului
4 În timp ce Petru şi Ioan vorbeau poporului, au venit la ei preoţii, comandantul gărzii Templului şi saducheii[f], 2 foarte supăraţi de faptul că ei dădeau învăţătură poporului şi vesteau în Isus învierea dintre cei morţi. 3 Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în închisoare până în ziua următoare, căci era deja seară. 4 Însă mulţi dintre cei ce auziseră cuvântarea au crezut, şi numărul bărbaţilor a ajuns la aproape cinci mii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.