Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

¹ Când Domnul i-a întors acasă pe captivii^[a] Sionului,
    parcă visam.
² Atunci gura ni s-a umplut de râsete
    şi limba noastră – de strigăte de bucurie;
atunci se spunea printre neamuri:
    „Domnul a făcut lucruri mari cu ei!“
³ Domnul a făcut lucruri mari pentru noi,
    de aceea noi suntem bucuroşi.

⁴ Întoarce-i acasă, Doamne, pe captivii noştri,
    ca pe nişte torente din Neghev.
⁵ Cei ce seamănă cu lacrimi,
    vor secera cu strigăte de bucurie.
⁶ Cel ce merge plângând,
    ducându-şi traista cu sămânţă,
va veni acasă cu strigăte de bucurie,
    ducându-şi snopii.

² – Doamne, am auzit de faima Ta!
    Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă!
Lucrează şi în cursul acestor ani^[a]!
    Fă-le cunoscute şi odată cu trecerea acestor ani^[b]!
        Dar, la mânie, adu-Ţi aminte de îndurare!

³ Dumnezeu vine^[c] din Teman
    şi Cel Sfânt – din muntele Paran.Sela^[d]
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
    iar lauda Lui umple pământul.
⁴ Strălucirea Lui este ca lumina
    şi din mâna Lui ies raze;
        acolo îi este ascunsă puterea.
⁵ Înaintea Lui merge molima,
    iar flacăra calcă pe urmele Sale.
⁶ El se opreşte şi măsoară^[e] pământul;
    se uită şi face popoarele să tremure.
Munţii cei trainici se sfărâmă,
    iar dealurile cele vechi se pleacă.
        Cărările Lui sunt veşnice.