Old/New Testament

¹ Prorocia lui Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom^(A): „Noi am auzit o veste^(B) din partea Domnului şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: ‘Sculaţi-vă să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!’ ² Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit. ³ Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor^(C) şi domneşti în înălţime, de aceea tu zici^(D) în tine însuţi: ‘Cine mă va arunca la pământ?’ ⁴ Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus^(E) ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul^(F) între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul. ⁵ Dacă ar fi intrat^(G) la tine nişte hoţi sau nişte tâlhari de noapte – cum eşti de pustiit! –, ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat^(H) ei niciun strugure pe urmă? ⁶ Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile! ⁷ Toţi cei uniţi^(I) cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă^(J)! ⁸ Oare, zice Domnul, nu^(K) voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom şi priceperea din muntele lui Esau? ⁹ Vitejii^(L) tăi, Temane^(M), se vor înspăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel. ¹⁰ Din pricina silniciei^(N) făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei fi nimicit cu desăvârşire^(O) pentru totdeauna. ¹¹ Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui şi aruncau sorţul^(P) asupra Ierusalimului şi tu erai atunci ca unul din ei! ¹² Nu trebuia să te uiţi mulţumit^(Q) la ziua fratelui tău, în ziua^(R) nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri^(S) de copiii lui Iuda în ziua pieirii lor şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie în ziua strâmtorării! ¹³ Nici nu trebuia să intri pe porţile poporului Meu în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui în ziua prăpădului lui şi nu trebuia să pui mâna pe bogăţiile lui în ziua prăpădului lui! ¹⁴ Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului lui! ¹⁵ Căci ziua Domnului este aproape^(T) pentru toate neamurile. Cum^(U) ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău. ¹⁶ Căci, după cum aţi băut^(V) paharul mâniei voi, cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată. ¹⁷ Dar^(W) mântuirea^(X) va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile. ¹⁸ Casa lui Iacov va fi^(Y) un foc şi casa lui Iosif, o flacără, dar casa lui Esau va fi miriştea pe care o vor aprinde şi o vor mistui, şi nu va mai rămâne niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit! ¹⁹ Cei de la miazăzi vor stăpâni^(Z) muntele lui Esau şi cei din câmpie^(AA), ţara filistenilor; vor stăpâni şi ţinutul lui Efraim şi al Samariei, şi Beniamin va stăpâni Galaadul. ²⁰ Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel vor stăpâni ţara canaaniţilor până la^(AB) Sarepta şi prinşii de război ai Ierusalimului, care sunt la Sefarad, vor stăpâni^(AC) cetăţile de miazăzi. ²¹ Izbăvitorii^(AD) se vor sui pe muntele Sionului ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia^(AE) va fi a Domnului.”

9 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi^(A) am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii^(B) Adâncului ² şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a^(C) ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. ³ Din fum au ieşit nişte lăcuste^(D) pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca^(E) puterea pe care o au scorpiile pământului. ⁴ Li s-a zis să^(F) nu vatăme iarba^(G) pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea^(H) lui Dumnezeu. ⁵ Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci^(I) să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. ⁶ În acele zile, oamenii vor căuta^(J) moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. ⁷ Lăcustele acelea semănau^(K) cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe^(L) capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele^(M) lor semănau cu nişte feţe de oameni. ⁸ Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii^(N) lor erau ca dinţii de lei. ⁹ Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca^(O) vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. ¹⁰ Aveau^(P) nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. ¹¹ Peste ele aveau ca împărat^(Q) pe îngerul^(R) Adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. ¹² Cea dintâi^(S) nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. ¹³ Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu ¹⁴ şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la^(T) râul cel mare Eufrat!” ¹⁵ Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. ¹⁶ Oştirea^(U) lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi^(V); le-am^(W) auzit numărul. ¹⁷ Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele^(X) cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. ¹⁸ A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. ¹⁹ Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile^(Y) lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. ²⁰ Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu^(Z) s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor^(AA) şi idolilor^(AB) de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. ²¹ Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile^(AC) lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.