Old/New Testament
Iosif, în Egipt
39 Iosif a fost dus în Egipt, şi Potifar(A), dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat(B) de la ismaeliţii care-l aduseseră acolo. 2 Domnul(C) a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea(D) să-i meargă bine ori de ce se apuca. 4 Iosif(E) a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste(F) casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea. 5 De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat(G) casa egipteanului din pricina lui Iosif, şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. 6 Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură(H) şi plăcut la chip.
Fecioria lui Iosif
7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te(I) cu mine!” 8 El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. 9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum(J) aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc(K) împotriva lui Dumnezeu?” 10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreune cu ea. 11 Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei, 12 ea(L) l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă. 13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară, 14 a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare. 15 Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” 16 Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. 17 Atunci i-a vorbit(M) astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine. 18 Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.” 19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat(N) foarte tare. 20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat(O) în temniţă(P) în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului, şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.
Iosif, în temniţă
21 Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el. L-a făcut(Q) să capete trecere înaintea mai-marelui temniţei. 22 Şi mai-marele temniţei a pus(R) sub privegherea lui pe toţi întemniţaţii care erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23 Mai-marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul(S) era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.
Iosif tâlcuieşte visele în temniţă
40 După câtăva vreme, s-a întâmplat că paharnicul(T) şi pitarul împăratului Egiptului au supărat pe stăpânul lor, împăratul Egiptului. 2 Faraon s-a mâniat(U) pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor. 3 Şi(V) i-a pus sub pază în casa căpeteniei străjerilor, în temniţă, în locul unde fusese închis Iosif. 4 Căpetenia străjerilor i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care făcea de slujbă lângă ei, şi au stat mai multă vreme în temniţă. 5 Paharnicul şi pitarul împăratului Egiptului, care erau închişi în temniţă, au visat într-o noapte amândoi câte un vis, şi anume fiecare câte un vis care putea să capete o tălmăcire deosebită. 6 Iosif, când a venit dimineaţa la ei, s-a uitat la ei şi i-a văzut trişti. 7 Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temniţa stăpânului său, şi le-a zis: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?” 8 Ei i-au răspuns: „Am(W) visat un vis şi nu este nimeni care să-l tălmăcească.” Iosif le-a zis: „Tălmăcirile(X) sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiţi-mi dar visul vostru.” 9 Mai-marele paharnicilor şi-a istorisit lui Iosif visul şi i-a zis: „În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viţă. 10 Viţa aceasta avea trei mlădiţe. Când a început să dea lăstari, i s-a deschis floarea, şi ciorchinele au făcut struguri copţi. 11 Paharul lui Faraon era în mâna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon şi am pus paharul în mâna lui Faraon.” 12 Iosif i-a zis: „Iată(Y) tălmăcirea visului. Cele trei mlădiţe(Z) sunt trei zile. 13 Peste trei zile, Faraon te(AA) va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi vei pune iarăşi paharul în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. 14 Dar adu-ţi aminte(AB) şi de mine când vei fi fericit şi arată, rogu-te, bunătate(AC) faţă de mine; pune o vorbă bună pentru mine la Faraon şi scoate-mă din casa aceasta. 15 Căci am fost luat cu sila din ţara evreilor şi chiar aici(AD) n-am făcut nimic ca să fiu aruncat în temniţă.” 16 Mai-marele pitarilor, văzând că Iosif dăduse o tălmăcire îmbucurătoare, a zis: „Iată, şi în visul meu se făcea că port trei coşuri cu pâine albă pe capul meu. 17 În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon – prăjituri coapte în cuptor – şi păsările mâncau din coşul care era deasupra de tot, pe capul meu.” 18 Iosif a răspuns şi a zis: „Iată-i(AE) tălmăcirea. Cele trei coşuri sunt trei zile. 19 Peste trei zile(AF), Faraon îţi va lua capul, te va spânzura de un lemn, şi carnea ţi-o vor mânca păsările.” 20 A treia zi, era ziua naşterii(AG) lui Faraon. El a dat un ospăţ(AH) tuturor slujitorilor săi şi a scos afară(AI) din temniţă pe mai-marele paharnicilor şi pe mai-marele pitarilor, în faţa slujitorilor săi: 21 pe mai-marele paharnicilor l-a pus(AJ) iarăşi în slujba lui de paharnic, ca să pună paharul(AK) în mâna lui Faraon, 22 iar pe mai-marele pitarilor l-a spânzurat(AL), după tălmăcirea pe care le-o dăduse Iosif. 23 Mai-marele paharnicilor nu(AM) s-a mai gândit însă la Iosif. L-a uitat.
11 După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.
Trimişii lui Ioan Botezătorul
2 Ioan(A) a auzit din(B) temniţă despre lucrările lui Hristos 3 şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela(C) care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” 4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: 5 Orbii(D) îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor(E) li se propovăduieşte Evanghelia. 6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi(F) un prilej de poticnire.”
Mărturia lui Isus despre Ioan
7 Pe când(G) se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie(H) clătinată de vânt? 8 Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. 9 Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi(I) mai mult decât un proroc; 10 căci el este acela despre care s-a scris:
‘Iată(J) , trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’.
11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din(K) zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. 13 Căci până la Ioan au prorocit toţi(L) prorocii şi Legea. 14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie(M), care trebuia să vină. 15 Cine(N) are urechi de auzit să audă. 16 Cu(O) cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi, care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor: 17 ‘V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.’ 18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: ‘Are drac!’ 19 A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: ‘Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten(P) al vameşilor şi al păcătoşilor!’ Totuşi(Q) Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”
Mustrarea cetăţilor nepocăite
20 Atunci(R), Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. 21 „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. 22 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va(S) fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 23 Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat(T) oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuinţa morţilor; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. 24 De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru(U) ţinutul Sodomei decât pentru tine.”
Lucrurile descoperite pruncilor. Jugul lui Hristos
25 În(V) vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai(W) ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi(X) le-ai descoperit pruncilor. 26 Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale! 27 Toate(Y) lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, şi(Z) nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi(AA) învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit(AB) cu inima; şi(AC) veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci(AD) jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.