New Testament in a Year

Lucrurile care-l spurcă pe om

¹⁴ Isus a chemat din nou mulţimea şi a zis: „Ascultaţi-Mă cu toţii şi înţelegeţi! ¹⁵ Nu există nimic din afara omului, care, intrând în el, să-l poată spurca, ci ceea ce iese din om, aceea îl spurcă!“ ¹⁶ (Dacă cineva are urechi de auzit, să audă!)^[a]

¹⁷ După ce a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat despre pildă. ¹⁸ El le-a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în om din afară nu-l poate spurca, ¹⁹ fiindcă nu intră în inima lui, ci în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină?“ A declarat astfel curate toate bucatele.

²⁰ Apoi a zis: „Ceea ce iese din om, aceea îl spurcă pe om. ²¹ Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, curviile^[b], furturile, crimele, ²² adulterele, lăcomia, răutatea, înşelăciunea, depravarea, ochiul rău^[c], blasfemia, mândria şi prostia! ²³ Toate aceste rele ies dinăuntru şi ele îl spurcă pe om!“

Credinţa femeii siro-feniciene

²⁴ Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunile Tirului^[d]. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, ²⁵ căci imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat, a venit la El şi I-a căzut la picioare. ²⁶ Femeia era o grecoaică^[e], originară din Siro-Fenicia^[f]. Ea L-a rugat să scoată demonul din fetiţa ei, ²⁷ dar Isus i-a zis:

– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!

²⁸ – Da, Doamne, I-a zis ea, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor!

²⁹ Atunci El i-a zis:

– Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieşit din fetiţa ta!

³⁰ Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieşise.

Isus vindecă un surdo-mut

³¹ Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis^[g]. ³² Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. ³³ Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. ³⁴ Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ ³⁵ Şi (imediat)^[h] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. ³⁶ Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. ³⁷ Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“