M’Cheyne Bible Reading Plan

Capturarea Chivotului de către filisteni

4 Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul^[a]. În vremea aceea, Israel a ieşit la război împotriva filistenilor, aşezându-şi tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Afek. ² Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului şi lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de luptători. ³ Când s-au întors luptătorii în tabără, cei din sfatul bătrânilor lui Israel^[b] au spus: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Şilo Chivotul Legământului cu Domnul ca să meargă^[c] cu noi şi să ne elibereze de sub puterea duşmanilor noştri.“

⁴ Poporul a trimis la Şilo şi au adus de acolo Chivotul Legământului Domnului Oştirilor, care şade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁵ Când a intrat Chivotul Legământului cu Domnul în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul. ⁶ Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“ Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără, ⁷ filistenii s-au temut, căci îşi spuneau că un zeu a venit în tabără. Ei mai spuneau: „Vai de noi! N-a mai fost aşa ceva până acum. ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi de sub puterea acestor zei puternici? Aceştia sunt zeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deşert. ⁹ Fiţi tari, filistenilor! Fiţi bărbaţi, ca nu cumva să deveniţi supuşii evreilor aşa cum v-au fost ei vouă. Fiţi bărbaţi şi luptaţi!“ ¹⁰ Astfel, filistenii au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiţii. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestraşi. ¹¹ Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

Moartea lui Eli

¹² În aceeaşi zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă şi a venit la Şilo. Hainele lui erau sfâşiate, iar pe cap avea ţărână. ¹³ Când a sosit el, Eli şedea pe scaunul său, aşteptând lângă drum, căci inima lui tremura din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Bărbatul a intrat în cetate, a spus ce s-a întâmplat şi întreaga cetate a început să ţipe. ¹⁴ Când a auzit Eli vuietul, a spus: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede şi l-a înştiinţat pe Eli. ¹⁵ Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani şi orbise. ¹⁶ Bărbatul i-a spus lui Eli:

– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă; astăzi am fugit de acolo.

– Ce s-a întâmplat, fiul meu? l-a întrebat Eli.

¹⁷ Cel care aducea veştile a răspuns:

– Israel a fugit dinaintea filistenilor şi oştirea a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

¹⁸ Când a pomenit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, şi-a rupt gâtul şi a murit, pentru că era un om bătrân şi greu.

Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani. ¹⁹ Nora sa, soţia lui Fineas, era însărcinată şi urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu şi despre moartea socrului şi a soţului ei, s-a încovoiat şi a născut pentru că o apucaseră durerile naşterii. ²⁰ În timp ce era pe moarte, femeile care o îngrijeau i-au spus: „Nu-ţi fie teamă, căci ai născut un fiu!“ Însă ea nu a răspuns şi nu a luat în seamă ce i se spunea. ²¹ L-a numit pe copil I-Cabod^[d], zicând: „S-a dus slava din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu şi din cauza socrului şi a soţului ei. ²² Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“

Îndreptăţirea prin credinţă – exemplul lui Avraam

4 Şi atunci, ce vom spune că a câştigat strămoşul nostru Avraam? ² Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! ³ Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“^{[a] 4} Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat, ⁵ însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. ⁶ Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:

⁹ Aşadar, această fericire este doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i-a fost socotită dreptate.“ ¹⁰ Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. ¹¹ Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptăţii pe care o primise prin credinţă, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumcişi, pentru ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta, ¹² cât şi tatăl celor circumcişi care nu doar că sunt circumcişi, dar urmează şi exemplul credinţei pe care a avut-o strămoşul nostru Avraam înainte de a fi circumcis.

¹³ Avraam sau sămânţa lui au primit promisiunea că vor moşteni lumea nu prin Lege, ci prin dreptatea care vine prin credinţă. ¹⁴ Căci dacă moştenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credinţa n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare, ¹⁵ întrucât Legea aduce mânie. Unde nu există Lege, nu există nici abatere. ¹⁶ De aceea este prin credinţă: ca să poată fi prin har, aşa încât promisiunea să fie valabilă pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci şi pentru cei ce au credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, ¹⁷ aşa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“^[c] El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morţii şi Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. ¹⁸ Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“^{[d] 19} Şi el n-a slăbit în credinţă când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort. ²⁰ El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu ²¹ şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis. ²² De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate. ²³ Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el, ²⁴ ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, ²⁵ Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Avertizare împotriva plecării în Egipt

42 Apoi toţi conducătorii oştirilor, Iohanan, fiul lui Careah, Iezania^[a], fiul lui Hoşaia, şi tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, s-au apropiat ² de profetul Ieremia şi i-au zis:

– Te rugăm, fie bine primită înaintea ta cererea noastră! Mijloceşte în favoarea noastră la Domnul, Dumnezeul tău, pentru toată rămăşiţa aceasta, căci, după cum bine vezi tu însuţi, am mai rămas puţini din câţi am fost. ³ Roagă-te ca Domnul, Dumnezeul tău, să ne arate calea pe care trebuie să mergem şi ce trebuie să facem.

⁴ Profetul Ieremia le-a răspuns:

– V-am auzit şi voi mijloci în favoarea voastră la Domnul, Dumnezeul vostru, după cum mi-aţi cerut. Vă voi descoperi tot ce-mi va spune Domnul şi n-am să vă ascund nimic.

⁵ Atunci, ei i-au zis lui Ieremia:

– Domnul să fie un martor adevărat şi credincios împotriva noastră dacă nu vom împlini tot ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, te va trimite să ne spui. ⁶ Fie bine, fie rău, noi vom asculta de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, la care te trimitem, ca să ne meargă bine ascultând de Domnul, Dumnezeul nostru.

⁷ După zece zile, Cuvântul Domnului a venit la Ieremia. ⁸ El a chemat pe Iohanan, fiul lui Careah, pe toţi conducătorii oştirilor care-l însoţeau şi pe tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare, ⁹ şi le-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, la Care voi m-aţi trimis să-i prezint cererile voastre: ¹⁰ „Dacă veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi dărâma, vă voi planta şi nu vă voi smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut. ¹¹ Nu vă temeţi de împăratul Babilonului, de care acum vă este frică. Nu vă temeţi de el, zice Domnul, căci Eu sunt cu voi ca să vă scap şi să vă izbăvesc din mâna lui. ¹² Îmi voi arăta mila faţă de voi, făcându-l pe împărat să aibă milă de voi şi să vă lase să locuiţi în ţara voastră.

¹³ Dacă nu veţi asculta însă de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, şi veţi zice: «Nu vrem să locuim în ţara aceasta!», ¹⁴ dacă veţi zice: «Nu, ci vom merge în ţara Egiptului, unde nu vom vedea nici război, nu vom auzi nici sunetul trâmbiţei şi unde nu ne va fi nici foame, şi vom locui acolo!», ¹⁵ atunci Domnul are un cuvânt pentru tine, rămăşiţă a lui Iuda. Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Dacă vă veţi hotărî să mergeţi în Egipt şi să locuiţi acolo, ¹⁶ atunci sabia de care vă temeţi vă va ajunge acolo, în ţara Egiptului, şi foametea de care vă este groază vă va urmări în Egipt şi veţi muri acolo. ¹⁷ Toţi cei ce se vor hotărî să meargă în Egipt şi să locuiască acolo vor muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă; nici unul din ei nu va mai supravieţui şi nimeni nu va scăpa de nenorocirea pe care Eu o voi aduce asupra lor.»“

¹⁸ „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «După cum mânia şi furia Mea s-au revărsat asupra locuitorilor Ierusalimului, tot aşa se va revărsa furia Mea peste voi când vă veţi duce în Egipt. Veţi fi o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ; nu veţi mai vedea niciodată locul acesta.»

¹⁹ Rămăşiţă a lui Iuda, Domnul vă spune să nu mergeţi în Egipt. Să fiţi siguri de lucrul aceasta, fiindcă eu vă avertizez astăzi! ²⁰ Căci aţi fost necinstiţi^[b] când m-aţi trimis la Domnul, Dumnezeul vostru, spunându-mi: «Mijloceşte în favoarea noastră înaintea Domnului, Dumnezeul nostru! Descoperă-ne tot ce-ţi va spune Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi vom împlini ceea ce-ţi va zice.» ²¹ Astăzi eu v-am înştiinţat, însă voi nu vreţi să ascultaţi de glasul Domnului, Dumnezeul vostru, în tot ceea ce m-a trimis să vă spun. ²² Acum, fiţi siguri că veţi muri ucişi de sabie, de foamete şi de molimă în locul acela în care vă găsiţi plăcerea să mergeţi şi să locuiţi.“

Psalmul 18

Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis: